Romania mai putin stiuta: Piatra Secuiului - Coltii Trascaului (Muntii Apuseni). Rimetea, satul unic in Romania

(continuare de AICI)

Traseu:

*Satul Rimetea – şaua de pe creasta Pietrei Secuiului – satul Rimetea

Azi dăm Muntele Mare pe Trascău. Tot în Munţii Apuseni, evident. Şi tot la graniţa dintre judeţul Alba şi judeţul Cluj.

☺ Ca regionalism, termenul „trascău” se traduce prin „rachiu tare”. Ce să zic?! A fost tare şi tura asta!

Urnirea în traseu o facem dintr-un loc unic în România, satul Rimetea.

De ce unic? Fiindcă Rimetea este singura localitate din țara noastră distinsă cu Premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Se întâmpla în 1999.

Iar în octombrie 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat Rimetea drept zonă arhitecturală și urbană protejată.

De unde şi de când a pornit totul?

Din punct de vedere istoric, zona a fost populată încă din perioada romană – dovadă stau mai multe monezi romane găsite acolo.

1257 este anul primei atestări documentare a localităţii Rimetea, sub denumirea Toroczckó (în traducere, „Trascău”).

☺ Rimetea şi-a păstrat numele „Trascău” până în anii ’60.

Localitatea a fost cunoscută pentru zăcămintele de minereu de fier din zonă. Datorită creşterii exploatării fierului și dezvoltării meșteșugului fierăritului, Trascău a fost ridicat, în 1666, la rang de oraş.

În 1716, Trascău era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania, iar uneltele agricole produse aici erau renumite. Concurența topitoriilor din Hunedoara și Reșița și scăderea rezervelor de minereu de fier (epuizate în secolul al XIX-lea) au determinat decăderea totală a fierăritului în Rimetea și alunecarea localității în ruralitate.

☺ Tot în trecut, Trascău/Rimetea era unul dintre centrele culturale ale Ardealului.

În secolul al XIX-lea, printre elevii Școlii unitariene din Trascău s-a numărat şi George Bariț, întemeietorul presei românești din Transilvania.

Din 1996, a început, la inițiativa lui András Román (specialist renumit în conservarea clădirilor istorice), proiectul de conservare a clădirilor din satul Rimetea.

Din păcate, nu românii au fost cei care s-au implicat financiar, ci maghiarii, mai precis Consiliul local al Sectorului V din Budapesta.

Ce presupunea programul sus-menţionat? Din 1996, aproximativ 140 de proprietari de case vechi – construite în principal în secolele XVII-XIX – au primit bani ca să făcă diverse lucrări de renovare, fără a altera elemente valoroase din punct de vedere arhitectonic și fără a schimba aspectul general al localității.

☺ Majoritatea caselor din Rimetea păstrează astăzi stilul original, fiind zugrăvite în alb.

În aproximativ 15 ani, Rimetea a trecut de la un model economic bazat pe agricultura de subzistență la o economie în care serviciile turistice (agroturismul) au o pondere de bază.

Printre obiectivele de patrimoniu din Rimetea:

► Aproximativ 200 de clădiri tradiționale – case, grajduri, ateliere etc.; cea mai veche casă din sat este cea a unui miner, construită în 1668.

► Biserica unitariană fortificată din centru, datând din secolul al XVIII-lea, de asemenea restaurată.

► Cea mai veche moară de apă funcțională din Munții Apuseni, la 300 de metri de centru, construită în 1752.

► Urmele câtorva mine de fier.

► Morminte de familie săpate în stâncă, unice în România.

► Porți cu plăcuțe înfățișând diverse obiecte (scară, găleată, lopată etc.) constituind contribuiţia respectivei gospodării la efortul colectiv în caz de incendiu.

Datorită eforturilor de conservare aplicate în Rimetea, numărul turiștilor de aici a crescut continuu. Încă o dată, din păcate, cei mai mulţi sunt străini, în special din Ungaria.

Probabil că nu va trece mult până când satul Rimetea va fi inclus pe pe lista UNESCO – au existat ceva propuneri în acest sens.

Ce mai vedem în zona Rimetea

► Masivul Piatra Secuiului și Muntele/Culmea Ardășcheia încadrează satul Rimetea la est, respectiv la vest.

► Cheile Vălișoarei (Cheile Aiudului), cu pereţi atingând pe alocuri peste 150 de metri înălţime.

Reprezintă poarta de intrare dinspre sud în Depresiunea Trascăului.

În Cheile Vălișoarei se găsesc 27 de peșteri; cea mai lungă are 134 de metri.

► Colţeşti, celălalt sat component al comunei Rimetea, se află la cinci kilometri de satul Rimetea. La vest de Colţeşti găsiţi ruinele Cetăţii Trascăului – construită la finalul secolului al XIII-lea.

Traseul până sus, la 740 de metri altitudine, este marcat prin triunghi albastru, şi durează aproximativ 1 oră.

► Cheile Plaiului – 1,2 kilometri lungime şi Cheile Siloșului – în apropierea satului Colțești.

Data: 19 ianuarie

Cazare: în Făgetu Ierii, comuna Iara, județul Cluj

Povestim un pic şi despre tură? ☺

În ton cu condiţiile meteo, mai curând ar fi mers astăzi o plimbare pe Piatra Ceţii. Tot în Trascău (Munţii Trascăului).

În date generale, Masivul Piatra Secuiului este alcătuit din calcar – la fel ca Scăriţa-Belioara.

Muntele cel golaş este împărțit în două de o aşa-zisă râpă – datorită ei, locuitorii din nordul satului Rimetea au parte de două ori, din mai până în septembrie, de răsăritul soarelui!

Partea nordică a Masivul Piatra Secuiului (mai mică din punct de vedere al altitudinii) poartă numele de Colții Trascăului.

În Piatra Secuiului există peste 15 peșteri, încă de mici dimensiuni. Cel mai cunoscut portal al masivului este Grota Studenţilor. Găsiţi câteva imagini aici.

Legenda Piatra Secuiului

Este, de fapt, o amestecătură de poveste şi istorie: în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-ar fi refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor. De aici, denumirea „Piatra Secuiului”.

Ceaţă şi grohotiş la greu – Journey to Mordor

E şi un pic metaforic, că, de!, fuse greu.

Fuseră răceala şi abruptul şi grohotişul-dragostea mea. Pe care eu una îl escaladam cu gândul la coborârea ce va să vină. Că de văzut... ceaţa nu ne-a dat prea multe şanse azi. O ţâră de Râmetea, cam atât. Nu tu Cetatea Colţeşti, nu tu chei, nimic! Soarele de ieri s-a topit brusc... şi-au ieşit şi aburi, da’ d-ăia reci.

Traseele cu boală în cârcă nu-s de mine nu-s de mine şi n-ar trebui să fie pentru nimeni.

Weekendul ăsta a fost pentru mine de-a târâtelea pe munte, printre reprize de tuse şi sporadic febră, nopţi mai mult nedormite decât dormite. A fost epuizare şi durere de picioare de sus până jos – ceva ce nu mi s-a întâmplat în condiţii normale. (bine, nu mai ştiu de când nu merg pe munte fără crampe stomacale, dacă e s-o iau cu normalul)

Da’ nu-s numai eu în tură – compensează din plin ceilalţi, radiind prin ceaţă şi frig.

Vorba Ramonei: Piatra Secuiului şi Colții Trascăului pe pipăite!

Saaaau cum zice Nicu: Journey to Mordor – pentru iubitorii de Urzeli.

De aruncat o privire în jur până ne dezmorţim

Nu c-ar fi fost cool să dibuim mai bine dantelăriile de stâncă?

Nici juma’ de oră de la plecare şi satul Rimetea-i un puricel

Cu devărat stâncă!!!

Urmează să ne strecurăm prin horn

La poale, Rimetea; în spate, Culmea Ardășcheia (cu Vâfrul Ardășcheia, 1249 m). Se vede mai bine într-o fotografie de mai sus

Posturi

Semne de iarnă

Cu gheaţă şi strătuleţ de zăpadă

Repaus în şaua de pe creasta Pietrei Secuiului.

Doar Liviu s-a cocoţat până sus, la cei 1128 altitudine ai Vârfului Piatra Secuiului, la bornele aferente – vopsite şi revopsite ba în culorile tricolorului maghiar, ba în culorile tricolorului românesc, ba ambele. Nu insist.

Oricum, nu s-ar fi zărit nimic din priveliştea pe senin. Şi ceaţa ca ceaţa, dar s-a aşternut un friiig de la vântul cel vâjâitor...!

Scurtă plimbare pe creastă

...şi cine-a poftit, cocoţ

 

Bonus: (în apropiere de) Colţii Trascăului

La întoarcerea spre Rimetea şi spre casele noastre, în şaua de pe creasta Pietrei Secuiului, ne-am împărţit în două grupuri.

Unii continuă până la Colţii Trascăului, pe nemarcate, restul ne înapoiem în Rimetea.

Pe mine mă presa să prind un tren din Aiud spre tocmai Bucureşti (7 ore şi ceva, aşa, de plimbăreli ceferiste), astfel că n-am mai avut vreme – şi nici chef, s-o spun p-aia dreaptă – de alte explorări pe ziua de azi.

Mai jos, două frânturi din ce au văzut (vorba vine, văzut, prin ceaţa aia) colegii care au mai îndurat vreo oră de friiiig.

☺ Întoarcerea spre Rimetea de la Colţii Trascăului presupune revenirea în şaua de pe creasta Pietrei Secuiului, apoi urmarea marcajului bandă roşie/cruce albastră.

Vârful Colţii Trascăului măsoară 1113 m în altitudine.

Laaaa valeee!

Teama de coborârea pe ghototiş-dragostea mea s-a evaporat când Doru şi Vasile au cotit spre Rimetea via pădure, pe sub Colţii Trascăului. Bine-ar fi dacă i-am şi zări; măcar o părticică mică-mică.

Muuuuult mai civilizat aşa ☺. Am băgat colţăreii la înaintare, deşi era de afundat mai mult în frunze decât în lunecuş.

Abrupt-ţel, da’ nu-i rău.

Circuitul Pietrei Secuiului este indicat în sensul ales de noi: Rimetea – marcaj cruce albastră – marcaj bandă roşie – Rimetea, pentru a evita partea solicitantă a coborârii abrupte pe grohotiş.

!!! ATENŢIE în perioadele umede, atât la urcare, cât mai ales la coborâre!

Privind de jos în sus. Creste

Apropo, că nu v-am spus: în zona Rimetea se pot practica escalada și zborul cu parapanta.

Sau puteţi face rafting, pe râul Arieş, printr-o asociaţie cu sediul chiar în Rimetea.

 

Rural

Fantezii cu natura

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă albastră: Satul Rimetea (550 m) – şaua de pe creasta Pietrei Secuiului (~ 1000 m) aproximativ 2 ore

☺ Bandă roşie: Şaua de pe creasta Pietrei Secuiului – satul Rimetea aproximativ 1 oră şi jumătate, cu niscaiva pauze

TOTAL: aproximativ 3 ore şi jumătate, cu pauze micuţe

Traseul pe Piatra Secuiului, cu marcaje vizibile, este considerat de DIFICULTATE MEDIE.

☺ Pe Piatra Secuiului (Vârful Piatra Secuiului) se poate ajunge şi din satul Colțești – marcaj cruce albastră; durează 4-5 ore tot circuitul; găsiţi informaţii aici.

☺ Există şi un traseu, tot în circuit, din Rimetea şi înapoi, în care se bifează Colţii Trascăului, Piatra Secuiului, satul Colţesti şi Ardăşcheia: sunt peste 17 kilometri de mers şi dutează aproximativ 6 ore – descrierea o aveţi aici.

SURSE DE APĂ

Nu am întâlnit pe traseu; doar dacă vă atrage să vă îndopaţi cu zăpadă sau gheaţă pură. ☺

DISTANŢE până în satul Rimetea, judeţul Alba:

*Din Turda – 28 km;

*Din Aiud – 24 km;

*Din Alba-Iulia – 55 km;

*Din Cluj-Napoca – 57 km;

*Târgu Mureş – aproximativ 100 km;

*Din Timişoara – aproximativ 270 km;

*Din Bucureşti – aproximativ 400 km.

Până în satul Rimetea, se urmează DJ 107M, care este legat de drumurile naţionale din zonă (în principal DN1).

Dacă n-aveţi maşină şi nici prieteni cu maşină, coborâţi din tren în Gara Aiud sau în Gara Teiuş, de unde există curse spre Rimetea. Dacă vă dă mâna, apelaţi la un taxi.

Lume de poveste

La Daniel acasă (Aiud). Mulţumim gazdei!

Natura pictată – Cascada Clocota, Geoagiu

Ca să fim exacţi în termeni, nu e nicio pictură – e doar natura... naturală şi îngheţată, în preajma unuia dintre cele mai spectaculoase (surprinzătoare) locuri din România, Cascada Clocota din Geoagiu-Băi.

Noi ne vom (re)plimba pe acolo abia în aprilie, acum doar Doru şi Vasile s-au bucurat de năvălnicia ei împietrită.

În Povestea mea dedicată Clocotei v-am mai delectat cu nişte fotografii aburinde de iarnă – cele de mai jos sunt proaspăt scoase din cuptor. Enjoy!

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Nicu, Doru şi Liviu.

Mulţumesc, Adi, pentru ajutorul în editarea fotografiilor!

Pe unde am mai cutreierat în România mai puţin ştiută – Munţii Apuseni:

☺ Comorile din Scarita-Belioara

☺ Cursa cu obstacole in Cheile Glodului

☺ Mai mult decat spectacol la Cascada Clocota

☺ Cheile Madei, pe creasta, pana la Varful Dosu

☺ Pestera Zidita Mada - dacii o foloseau ca adăpost

☺ Gheţarul de la Vârtop

☺ Huda lui Papară şi Vânătările Ponorului