Nu mai ţin minte cum l-am descoperit pe Douglas Kennedy.
Cert e că, în timp - din 2008 încoace, de la prima traducere a unei creaţii
de-a lui în limba română -, m-am îndrăgostit de el.
Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte”
în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie,
femeie-bărbat.
Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.
Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.
Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.
Nu rămâi indiferent.
Douglas Kennedy te pune pe gânduri.
Ai noduri în gât de multe ori.
Ai mereu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă mi s-ar fi întâmplat
mie?!”. Cel mai adesea, eu mi-am răspuns: „(Aproape că) ... nici nu vreau să mă
gândesc...”.
Subiectele/temele atinse sunt REALE - maternitatea, „vânătoarea de
vrăjitoare” din America anilor ’50-’60, faima.
Douglas Kennedy ne prezintă oameni realişti, cu picioarele pe
pământ.
În general, personajele din prim-plan ai lui Douglas Kennedy trec prin crize existenţiale majore.
