duminică, 28 septembrie 2014

Canionul 7 Scari şi Varful Piatra Mare după patru ani





Fiindcă înaintez în vârstă ☺, simt din când în când nevoia să îmi revizitez amintirile.
Să merg în locuri care m-au cucerit prin măreţia lor.

Aşa s-a întâmplat în concediul 2014, prima dată cu Peştera Ialomicioarei, apoi cu cele 7 Scări ale Canionului omonim şi cu vârful cel mai de sus din Masivul Piatra Mare.
Aşa s-a întâmplat cu Valea lui Stan din Făgăraş (tot un canion!), despre care v-am POVESTIT zilele trecute.

Canionul 7 Scări reprezintă una dintre destinaţiile mele de vis din România - pe celelalte le găsiţi în materialul Călătorii de poveste.

Dar să derulăm mai departe POVEŞTI de concediu...

ZIUA 3 – 20 AUGUST 2014 (miercuri)

Traseu:
Dâmbu Morii - Canionul 7 Scări - Cabana Piatra Mare - Vârful Piatra Mare - Dâmbu Morii (pe Drumul Familiar)

După ce în primele două zile de concediu am gâdilat muntele, de astăzi (adică atunci, 20 august ☺) efortul devine o permanenţă a zilelor noastre.

Am coborât cu maşina de la 1600 m (Peştera, trecând pe lângă Lacul Bolboci, apoi pe TransBucegi) ca să urcăm cu piciorul înapoi la 1600 m!
Ironic, nu?! Zonele sunt diferite, dar cum sună asta?!

ALTE 7 !

Tocmai ce am văzut Cascada 7 Izvoare, în ziua anterioară, acum ne îndreptăm către Canionul 7 Scări (Defileul 7 Scări)!
Ca să vezi cum se leagă ☺

☺ În 2010, am abordat traseul de mai sus (Canion, Cabana Piatra Mare şi Vârful) răcită şi cu febră, după principiul ori la bal, ori la spital!

Acum, în 2014, am riscat iar.
Din motive de drum cu maşina, am pornit efectiv în traseu, din Dâmbu Morii, aproape de ora 13.00. Fiindcă ştiam cu aproximaţie cât se face până sus, calculasem că avem timp să fim jos, înapoi, până la ora 20.00, când începea să se întunece.
A fost o mică alergătură iniţial, dar ne-am calmat pe parcurs.
!! Fireşte că nu e recomandat să începeţi să mergeţi pe munte pe la orele astea, noi nu aveam chef să pierdem o zi degeaba, dacă tot am picat la Dâmbu!

Spre Canionul 7 Scări, întâlnim tiroliene în serie. Ce-o fi cu ele nu ştiu, că nu se dădea nimeni uţa.
Aflăm acum, la peste o lună de când paşii ne-au călcat pe acolo: Sistemul de tiroliene a fost inaugurat abia pe 26 septembrie 2014! Găsiţi mai multe în această ştire – câte sunt, preţuri etc.
Să te dai pe acolo cu tiroliana trebuie să fie tare – multe cabluri sunt plasate în apropierea stâncilor şi se circulă deasupra apei!

Către Canionul 7 Scări se merge în principal pe lângă pârâul 7 Scări.


CANIONUL 7 SCĂRI, PE SCURT

La fel ca în Valea lui Stan, avem de-a face cu niște chei săpate în calcar.
Lungimea lor este de 160 de metri, iar diferența de nivel - 58 de metri.

Denumirea 7 Scări i se trage Canionului de la cele şapte trepte din care este format; înălțimea lor este situată între între 2,5 și 15 metri. Treptele se transformă în cascade atunci când volumul pârâului Șapte Scări este ridicat.

Ce m-a stropit în 2010 una dintre cascade!

Traseul din Canionul 7 Scări este amenajat cu scări metalice plus podețele aferente, fiind astfel accesibil unei categorii largi de turişti - echipaţi corespunzător, cu încălţăminte şi ceva impermeabil de pus peste tricou, în timpul verii.
În celelalte anotimpuri nu cred că e cazul doar de tricou ☺


SCĂRILE de la „7 Scări” SUNT ÎNTREGI ŞI NU SE MAI MIŞCĂ!

Eu ştiu de trei generaţii de scări aici.
Prima - de pe vremea lu’ sor’mea, care se ducea în Dâmbu în copilărie şi adolescenţă şi a luat-o şi pe mama de câteva ori cu ea. Ambele mi-au povestit cum scările se mişcau la fiecare pas, lipseau trepte, era vai de mama lor!
Asta era pe la sfârşitul anilor ’90, începutul anilor 2000.

A doua - în 2010, când am ajuns eu în premieră în Canionul 7 Scări, era o variantă de mijloc. Treptele nu se mai bâţâiau atât de tare, dar nici bine nu-i era trecătorului! A, da... şi alunecai... un pic. Şi te stropeai – de fapt, apa din cascade te stropea.




A treia - în prezent, în 2014, toată instalaţia a fost înlocuită; materialul din care sunt fabricate. Materialul permite o mai bună aderenţă, iar stabilitatea este la ea acasă. Şi poţi urmări fără stres peisajele!!!
*După o perioadă în care a fost închis, Canonul 7 Scări a fost redeschis publicului în noiembrie 2013.


SE PLĂTEŞTE LA INTRARE!

Tot de atunci, noiembrie 2013, s-a introdus o taxă de vizitare - din câte am înţeles, a fost şi înainte o taxă, modică, dar la care s-a renunţat; noi nu am prins-o atunci în 2010.

Acum, la proaspăta căbănuţă ce te întâmpină în apropierea Canionului 7 Scări intri şi dai...
☺ 10 lei dacă eşti adult
☺ 5 lei dacă eşti copil, elev sau student
☺ Există reduceri pentru grupuri organizate.
Taxele erau valabile în august 2014.


În schimb, ţi se dă o brăţară din hârtie, pe care să o porţi la mână atunci când parcurgi canionul.
☺ Pentru adulţi, brăţara este de culoare verde, iar pentru celelalte categorii -  galbenă.

Chiar la intrarea efectivă în Canionul 7 Scări, cineva verifică dacă ai făcut plata corespunzătoate şi dacă porţi brăţara!

Începutul



Pe sub „pod"



Se vede ceva sus... dar mai bine te uiţi pe unde calci!




Strâmtori




Cea mai mare cascadă din Canion




La înălţime, sprijinit de stânci



Mai e un pic din peretele vertical...



Cam gata cu scările!



Odată ajuns sus, la finalul Canionului, nu e musai să cobori tot pe scări şi să o iei pe podeţe.
☺ Mi se şopteşte, într-un comentariu mai jos, că acum traseul e DOAR cu sens unic, nu mai ai voie sa cobori pe scări.


Există un traseu ocolitor, de circa 30 de minute, prin pădure – marcaj bulină roşie.


DE LA CANION LA CABANA PIATRA MARE

De sus, noi am continuat traseul către Cabana Piatra Mare.

Aproape nimeni pe traseu.
Ne-am întâlnit doar cu un cuplu de vreo 40 de ani din Braşov, care sprinta, cei doi fiind în fiecare weekend pe munte - însoţiţi de un alt cuplu, mai tânăr, de un el şi o ea stabiliţi în Anglia, care practicau mersul melcului.

Poteca urcă încontinuu şi ai nevoie de câte o pauză mică de tras răsuflarea. Asta dacă nu eşti super-antrenat ☺

La doi paşi de Cabană, o panoramă asupra Braşovului



INCENDII la Cabana Piatra Mare

Cabana Piatra Mare a fost construită iniţial în 1884 şi a fost inaugurată în iulie 1885.
Incendiile au distrus cabana întâi în 1908, apoi (după reconstrucţie) în 1916.
Cabana ridicată în anii '20 a ars şi ea, în 1991.
În 2003, s-a construit cabana de azi, pe locul fostei anexe.


Ruinele vechii cabane se pot zări şi astăzi, un pic mai jos de cabana din prezent.


☺ În zona Cabanei actuale există un izvor de unde te poţi aproviziona cu apă.


VÂRFUL PIATRA MARE

Ion a ţinut până pe Vârful Piatra Mare un recital de stres îndreptat către mine.
Omului nu-i mai ardea de încă un urcuş - de la 1630 de la 1844 m; 1843 m scrie pe indicatoarele de la cabană (cam o oră).


Ce-i drept, era 4 fără un sfert când am luat-o din loc înspre vârf.
Eu am insistat să nu ne înecăm ca ţiganul la mal, să mergem până la capăt!

În 2010

... şi acum

În 2010 (iunie), rododendronul aducea (şi) mai multă magie pe munte


Se merge pe platou spre Vârful Piatra Mare după porţiunile de pădure şi de bolovăniş.





Vrând-nevrând, Ion a ajuns şi până aici...



În jos e cam hău!



LA LIMITA CU ÎNTUNERICUL

Nu ştiu cum ajung eu să le fac pe toate la limită...
Abia la ora 17.45 am plecat de la Cabana Piatra Mare spre Dâmbu Morii.



Drumul a fost monotoooon, numai o cărare infinită prin pădure.
Nu că nu mă atrage pe mine pădurea (din contră!!!), dar să mergi şi să tot mergi două ore fără niciun fel de schimbare de peisaj... Mint, o dată, vreo două-trei minute am traversat o poieniţă.
Mă tot uitam la ceas, pentru diversificare; dar greu treceau minutele...
Se coboară şi parcă nu se mai termină.  Nu tu râuleţ, nu nimic!
Tot mi se pare că văd un luminiş, că aud o maşină. Mă înşel de câteva ori.

Plictiseala s-a spart brusc cu 30-40 de minute înainte de finiş (Dâmbu Morii).
Ne-am împiedicat de o EXPLOATARE FORESTIERĂ.
Ce-avem noi aici?! Noroi până la glezne, timp de 10-15 minute. Ai grijă pe unde calci! Foooooarteee drăguţ! Trăiască industria lemnului! Să moară pădurile, să inundăm traseele montane; că suntem noi mai cu moţ!






Vârful e undeva în dreapta; fotografia este de a doua zi, dimineaţa

La masă, ne-am întins picioarele să se odihnească şi... am mâncat un cheesecake demenţial, cu fructe de pădure şi frucţul pasiunii deasupra.


Ăsta e unul dintre cele mai bune deserturi pe care le-am halit în viaţa mea - n-am postat never-ever fotografii cu mâncare, dar asta m-a dat pe spate!

Şi ştiţi ce am mai făcut noi la masă? Am studiat juma' de oră starea vremii, ca să stabilim încotro o apucăm. Socoteala de acasă era să rămânem prin zonă.
Dar... ia uite ce ne zic vreo cinci site-uri de specialitate: surpriză, PLOAIE mâine (joi)!
În Ceahlău ce-o fi? Căci vreau neapărat să merg din nou acolo, după atâtea amânări în alţi ani! E bine, e destul soare vineri şi sâmbătă! - joi era pentru drum.
Aşa rămâne, atunci: Ceahlău! Minunata Cascadă Duruitoarea şi Cabana Dochia!


INDICATOARE. Altitudini, durată (oficiale)

Bandă galbenă: Dâmbu Morii (670 m altitudine) – Canionul 7 Scări (980 m altitudine medie) 45 de minute – Cabana Piatra Mare (1628 m altitudine) 2 ore
Sunt cam ciudaţi timpii prezentaţi pe indicatoare – la plecarea din Dâmbu Morii ni se indică, pe un panou nou, 2 ore – 2 ore şi jumătate până la Cabana Piatra Mare (cu 45 de minute până la Canion).


☺ Apoi, la ieşirea din Canion, când se presupune că ai parcurs deja cele 45 de minute + 15-30 între stânci, să zicem (în funcţie de căscatul gurii), din nou apar 2 ore până la cabană; ce-i drept, pe un indicator mai vechi – unul nou nu am găsit.
Să înţeleg că cel puţin 30 de minute s-au pierdut pe drum?!


*Noi am mers 30 de minute până la intrarea în Canion şi 1 oră şi 45 de minute până la cabană; în Canion am stat circa jumătate de oră - căscat gura la pereţii nesfârşiţi şi câte o fotografie.

Bandă roşie: Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare 1 oră şi retur 40 de minute

În 2010 am coborât în Predeal de la Vârf.
De acolo am plecat în Bucegi – clasicele Babele şi Vârful Omu.

Mai departe în 2014:
Bandă roşie: Cabana Piatra Mare – Dâmbu Morii (pe Drumul Familiar) nespecificat (nu am găsit timpul pe vreun indicator)
*Noi am făcut pe traseu 1 oră şi 50 de minute.

Indicatorul este pentru urcare (din Dâmbu Morii)


Vrei să mergi şi tu la Canionul 7 Scări şi Vârful Piatra Mare?

Cam aşa se poate:

☺ Cu maşina, pe DN 1, veniţi dinspre Predeal şi vă opriţi la vreo 20 de kilometri de acolo, înspre Braşov, pe dreapta. Un punct de reper ar fi un pod, dar şi cabana dezafectată Dâmbu Morii.
Sunt cam 10 kilometri înainte de intrarea în Braşov.
Dâmbu Morii aparţine de municipiul Săcele.

☺ Cu trenul, până în staţia Timişu de Jos – de aici mai sunt circa 30 de minute, pe jos.


Ce să (mai) ştii despre Canionul 7 Scări şi Cabana Piatra Mare


  Vizitarea Canionului 7 Scări durează aproximativ 20 de minute.
O dată cu inaugurarea noilor scări, nu se mai permite întoarcerea prin Canion. Traseul ocolitor (marcaj punct roşu) durează 25-30 de minute.
Pe prima porţiune (scurtă) se urcă susţinut, apoi se coboară până la punctul de taxare, pe partea opusă intrării în Canion.



  PROGRAMUL de vizitare a Canionului 7 Scări este zilnic între orele 10:00 şi 18:00.

☺ Ţineţi cont că în Canionul 7 Scări umezeala este la ea acasă.
Aşadar, nu veniţi fără încălţăminte cu aderenţă şi ceva impermeabil de pus peste tricou, în timpul verii – pentru a vă proteja de stropii aruncaţi de cascade.

☺ Spre Vârful Piatra Mare sunt trasee marcate din Dâmbu Morii, Predeal, Săcele, Timişu de Jos (pe la Cascada Tamina).


PRECIZARE:
Cabana Piatra Mare oferă cazare; pentru rezervări, sunaţi din timp!


27 de comentarii:

  1. ....frumos scris, cu detalii inclusiv despre "mofturosul" coleg de apartament :), niciodată cabana Piatra Mare n-a ars accidental, din păcate, în `91 am dormit acolo în condiţii normale, apoi in `94 între ruine.....de atunci n-am mai dormit acolo şi nici urcat. Felicitări pentru postări şi mai ales pentru pasiunea cu care sunt scrise :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos! Din păcate (sau fericire), nu am găsit detalii despre incendiile de la cabană...
      Drumul până acolo e frumos, spectaculos - mă refer la cel care trece prin Canion, cu scările cele noi, cu sistemul de tiroliene. Ar fi păcat să nu-i mai acordaţi o „şansă".

      Ștergere
  2. DIn nefericire oamenii care ingrijesc cabana Piatra Mare nu sunt prea prietenosi cu turistii. Cam la inceputul lunii am ajuns acolo. Dupa o mica alergatura pe traseu am intrat in cabana. Ma descotorosesc de ghiozdan, dau buna ziua. Brusc se opreste discutia in limba maghiara si sunt intampinat de un 'Ce doriti?' sec. Eu.. sincer, raspund: 'ceva de mancare'. Primesc un 'cabana este inchisa, se renoveaza', o privire lunga, iar discutia in maghiara nu isi reia firul. Ma uit in fata lor, pe masa, unde trona o paine cat jumatate din rucsacul meu inconjurata de multe alte alimente. M-am simtit in plus. Poate am avut eu prea multe asteptari de la ospitalitatea oamenilor pe munte. M-as fi asteptat la un: "Cabana e inchisa, dar daca vrei iti dau un senvis de la noi". As fi refuzat politicos, dar macar plecam cu o impresie placuta.
    Izvorul este prost captat si mi-a umplut cu coji de copac/fibre de lemn putrezite sticla. Recomand sa strecurati cu o batista sau ceva similar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi nu am prea avut de-a face cu oamenii de la cabană. Acum, nu am intrat înăuntru, în 2010 am fost doar să cumpărăm o cola şi o ciocolată.
      Tristă şi urâtă experienţă ai avut... noi am fost la sfârşitul lui august.
      În legătură cu apa de la izvor, nici aici nu am avut probleme, singurul inconvenient este că are debitul foarte scăzut; nu am găsit impurităţi/bucăţi de lemne. Din câte ştiu eu, sunt două izvoare în jurul cabanei.

      Ștergere
  3. din nou wow³! ce drumeti experimentati sunteti voi! respect! si înca 3xwow! Superb traseul si privelistile prezentate prin fotografii! cheesecake-ul a fost pe deplin meritat! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Îţi mulţumesc şi eu pentru vizite şi laude, tot la puterea a treia :)
    Cheesecake-ul nu l-am luat ca pe o recompensă :) mi-a făcut pur şi simplu poftă, din descriere. Chestia ciudată e că, după patru zile, am mâncat acelaşi produs, în acelaşi loc (după un pic de Piatra Craiului), şi nu a mai fost la fel de bun... au greşit cu partea de sus, iar amintirea plăcută a prăjiturii de după Canion şi Vârf s-a estompat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :( ooooo! bucatarul trebuie tras de urechi! La restaurantul lui toti clientii sunt drumeti speciali, care trebuie tratati special!
      Traseele pe care le-ai prezentat aici in ultimele postari sunt atât de tentante ca tare tare ma bate gândul sa-mi scriu ce si cum si în 2017 când voi veni în tara sa iti urmam exemplul. Sanatosi sa fim!

      Ștergere
    2. Abia în 2017 ajungi în ţară?!
      Mai am multe poveşti din concediu... şi încă una din Făgăraş :) Timp să am să povestesc pe îndelete!
      Pentru inspiraţie, găseşti şi alte trasee în secţiunea Călătorii :)

      Ștergere
  5. Am citit cu mare plăcere jurnalul tău de călătorie! Sunt impresionat, mai ales de fotografii! Te invidiez pentru drumețiile montane pe care le-ai făcut în această vacanță! O seară faină!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunteţi super-drăguţ cu aprecierile! Vă mai aştept la Hanul meu, să depănăm poveşţi, din vacanţă sau de aiurea... În următoarele zile încep Mondialele de gimnastică şi nu pot rata evenimentul...!
    Vă urez o săptămână fără griji!

    RăspundețiȘtergere
  7. Bravo, foarte detaliat, m-am bucurat că am văzut și cum arăta canionul 7 scări înainte. :) Din păcate, când am fost eu, era extrem de aglomerat și n-am putut să surprind scările în toată splendoarea lor fără să-mi intre și populație în cadru. :p
    La cât mai multe plimbări! ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Noi am fost în concediu, aşa că am prins o zi de miercuri pentru vizită. Dar nu era chiar „golaş". Iar prima oară, în 2010, a fost în weekend.
    Dacă mai ajungi în zona Canionului 7 Scări, dă o fugă şi până la Cabana Piatra Mare, apoi în vârf, căci între cele două obiective peisajele sunt spendide... şi nu o iau chiar mulţi pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu, personal....multumesc pt "povesti".Cred ca...(odata cu saltul peste ani si civilizatie) povestile tale imi suna precum cele din copilarie cu Fat Frumos pe un cal alb....si Ileana Cosanzeana in poienite cu flori....Laude pt nota vesela a descrierilor care ., odata cu pozele, ma transpun intr-o stare de relaxare vizuala si visare mentala.Te invidiez(cu drag) si te felicit ca ai ajuns inaintea mea in punctele care (culmea!!-) si eu le-am bifat pe-o lista luuunga de evadari montane.Dar in acelasi timp ma bucur ca existi si virtual pt noi.....prin povestirile tale detaliate.Te urmaresc "din umbra" pe fbk.(multumesc pt accept =RAM)...si-ti dorec concedii si calatorii pt doua vieti. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare plăcere! Dar nu trebuie să mă urmăreşti din umbră, poate ieşi şi la suprafaţă... să ne cunoaştem, domnule/doamnă Anonim :)
      Muţumesc din inimă pentru cuvintele frumoase! Încerc să observ şi să prezint frumosul - aşa cum am scris şi în prezentarea de sus a blogului. Pentru mine, bucuria lucrurilor mărunte e de nepreţuit... în plus, aş ieşi la munte oricând şi în (aproape) orice condiţii.
      Ioana

      Ștergere
  10. O mica erata la: "Odată ajuns sus, la finalul Canionului, nu e musai să cobori tot pe scări şi să o iei pe podeţe." Acum traseul e doar cu sens unic, nu mai ai voie sa cobori pe scari. Ma "bucur" ca in Romania apar parcari private in varful Bucegilor, Canioane private inchise cu lacate. Gozava tara avem !
    Referitor la Cabana Piatra Mare. Am numai cuvinte de lauda, servirea impecabila, cabanierii extrem de amabili. Pana si fasolea a fost excelenta. Toata stima si respectul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru precizarea cu „sensul unic" - am adăugat-o în material.
      ...Ştiţi cum e aia - „ţară frumoasă, păcat că-i locuită".
      La Cabana Mare nu am intrat înăuntru, din lipsă de timp, dar am auzit şi eu numai cuvinte de laudă. Despte tot ce-i acolo!
      Mulţumesc pentru vizită,
      Ioana

      Ștergere
  11. In drum spre Rasnov, as putea opri pentru canionul 7 scari, vad ca nu ne-ar lua foarte mult. :)
    Mihaela Pojogu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aţi reuşit să ajungeţi, până la urmă?

      Ștergere
    2. Da, am ajuns, insa doar pana la gura canionului, era prea tarziu ca sa ne aventuram prin padure asa ca am coborat cu tiroliana. Ce experienta!!!
      Weekendul asta speram sa fie cu noroc. :)

      Ștergere
    3. Eiiii... eu cu tiroliana nu m-am dat! Dar o să mă dau :)
      Vă doresc să ajungeţi şi la Canion, şi la Cabana Piatra Mare, şi pe Vârf... dacă tot sunteţi în zonă!
      Vizita la Canion nu durează mult, doar 20 de minute (şi cam tot atâta întors).
      Am pus mai multe informaţii în materialul de mai jos, despre program (10-18 zilnic), durata vizitei şi alte câteva sfaturi.
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/08/vacanta-in-maramures-si-apuseni.html

      O să le transcriu şi aici.

      Ștergere
    4. Ăsta-i link-ul bun :)
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/07/cu-copilu-in-canionul-7-scari-si-la.html

      Ștergere
    5. Am reusit sa facem si canionul, ma asteptam la ceva mai dificil, mai multe emotii am avut datorita nepotelului care a fost cu noi. :) Tot din pricina asta nici nu am putut sa mergem pana in varf. Tiroliana e o experienta grozava, daca vrei ceva complex poti incerca parcul de aventura din Brasov, in trei ore ai parte de tot felul de provocari, inclusiv sa stai la rand. hihi

      Ștergere
    6. Super! Felicitări!
      Noi am reuşit să îl „strunim" pe nepoţel până la cabană... că de vârf nu a mai putut fi vorba :)
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/07/cu-copilu-in-canionul-7-scari-si-la.html

      Hai că mă tentezi rău cu tiroliana, abia aştept să o încerc!

      Ștergere
  12. Foarte frumos. Am fost si eu pe acolo acu cativa ani
    Acum ca am vazut pozele ma gandesc sa fac din nou o excursie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O ideea bună să reveniţi în zonă, mai ales că s-au refăcut scările!

      Ștergere
  13. Eu am fost pe aici SI intr-o zi de februarie a anului 1964(sper sa nu grsesc). In dreapta cascadei era o scara aproape verticala(cred ca era scara nr. 3, la urcare)si am urcat sapand trepte cu pioletul. Drumul a fost tare anevoios, pe o zapada pana la brau si "deranjata" inaintea noastra numai de pasari care isi lasasera urma pe intinsul de scrobeala dimprejur...Ostenala a trcut cand am ajuns la cabana si ne-am incalzit cu un rom cu ceai, apoi ne-am ostoit pofta de mancare cu niste slana afumata fiarta la gamela...Amintiri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult pentru împărtăşirea acestor amintiri!
      Muntele era şi... mai special în acea perioadă! :)

      Ștergere