Traseu:
*Gara Bușteni – Culmea Zamora – Vârful Băiuţul – Culmea Urechea – Telegondola Azuga, staţia superioară
Ultima oară când bocancii mi s-au înfipt de-a dreptul în Munţii Baiului (Munţii Gârbova) se întâmpla astă-toamnă. Era fix-fix pe acelaşi drum pe care vi-l povestesc acum. Drum pe care am ajuns acum super-întâmplător.
Cu ce gânduri plecasem de acasă: drumeţie de iarnă pe Vârful Omu (2505 m altitudine) din Bucegi.
După urcuşul acela drăguţ tare de la gară până la Hotelul Silva (950 m altitudine) şi staţia telecabinei Buşteni, ne aşteaptă... surpriza.
Şi înjurătura ☺
Pe uşa închisă/zăvorâtă trona un afiş cât casa că telecabina nu merge azi din cauza vântului – care vânt, fie vorba între noi, nu se anunţa deloc pe prognoze; şi le-am studiat pe cele mai recente-recente.
Întreb pe cineva avizat de acolo: Cică va porni cablul dacă de sus – în sens propriu ☺ – li se va da verde că e în regulă. Cu vântul acela buclucaş. Numai că nu se ştie când. DACĂ va fi astăzi. Sau nu.
Se duce şi Adi să vază care-i treaba, că, deh!, încrederea... Răspunsul e un pic-pic diferit ca exprimare a cuvintelor, dar ideea e aceeaşi: adio acces pe platoul Bucegilor!
După ce că au scumpit în draci o tură pe cablu Buşteni – Babele sau invers (80 de lei!), mai umblă şi cu minciunele, cu vinovatul „vânt” de sacrificiu.
☺ Am aflat, ulterior, că toată iarna nu a funcţionat telecabina, din motive de cablu nepotrivit. Bineînţeles că am încercat în ziua anterioară să luăm legătura telefonic cu „Telecabina Buşteni” – ce, s-a putut?; greu de răspuns la un telefon... Timpul trece, leafa merge – ce atâtea probleme...
„Azi”-ul ăla de pe afiş era de-o veşnicie şi ceva acolo, deci.
