*Aceasta este a patra lună în care vă ofer RECOMANDAREA LUNII.
S-a nimerit ca, până acum, să fie un subiect din fiecare categorie: serialul „Shameless” (aprilie), cartea „Cerere în călătorie” (mai) şi filmul „Robot & Frank”. Toate, postări de SUFLET.
A venit rândul CĂLĂTORIILOR.
Parcul
Natural Comana, după denumirea completă oficială, se află în judeţul Giurgiu.
Poate aţi auzit de zonă ca „Delta de lângă
Bucureşti”.
Sunt vreo 30 de kilometri de Bucureşti.
Cum eu şi Ion locuim în apropierea ieşirii spre Giurgiu, ne-a luat
destul de puţin să ieşim din Capitală.
☺ Pentru cei care nu deţin un autoturism, există microbuze care au programate curse
înspre Comana.
O
bicicletă este şi mai... la îndemână.
Parcul
Natural Comana se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 25.000 de hectare.
E pădure cât vezi cu ochii. Un loc (relativ)
sălbatic.
Dacă ai grijă şi ocoleşti grătarele şi pe cei care
le produc, poţi avea parte de o
plimbare de ore bune printre copaci, pe pământ, în aer curat, în LINIŞTE.
*Era duminică după-amiază... poate am avut noi
noroc de lipsa zgomotului.... poate lumea îşi luase tălpăşiţa către Bucureşti.
Pe drum, sigur vei întâlni biciclişti,
oameni dornici
de mişcare în afara Bucureştiului.
Luaţi cu voi neapărat o loţiune anti-ţânţari. Nu
de alta, dar e baltă plus pădure. Pişcături
garantate!
Tocmai plouase, aşa că am fost scutiţi de praful
lăsat în urmă de maşini.
Am luat, însă, ceva noroi la
bord.
Ranger-ul (!) - „pădurarul” (apărătorul pădurii)
-, căci ranger îl recomanda
ecusonul, ne-a spus că vechiul podeţ a ars acum doi ani.
Podeţ e mult spus, căci erau nişte scânduri,
aflate la distanţă apreciabilă una de alta, care se clătinau. Majoritatea se
clătinau bine de tot sub picioare, astfel că trebuia să ai maaare grijă la mers.
Drumul acesta pitoresc
ducea la nişte colibe pescăreşti acoperite de stuf, antice. Locul era numit şi Satul Celtic.
Astăzi, farmecul a fost spulberat. Cărarea este acoperită în totalitate -
nu mai întrezăreşti nimic din calea de acces, eu habar nu mai aveam pe unde se intra.
Colibele au dispărut, înghiţite de apă.
Dacă vreţi să vedeţi cum arăta
peisajul atunci,daţi un click scurt şi la obiect AICI.
S-a construit însă un pod, mai trainic.
Podeţul e
undeva, în zare... se zăresc nişte „piticanii” pe el
Avem şi un foişor, de unde se pot urmări
păsările...
...şi - chiar lângă Balta Comana (Delta Neajlovului) - o scară pentru vedere panoramică.
Lacul
Roşu în miniatură...! Nu seamănă?
Fascinaţia vegetaţiei de deltă
În zonă, în proiect se află Memorialul Vlad Ţepeş, „în apropierea zonei în care acesta a fost ucis după lupta cu Basarab Laiotă”.
Mai multe detalii depre COMANA puteţi afla pe site-ul oficial, aici.
Puţin mai la dreapta se află un izvor (datând din 1933), de unde te poţi aproviziona cu apă rece.
P.S. La Mănăstirea-cetate Comana
(ctitorie a lui Vlad Ţepeş din anul 1461) nu am ajuns în scurta noastră trecere
în jurul localităţii cu acelaşi nume.
Dar sigur voi
reveni curând în zonă, fie şi pentru a privi influenţele stilului brâncovenesc
(lăcaşul a fost restaurat în acest stil), care m-au fermecat la Mănăstirea Sâmbăta!!!
P.S. 2
Un album fotografic dintr-un februarie primăvăratic, realizat de „Poveştile mele”, găsiţi pe Facebook, AICI.
P.S. 2
Un album fotografic dintr-un februarie primăvăratic, realizat de „Poveştile mele”, găsiţi pe Facebook, AICI.
Ah, de când tot zic că merg aici... Mi-ar plăcea să vizitez şi Moara de hârtie :)
RăspundețiȘtergereE-hei...! Deci, mai am „de lucru" în zonă, cu Mănăstirea, dar şi cu Moara - de care nu am ştiut până acum.
RăspundețiȘtergereInteresant. De incercat!
RăspundețiȘtergereCele mai bune sunt perioadele mai putin aglomerate - cred că duminică după-amiază e OK. Sau cu bicicleta... oricând!
ȘtergereIoana
Cu bicicleta ma gandeam sa merg si eu :)... imediat ce imi cumpar una, e in plan pe luna asta.
RăspundețiȘtergereDacă te afunzi în pădure, o să descoperi multe potecuţe... şi multă linişte, indiferent dacă mergi cu piciorul sau cu bicicleta.
Ștergere