În imensitatea albului: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000

Traseu:

*Sinaia – Cota 1400; Cota 2000 – Sinaia

 

Vine, vine primăvara...

Da’ de unde?!

Ninge zilele-astea zdravăn, ca pentru toată iarna la un loc.

Cine putea rata tăvăleala prin zăpada proaspătă-proaspătă? Eu sigur nu! ☺

Că n-o mai simţisem aşa de peste doi ani, din Valea Sâmbetei cea cu poveştile ei speciale.

Traseul de azi e mai mult decât simplu, e doar ca să facem muşchi la picioare. ☺

Valuri roz în Bucegi – Paradisul bujorilor de munte pe Furnica

 

Traseu:

*Cota 1400 – zona telecabinei Cota 2000 – sub Vârful Furnica – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stânei

 

Dacă în Piatra Craiului am plecat după magia mov, a venit timpul ca muntele să se îmbrace în roz strălucitor.

În valuri nesfârşite de roz.

 

Peisaje cu toate superlativele din lume, verdele naturii la început de vară, culorile nestemate ale florilor, soare – chiar dacă pe alocuri ucigător. Toate, într-o atmosferă extra-super.

 

Piatra Craiului: Spre Piatra Mica, prin poieni

(prolog la traseul La Lanţuri - creasta nordică)

Traseu:

*Zărneşti – intrare pe Valea Crăpăturii

(a urmat: Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii - Vârful Piatra Mică – Crucea Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Cabana Gura Râului – Zărneşti)

Mini-vacanţa ne era cu ţintă precisă: traseul La Lanţuri din Piatra Craiului şi o porţiune însemnată de creastă.

Zic să nu lăsăm să treacă o zi de relaş. Am venit la munte ca să mergem pe munte!

Ziua a trecut într-un antrenament de Crai de 17 kilometri, cu căţărări prin Crăpătură şi pe Piatra Mică. Şi numai o mie de metri pe verticală. ☺

De când cu păţania mai puţin fericită de la poalele Pietrei Mici, mi-am propus să revin (măcar) o dată pe an aici.

☺ Am reuşit peste câteva luni de la „evenimente”, într-o toamnă în culori mii şi mii;

☺ Împreună cu un copil de 9 ani+;

☺ Şi... acum.

Platoul alb al Bucegilor şi „drumul de iarnă” versus „drumul de vară”

Traseu:

*Staţia telecabină Babele – Cabana Babele – Vârful Jepii Mici – Complex Piatra Arsă – sub Vârful Furnica – Cota 1400

După lupte seculare care au durat aşa, cam două luni, am pus la cale prima ieşire înaltă din iarna 2017/2018.

Adi, cu bocanci noi la purtător, decide că-i vremea de reînnoit colecţia de fotografii din Bucegi.

Cum tocmai am aflat că la Babele Cabana va mai fi închisă ceva vreme, am refăcut din mers planul cu o cazare acolo şi cu două (mini)ture în două zile.

Ne facem de cap într-o singură zi, care va să zică!

Un vis... o poveste... din Sinaia la Cotă, în vizită la Furnica

Traseu:

*Sinaia – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei) – Piciorul Pietrei Arse – Vârful Furnica – Cota 2000 – Cota 1400

Ce-mi trimite mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000.

Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. Că nu puteam fizic atunci... bine, amânăm pe altă dată! Care „dată” să nu întârzie prea mult.

Am avut eu grijă să sosească la timp. Timp în care îl recrutez şi pe Adi în misiune.

Cota 2000 – Cum mi-am făcut faţa franjuri

După ce am respirat splendidul apus de sâmbătă 10 ianuarie, duminică 11 am tras adânc aer din natură şi m-am îmbătat, prima oară în 2015, cu MUNTE.

Ca să nu mai spun de Munţii Bucegi – prima vizită deja pe anul ăsta! ☺

Duminică 11 ianuarie 2015 destinaţia era Sinaia - Castelul Peleş. Nu m-am mai plimbat în grădina din exteriorul Complexului Peleş de vreo zece ani, iar înăuntrul Castelului am intrat o sigură dată, la începutul anilor ’90, într-un concediu cu mama şi cu sora mea.