Ieri
v-am prezentat frumuseţile naturii de la Comana şi v-am promis că revin cu
imagini din epoca trecută, atunci
când privirea îţi era furată (şi) de câteva colibe pescăreşti acoperite de stuf
– aşa-numitul Sat Celtic.
Vă
POVESTEAM că astăzi acestea nu mai există.
Vechiul podeţ
de ducea către colibe a ars acum doi ani, iar acestea au fost înghiţite de
apă.
Când mă refer la „podeţ” mă gândesc la acele scânduri aflate la ceva distanţă una de
alta.
Majoritatea bucăţilor învechite de lemn se clătinau
bine de tot sub picioare. Iar jos era mlaştină.
Actuala „punte”, solidă, se află la câţiva metri
mai aproape de intrarea în rezervaţie - Parcul Natural Comana; aflaţi cum se
ajunge acolo din articolul
anterior, dar găsiţi şi fotografii cu podeţul din prezent.
Amintiri...
În 2010, eu şi Ion i-am
invitat pe cumnatul şi pe nepoţelul
meu, Andrei, să se delecteze cu pitorescul
şi liniştea Comanei, care pe noi ne încântaseră.
Ne-am plimbat prin pădure ore bune.
Iar Andrei şi-a descărcat un pic bateriile inepuizabile, alergând şi ţipând
peste tot.
Câţiva porci
sălbatici ne-au stricat micul picnic.
Animalele au foat atrase de mirosul de mâncare.
Ne-am gândit că ne vor lăsa în pace repede, însă porcuşorii (ditamai balenele!) înaintau spre noi cu viteză.
Abia am avut timp să strângem cele câteva felii de
pâine şi cubuleţe de brânză topită (poate şi o bucăţică de salam) înainte de a
o lua la goană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu