Muntele... dinaintea muntelui – Breaza, cu Micul Caraiman (Dealul Gurga, 743 m) şi trovanţi. „Jocul de-a vacanţa” al lui Sebastian

 

 

Breaza e locul unde să te refugiezi la munte... înainte de a lua contact cu Muntele cel Mare.

N-ai chef de drumeţii măreţe? ☺ Iaca o alternativă: Breaza şi traseele de aici. Bune pentru toate anotimpurile.

Fix în poarta Văii Prahovei, la sud de Munții Bucegi.

Breaza mi-a fost refugiu cel puţin în ultimul an, când am ajuns aici mai des decât mi-aş fi închipuit. Ba în aprilie, sătulă de tonele de zăpadă de la altitudinile mai mari, ba când se anunţau furtuni prin Bucegi, ba când o stare fizică mai naşpa nu permitea cine ştie ce ascensiuni.

Breaza oferă cu generozitate refugiul ideal pentru plimbări cu diferenţe medii de nivel; dacă rămâneţi pe recepţie o să vă povestesc despre o tură de 20 de kilometri, cu 600-700 de metri diferenţă pozitivă de nivel.

Şi ştiţi şi voi: toamna e o nebunie de culori! Iar în Povestea asta Toamna are rol principal.

 

Drumeţie de sărbătoare - La mare, altfel

Traseu:

*Năvodari – Mamaia – Faleza Constanţa – Gara Constanţa

Vă e dor de mare? Şi mie.

Da’ de marea aşa.

Omul preferă să meargă la mare vara. Plajă, baie, alte alea.

Unii preferă marea în linişte. E oximoron de-a binelea ☺

Eu prefer să... drumeţesc în linişte la malul mării. Pe ploaie, pe vânt, la cinci grade, la zero grade, totuna.

Ultima oară am văzut (şi simţit la tălpi) Marea Neagră într-un octombrie de acum cinci ani. Io-s cu cincinalele, după cum se vede.

Atunci era ploaie, era toamnă.

Azi e soare şi... e mai cald ca atunci. ☺

Flori cu artă – pe poteci nebănuite de oraş

(un fel de continuare de AICI)

Vă promiteam că revin cu o colecţie de flori super-colorate. Să nu mă ţin eu de cuvânt? Mă ţin!

Pentru optimismul de care avem atâta nevoie, am strâns laolaltă cele mai frumoase cadre din universul întâlnit în drumeţiile bucureştene.

Dacă în Povestea anterioară tema era verde-roşu, astăzi ridicăm totul la rang de artă. Artă fotografică.

Nu exagerez cu nimic în titlul de mai sus – să vedeţi ce vrăji pot face împreună natura şi un aparat foto mânuit la superlativ!

Haideţi acolo unde natura e stăpâna absolută!

Verde - roşu, combinaţia explozivă a naturii. Şi printre ruinele Mănăstirii Chiajna

 

(un fel de continuare de AICI)

Vedeţi că m-am ţinut de cuvânt? ☺

Abia ce m-am lăudat – „Staţi pe-aproape, că mai am fotografii învăpăiate! Nici n-o să clipiţi şi-o să fie gata! Puneţi-mă la încercare!”

Să nu mai ziceţi că nu-s fată de comitet: Iaca Povestea roşie promisă, amestecată cu nuanţe de verde crud.

Iar roşul vine aici şi de la apus, şi de la parfumul macilor.

Ca o coincidenţă sau nu, verdele este culoarea complementară a roşului. (Q.E.D.)

Ca o coincidenţă sau nu, verde-roşu este combinaţia mea preferată de culori. La pachet cu simbolurile optimism, speranţă, linişte, relaxare, prospeţime, emoţie, un pic de fantezie, foc, pasiune, fericire.

Verde-roşu e îmbinarea cea mai puternică a naturii! De-a dreptul explozivă pentru ochi... în sensul cel mai bun şi mai blând. Şi mai tămăduitor.

Cele mai frumoase apusuri din Bucuresti se vad pe Lacul Morii!

 

(mai departe de AICI)

 „Vă promit un material special cu apusul pe Lacul Morii iarna.

Promit că de data aceasta nu va dura mult!”

...şi n-a durat decât un an. Şi vreo două luni şi-un pic. ☺

De obicei, nu-mi calc peste cuvânt (parol!), da’ de data asta zău că au venit peste mine ba Custura Sărăţii cea răs-aşteptată, ba Parângul cu cei 30 de kilometri la deal şi la vale de o sută de ori, ba un Mălăieşti de iarnă, ba un Vânturiş într-o super-trupă.

S-o luăm de la capăt cu precizarea că un material generos cu Lacul Morii – poveşti, legende, fotografii, date tehnice şi tot ce vă mai trece prin cap – este plantat AICI.

Iar de ce, când şi cum se văd munţii (Bucegi) din Bucureşti v-am povestit, tot pe larg, AICI.

Gata precizările, ca să nu mă repet mai departe, printre poveşti nemuritoare de apus.

Locuri de vizitat in Bucuresti – Lacul Morii si imprejurimile: incursiuni in Padurea Rosu si la „Lacul” Rosu (apusuri de poveste)

Şiiii... a venit momentul!

LACUL MORII, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Cel îndelung promis cu poveste proprie şi personală pe blog.

Lacul Morii a fost descoperit de mine relativ recent, în toată lungimea lui. Şi, mai ales, continuarea Lacul Roşu-Chiajna (o baltă, în fapt; ne jucăm un pic, să ne amintim de adevăratul Lac Roşu) şi Pădurea Roşu. Cu tot cu vizita la Mănăstirea Chiajna, cu legendele ei cam... înfricoşătoare.

O zi langa Bucuresti – Padurea Bolintin si Manastirea Bolintin; pe malul raului Arges

 

Totul se învârte în jurul ideii continue de evadare din Bucureşti – că, deh!, nu stau (încă) în Braşov, să o iau direct pe Tâmpa, pe Postăvaru sau mai ştiu eu pe unde când mă ia cu d-astea.

Momentan, ne stabilim destinaţia în judeţul Giurgiu, cu al său Bolintin.

Bolintin-Vale.

Cum sa (nu) mergi cu CFR la munte

Cuvânt înainte

Am tot scris, pe unde m-a apucat oful, despre nebunia la propriu de la CFR.

Am mai aruncat nişte ţâfnoşenii la finalul materialelor.

Dar paharul dă de mult pe dinafară şi face poc-poc-poc. Şi nicio secundă a bine.
A ajuns la os şi dincolo de el.

Din an în an, situaţiunea se înrăutăţeşte weekend de weekend – nu  am habar ce-i în cursul săptămânii.

Şi dă semne că o va mai lua la vale muuult timp.

Mda... atâta timp cât ai nevoie de un mijloc de transport să te ducă acasă, înduri, nu? Da’ de ce?!?!?!

O zi langa Bucuresti – Manastirea Caldarusani, Lacul Caldarusani, Moara Vlasiei, campuri de floarea-soarelui

 

Mă tot lovisem de termenii „Căldăruşani” şi „Moara Vlăsiei”, asociate cu „pădure”, „lac”, „natură”, „linişte”.

Păi, hai! Că munte nu se poate, poate se poate un pic de răcoare! Poate şi fără ploaie...

Îl împachetăm bine pe „poate” şi îi dăm înainte.

Ştim că vom fi cumva în apropiere de Fierbinţi-Târg – „Las Fierbinţi”, da? ☺

Dar ne oprim în judeţul Ilfov, în zona turistică mai largă a Snagovului.

Pe Valea Prahovei, la castele: Cantacuzino Busteni

 

Cum e să te plimbi pe Valea Prahovei şi să mergi doar LA munte, nu PE munte?

La mine, cu mâncărimi infinite în tălpi.

De la începutul anului mă lupt cu o bubă de călcâi, şi până acum a câştigat ea. Detaşat. Aşa că mă mişc pe asfalt ca melcul beat.

Dar nici poalele munţilor nu-s de lăsat deoparte, mai ales într-o zi în care soarele-şi coboară razele dulci.

Aşa că am săltat rucsacul şi am lăsat paşii să cutreiere prin castelele de pe Valea Prahovei.

Am călcat după mai bine de 20 de ani la şi în Castelul Peleş al Sinaiei, iar check in-ul următor l-am dat la Cantacuzino-ul de Buşteni.

Soare şi culoare în Bucureşti (Poveştile Cişmigiului)

Nu râdeţi, mai stau şi prin Bucureşti. ☺

Şi, când vremea nu e potrivnică, iau la colindat parcurile. De fapt, le-am luat împreună cu Adi – tura foto de toamnă-iarnă o puteţi viziona AICI, iar pentru fotografiile din iarna albă, îngropată în nămeţi, aşezaţi-vă comod AICI.

Primăvara Verde la Roşu – Pădurea şi delta de Militari. Legendele Mănăstirii Chiajna

Verde la Roşu trage!

Asta-i combinaţia mea preferată! Două culori super-pozitive: optimism, speranţă, linişte, relaxare, calm, prospeţime, emoţie, un pic de fantezie, foc, pasiune, FERICIRE şi, peste toate, armonia naturii.

Roşu şi verde – opuse şi atât de surprinzătoare împreună...

Dar despre ce vorbim noi azi cu Roşu şi Verde?

Vreţi să vă bucuraţi de pădure şi deltă fără să vă îmbarcaţi în vreun mijloc de transport din Bucureşti? Iată soluţia!

Poveştile iernii – Munţii de lângă casă. Pescăruşi. Luciri albăstrui. Tainele Lunii. Apusuri pe lac

Gata, a trecut!

Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă în reprize nelimitate.

Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat! Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am deplasat şi 20 de kilometri câteodată.

A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste munţi.

N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul ninsorii.

Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în cap, să încalece pe-o maşină sau tren pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni. ☺

Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc (la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.

Iarna asta am avut muntele meu la şes! ☺

Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă (fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu şi... culoare.

Poftiţi la răsfăţ!

Hoinăreală prin ger, printre lumini, prin soare, printre culori şi bucăţi de fericire

Unele zile din an sunt speciale, surprinzătoare şi, poate, salvatoare.

Totul în viaţă se întâmplă cu un scop.

Înveţi din experienţe şi e important să mergi mai departe.

Trăieşti pentru că iubeşti. Visezi ca să nu amorţeşti. Lumina (îţi) vine din suflet şi se proiectează în undele apei. Ca să străluceşti.

Haideţi să luăm ce-i mai bun din viaţă! Şi să strălucim...

Şi cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, promit că de data asta tac.

Istorie medievala „inrudita” cu Romania, stradute inguste, Cetatea Tarilor, panorame si mult pitoresc in Veliko Tarnovo

Din Basarabovo – locul de baştină al Sfântului Dimitrie cel Nou – ne-am deplasat către „Sighişoara Bulgariei”, istoricul şi pitorescul Veliko Tărnovo.

Am trecut prin Veliko o sigură dată, în primăvară, în tranzit, şi mi-a indus sentimentul de fascinaţie. Şi, bineînţeles, dorinţa de a reveni şi de a-l cuceri.

Statisticile indică faptul că orașul - în fapt, întreaga regiune - se află în Top 10 cele mai vizitate destinații turistice din Europa de Est.

La Basarabovo, pe urmele Sfantului Dimitrie cel Nou, intr-o manastire sapata in stanca

Anul trecut am bătut pentru prima oară Bulgaria, în lung şi-n lat la propriu, şi tare mi-a mai plăcut! Munţii mi-au rămas restanţă, da’ promit că se rezolvă repede! ☺

Rezervasem locurile în tura asta bulgărească cu peste o lună înainte, cam pe ultima sută de metri.

În compania lui Răzvan şi a celorlalţi inimoşi de la Terra, luăm în primire două autocare, cu noaptea în cap.

O nouă porţie de Bulgaria: Cerven, oraşul de pe stâncă (printre ruinele Cetăţii Împăratului Roşu)

 

Sunteţi gata de o nouă porţie de Bulgaria?

Dacă v-a plăcut vizita la Peştera Orlova Ciuca, haideţi tot în Canionul Rusenski Lom (Parcul Natural Rusenski Lom)!

Haideţi printre ruinele oraşului medieval Cerven (Cetatea de la Cerven), în imediata apropiere a satului Cerven, pe o stâncă de pe malul râului Cerni Lom („Fractura Neagră”)!

Este unul dintre cele mai importante obiective turistice bulgare.

Hai să evadăm din Bucureşti! Peştera Orlova Ciuca (Stânca Vulturilor). Un obiectiv românesc, din Bulgaria

Nu m-am mai lăsat purtată de val de mult... atât de mult.

În prima duminică de aprilie, m-a luat de mână super-spontaneitatea şi nu mi-a mai dat drumul decât după ora 22.

În momentul ăsta mi se înfăţişa în faţa ochilor via calculator un obiectiv, în jumătate de oră ieşeam din casă, ca să mi se înfăţişeze în faţa ochilor pe viu!

Şi nu aşa... oriunde – peste graniţă!

Cum ideile bune nu se pun la păstrare, se pun în practică...

Recomandarea lunii – Ansamblul Brancovenesc (renovat) de la Potlogi

Era săptămâna aia cu vânturi turbate prin Bucureşti. S-au potolit ceva duminică – chiar şi pe soare, tot au scos capul nişte vâjuri.

Citisem de vreo lună, la Andra, despre renovarea (reconstrucţia) Ansamblului Brâncovenesc de la Potlogi – un sat din judeţul Dâmboviţa.

Lucrările, care au durat patru ani, s-au încheiat la finalul anului 2015.

Şi că s-a muncit mult se vede de la o poştă. S-a muncit şi fizic, şi la documentare – totul ca să arate şi să fie occidental, ca scos din cutie.

☺ Fondurile europene alocate proiectului au reprezentat peste 60% din total.