Se afișează postările cu eticheta legende ceahlau. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta legende ceahlau. Afișați toate postările

luni, 7 noiembrie 2016

Ceahlăul nocturn - Misterul Piramidei de pe Toaca



 
Trasee:
*Staţiunea Durău – Cabana Fântânele
*Cabana Fântânele – „La Morminte” – Cuşma (Căciula) Dorobanţului – Stânca Panaghia – Vârful Toaca – Cabana Dochia – Piciorul Şchiop – Poliţa cu Ariniş – Poliţa Scăiuş – Cascada Duruitoarea – Poiana Viezuri – Poiana Nican – Cabana Fântânele
*Cabana Fântânele – Staţiunea Durău


Perioada: 5-7 august 2016
Cazare: la Cabana Fântânele din Munţii Ceahlău (1220 m altitudine)


Cum Ceahlăul îl lăsasem în urmă de doi ani lungi, cu restanţe, şi cum tot urmărisem (vizual şi în scris) piramida de pe Toaca, cei de la Terra mi-au oferit prilejul să mă „îmbarc” alături de ei pentru trei zile de aventură pe plaiuri moldovene.
☺ Cea dintâi tură în compania şi Răzvan şi Ştefan a reprezentat-o premiera în Iezer-Păpuşa.

Autocarul ne descarcă acum în faţa Mănăstirii Durău – despre care puteţi afla câteva date aici (inclusiv despre Nicolae Tonitza).

duminică, 5 aprilie 2015

Cascada Duruitoarea din Ceahlau si un alt drum cu peripetii





Hai să ne mai plimbăm un pic prin Ceahlău, după ce tocmai ne-am întors (după aproape şapte ore de mers şi... popas) de la Cabana Dochia.

Mergem să vizităm astăzi cea mai importantă cascadă a Masivului Ceahlău, pe numele său Duruitoarea.
Este, cumva, omonima Cascadei Urlătoarea din Bucegi, numai că e mai bine ascunsă, iar efortul până la ea este considerabil mai mare.
În afara Cascadei Duruitoarea, Ceahlăul mai adăposteşte trei căderi de apă: Cascada Bistrei Mari, Cascadele Stănilelor şi Cascada Izvorul Muntelui.
Nu vă panicaţi! ☺Avem şi pentru Duruitoarea o poveste specială... că nu degeaba am pus titlul de mai sus...!

marți, 31 martie 2015

Traseul de legenda pana la Cabana Dochia




O singură dată paşii ni s-au mai oprit în Munţii Ceahlău, în 2006. Şi, de atunci, tot visam la Dochia...

Cu opt ani în urmă, ne-am îndreptat spre Dochia, de la Cascada Duruitoarea. Numai că, după vreo trei sferturi de oră, colegul de apartament a invocat un „nu mai pot!” şi timpul scurt la dispoziţie.
Iar eu probabil că nu aveam chef să trag de el (sau de mine ☺), ori să mă încumet singură la traseu. Aşa că ne-am întors...