Ispitele narciselor din Munţii Baiului

Traseu:

*Gara Sinaia – Valea Rea – „Poiana Narciselor” – Culmea Cumpătu – Sinaia

Sunt ultimii stropi de primăvară, însă e prima tură după trei luni moarte; nu mă faceţi să pomenesc cuvântul „pandemie”.

Începem sezonul cu o maaaare dorinţă împlinită: Narcisele din Baiului. Un (alt) obiectiv pe care îl vânez de nişte timp (ca să nu zic ani).

Relaxare pe munte, în Bucegi: Jepii Mici, Cruce, Piciorul Pietrei Arse. Şi haos la CFR!

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Complex Piatra Arsă – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânii) – Sinaia

Cum e ca, în plină vară, să stai o lună fără munte sub picioare?

Pentru unii-i nimic, pe mine mă termină la tărtăcuţă...!

Nu-s deloc viteaza-vitezelor pe cărări, grohotiş şi toate cele, însă MUNTELE îmi alimentează viaţa, în sensul cel mai propriu. Respir munte (natură), respir viaţă; şi îmi asum şablonul de aici.

Cât aş mai scrie pe tema asta...

Dar partea practică a poveştii de azi îmi aminteşte că tot Bucegii m-au găzduit în ultima ieşire pe munte – două zile a câte 20 de kilometri. Să tot povestim.

VREAU LA MUNTE (pe munte, mai exact ☺)!

Fostul meu coleg, Vali, îmi împărtăşeşte sentimentele montane. Punem de-o mini-echipă, ca să ni se regleze circuitele. ☺

Un vis, împlinirea lui şi ceva în plus: Vârful Moldoveanu (2544 m), prin Valea Rea

Traseu:

*Stâna din Valea Rea (Stâna lui Burnei) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Triunghiular – Portița Viștei – Vârful Viștea Mare – Spintecătura Moldoveanului – Vârful Moldoveanu şi retur

Nu prea merg eu cu grupuri numeroase pe munte - de la 25 de persoane în sus. Marele avantaj e acela de a cunoaşte oameni şi de a încerca să socializez. Încerc, zic... nu neapărat reuşesc. ☺

Am făcut două (!) excepţii într-o lună cu grupurile organizate: una în Ceahlău, pentru piramidă, alta acum.

Încheiam şi anul călător 2015 cu regretul de a rata, din nou, intrarea pe tărâmul magic al Vârfului Moldoveanu.

Trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România.

Are şi „grămada” avantajul ei: pe „terasa” de la Cabana Fântânele dintr-o discuţie în alta, îi pomenesc lui Mihai că de vreo nişte multe luni Moldoveanu îmi stă bine de tot pe creier.

Când te-aşteaptă Portiţa... (pe Jepii Mici, Bucegi)

  

Traseu:

*Buşteni – Jepii Mici (Valea Jepilor sau Valea Caraimanului) – Brâna Portiţei – Portiţa Caraimanului şi retur

A fost odată ca niciodată... Au fost Cheile Ghimbavului. Şi Cheile Dâmboviţei. Şi Făgăraşul, cu a sa Fereastră a Zmeilor. Şi picături de Piatra Mică a Craiului.

Mmmm... ca să fiu sinceră, n-au fost. Au fost nişte gândiri şi răzgândiri la secundă în interval de o oră, au fost înroşiri de linii telefonice între Bucureşti şi Titu la miezul nopţii, au fost pe rând renunţările lui Darius, Iulian şi Vali.

De fapt, povestea începe aşa:

Pe Jepii Mici, cu escala la Portita (Caraimanului)

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor – Brâna Portiţei şi Portiţa Caraimanului – Cabana Caraiman – Cabana Piatra Arsă – Sinaia (pe Piciorul Pietrei Arse)

Data: 27 iunie 2015

În weekendul cu pricina, unii au avut treabă, pe acasă sau hai-hui. ☺

Acestea fiind zise, am circulat în formaţie restrânsă, fără tablourile obişnuite de grup... tricolor.

Planul de acasă: Jepii Mici + Jepii Mari + Acasă.
Planul din gară: „Mergem unde mergi tu”, l-am... atenţionat pe Mircea, care ne aştepta în Gara Buşteni (oricum, şi el tot Jepii Mici voia să îi călărească).

Toată lumea are încredere în tine, Mircea, că tare ne mai place pe unde ne duci...!

La drum!, că deja am vorbit prea mult. (ştiiiuuu, Mircea! ☺)