Plimbăreală în Bucegi: În lumea Grecului

Traseu:

Azuga – Valea Grecului – Şaua Grecului – Vârful Grecului – Culmea Grecului – Azuga

 

Frig tare-i... dar ce nu face omul pentru pasiune şi din pasiune?!

Bine, la modul cel mai cinstit, n-a căzut peste noi gerul preconizat de acasă – n-a fost deloc cald, doar că n-am îngheţat din prima. ☺

Vântul şi-a dat în petec atât cât l-am lăsat noi, că ne-am adăpostit mai mult prin pădure, unde senzaţia a fost de bine-binişor.

 

Ca să termin cu teoria... de fapt, cu asta trebuia să încep: reîntâlnirea cu gaşca din Titu, după doi ani şi jumătate. Wow! Când a trecut atâta de la Custura Sărăţii a Făgăraşului?!

În imensitatea albului: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000

Traseu:

*Sinaia – Cota 1400; Cota 2000 – Sinaia

 

Vine, vine primăvara...

Da’ de unde?!

Ninge zilele-astea zdravăn, ca pentru toată iarna la un loc.

Cine putea rata tăvăleala prin zăpada proaspătă-proaspătă? Eu sigur nu! ☺

Că n-o mai simţisem aşa de peste doi ani, din Valea Sâmbetei cea cu poveştile ei speciale.

Traseul de azi e mai mult decât simplu, e doar ca să facem muşchi la picioare. ☺

Muntele... dinaintea muntelui – Breaza, cu Micul Caraiman (Dealul Gurga, 743 m) şi trovanţi. „Jocul de-a vacanţa” al lui Sebastian

 

 

Breaza e locul unde să te refugiezi la munte... înainte de a lua contact cu Muntele cel Mare.

N-ai chef de drumeţii măreţe? ☺ Iaca o alternativă: Breaza şi traseele de aici. Bune pentru toate anotimpurile.

Fix în poarta Văii Prahovei, la sud de Munții Bucegi.

Breaza mi-a fost refugiu cel puţin în ultimul an, când am ajuns aici mai des decât mi-aş fi închipuit. Ba în aprilie, sătulă de tonele de zăpadă de la altitudinile mai mari, ba când se anunţau furtuni prin Bucegi, ba când o stare fizică mai naşpa nu permitea cine ştie ce ascensiuni.

Breaza oferă cu generozitate refugiul ideal pentru plimbări cu diferenţe medii de nivel; dacă rămâneţi pe recepţie o să vă povestesc despre o tură de 20 de kilometri, cu 600-700 de metri diferenţă pozitivă de nivel.

Şi ştiţi şi voi: toamna e o nebunie de culori! Iar în Povestea asta Toamna are rol principal.

 

Valuri roz în Bucegi – Paradisul bujorilor de munte pe Furnica

 

Traseu:

*Cota 1400 – zona telecabinei Cota 2000 – sub Vârful Furnica – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stânei

 

Dacă în Piatra Craiului am plecat după magia mov, a venit timpul ca muntele să se îmbrace în roz strălucitor.

În valuri nesfârşite de roz.

 

Peisaje cu toate superlativele din lume, verdele naturii la început de vară, culorile nestemate ale florilor, soare – chiar dacă pe alocuri ucigător. Toate, într-o atmosferă extra-super.

 

Înc-o dat' la Mălăieşti! Cu premiera Padina Crucii

Traseu:

*Râşnov, Valea Glăjeriei – Cabana Mălăieşti – Crucea de pe Padina Crucii şi retur

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc că sunt abia a patra oară la Mălăieşti în toată cariera mea munţomărească...

Măi, să fie! Prima dată a fost DUPĂ Brâna Aeriană, chiar şi după Valea Albă. Aşa, pe dos. ☺

Uite că vin şi c-o noutate: Padina Crucii, pe care am ratat-o la mustaţă în cele trei rânduri mălăieştiene.

Intenţiile de Padina Crucii sună aşa:

☺ După Revelionul 2016, doar m-am urnit pe traseu, din cauza unor încălţări cu poveste de râsu-plânsu’;

☺ În martie anul trecut, m-am supus majorităţii, care a poftit la prima căldare a Văii Mălăieşti.

Mălăieşti... ca-n poveşti! (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti – prima căldare a Văii Mălăieşti şi retur

Povestea celor două zile în două masive a început aşa:

Mariana voia neapărat la munte încă de săptămâna trecută. Ştia ea de ce. ☺ (La mulţi ani!) Cum primăvara asta dă cu virgulă, am zis „pas”. Mariana şi Benone s-au plimbat atunci pe la poale, printre ceţuri, stropi de ploaie şi bucăţele de nea.

Marţea următoare primesc un alt mesaj de la Mariana – e stabilit: prima zi Malăieşti, a doua zi brânduşe la Grind, în Piatra Craiului. Trag nădejde să nu mai fie ţeapa de la Diham cu vestitorii primăverii.

...Ar fi doar a treia oară pentru mine la Cabana Mălăieşti – premiera, îngheţată şi înstelată, o găsiţi AICI; a doua incursiune am povestit-o AICI. După iarnă şi toamnă, e de „bifat” primăvara. Care a fost tot iarnă, în ultimă instanţă.

Ce diferenţă între copacii înfloriţi, care de care mai colorat, printre care m-am plimbat vineri, şi iarna adevarată de pe munte din această perioadă!

Parcă nici nu-mi vine să mai dau nas în nas cu zăpada acum... Dac-ar fi numai zăpadă, da’ ştiu că nu ne va lăsa în pace nici gheaţa.

Şşşt... Vânturişşş! De pe Păduchiosu la Cota 1400 (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Pasul Cota 1000 – Muntele Păduchiosu – Vârful Vânturiş – pe sub Colţii lui Barbeş – Cota 1400

Acum patru ani fix, cunoşteam o mare gaşcă de braşoveni munţomani, într-o tură la... Vânturiş.

Aşa că în 2019 Vânturişul a fost ca o reuniune de clasă pentru mine. ☺ Chiar dacă din tura de atunci s-au alăturat grupului numai câţiva, toţi ceilalţi îmi sunt astăzi parteneri dragi de drumeţie, din ture anterioare.

Avem un alt traseu faţă de 2015, mai lung, mai solicitant. Şi acelaşi organizator – Deni.

Ceva nu s-a schimbat deloc: precipitaţiile. ☺

Prognoza meteo acum: optimistă – însă, de la ploicica anunţată pentru ora 14, am ajuns la câteva reprize de ploaie şi la două grindinări.

Şi când te gândeşti că pe mine şi pe Monica ne-au speriat stropii anunţaţi în Siriu şi am ratat Lacul Vulturilor în acest weekend... şi că a fost senin-uţ, din ce am văzut din pozele altora... Biiine, aventura de la Vânturiş nu-i deloc de lepădat!

Enjoy!

Plimbăreală în Bucegi: Valea Leucii - La Cleşte - Valea Iadului - Diham

 

Traseu:

*Gara Predeal – Valea Leucii – Şaua La Cleşte – Valea Iadului – Dihamul Militar – Şaua Baiului – Cabana Diham – Şaua Baiului – Complex Gura Diham

Se anunţă cea mai călduroasă zi a anului. Soare plin toată ziua la Meteo. În Bucureşti e rost de mânecă scurtă... pe munte trebuie că ghioceii şi brânduşele nu mai au loc unii de alţii, la altitudini onorabile.

Om mai găsi peticele de zăpadă, măcar? Doar nu ne ducem să cucerim înălţimi, socoteala de-acasă e să urcăm la fooorrrmidabila altitudine de 1300 de metri.

O mai fi rost de-o zăpadă pe munte anul ăsta, după cea mai frumoasă nebunie albă, cea de pe Valea Sâmbetei a Făgăraşului?

Clipe de Bucegi: Valea Morarului – Creasta La Balaur. Spec-ta-cool!

Traseu:

*Complex Gura Diham – Valea Morarului – Creasta La Balaur – Complex Gura Diham

Care munţoman rezistă trei luni întregi fără să atingă muntele?!

Eeee-heeeei, ce vă pasă vouă, cei din „lumea de rând”?

Anul trecut, după o lună fără înălţimi, picioarele începuseră să o ia singure spre poteci, de m-a durut sufletul să le pun piedică. Lasă, că a venit ea relaxarea în Bucegi, aia cu Jepii Mici, Crucea şi cele 10 ore din care am tot halit făr’ să mă satur.

Anul ăsta, noroc cu vremea dată peste cap a verii şi cu starea mea fizică întoarsă şi ea cum nu trebuie.

Deci: după ce am luat apă la bord şi pe sus, şi pe jos în Cheile Glodului în mai, mă pregătesc să ating norii la 2000 de metri, în primul weekend anunţat însorit, şi la propriu, şi la figurat. Sau pe-aproape...

Cum sa (nu) mergi cu CFR la munte

Cuvânt înainte

Am tot scris, pe unde m-a apucat oful, despre nebunia la propriu de la CFR.

Am mai aruncat nişte ţâfnoşenii la finalul materialelor.

Dar paharul dă de mult pe dinafară şi face poc-poc-poc. Şi nicio secundă a bine.
A ajuns la os şi dincolo de el.

Din an în an, situaţiunea se înrăutăţeşte weekend de weekend – nu  am habar ce-i în cursul săptămânii.

Şi dă semne că o va mai lua la vale muuult timp.

Mda... atâta timp cât ai nevoie de un mijloc de transport să te ducă acasă, înduri, nu? Da’ de ce?!?!?!

Platoul alb al Bucegilor şi „drumul de iarnă” versus „drumul de vară”

Traseu:

*Staţia telecabină Babele – Cabana Babele – Vârful Jepii Mici – Complex Piatra Arsă – sub Vârful Furnica – Cota 1400

După lupte seculare care au durat aşa, cam două luni, am pus la cale prima ieşire înaltă din iarna 2017/2018.

Adi, cu bocanci noi la purtător, decide că-i vremea de reînnoit colecţia de fotografii din Bucegi.

Cum tocmai am aflat că la Babele Cabana va mai fi închisă ceva vreme, am refăcut din mers planul cu o cazare acolo şi cu două (mini)ture în două zile.

Ne facem de cap într-o singură zi, care va să zică!

La cinematograful Bucegilor: Valea Alba, Brana Vaii Albe si Valea Jepilor

Traseu:

*Buşteni (Căminul Alpin) – Poiana „La Verdeaţă” – Valea Albă – Brâna Văii Albe – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Buşteni

Tot anul am visat la Valea Albă a Bucegilor – traseul drag parcurs în 2015, la finele lunii august.

Vorbisem cu Adi pentru o zi de vineri, puţin înainte de concediu, însă planurile ne-au fost sucite, din diferite motive.

La un moment dat, la final de august curent, ca o coincidenţă, Mădă are o propunere: chiar ea, Valea Albă! Nu-o refuz nici eu, n-o refuză nici Adi. Şi nici Mircea. (Adi nu se mai avântase pe nemarcatul ăsta.)

Al cincilea membru al echipajului este Andrei, un coleg de serviciu de-al lui Adi – printre altele, un alpinist (utilitar) de nădejde.

Adrenalina pe Brana Mare a Costilei. Bonus: Abruptul Bucegilor intre Caraiman si Costila; Valea Priponului si Valea Cerbului

Traseu:

*Piatra Arsă – Cabana Babele – Vârful Caraiman – Releul/Vârful Coştila – Hornul lui Gelepeanu – Brâna Mare a Coştilei – Valea Priponului – Valea Cerbului – Buşteni

Cu o săptămână în urmă am încercat poteca... prin apă, în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului. Distracţie maximă!!!

Weekend-ul acesta ne presară-n cale vreme extra-super la munte. De ratat?! Nu cred! ☺ Aaadică, sigur nu!

Hai, Adi, să ne plimbăm pe munte...!

„Ce zici de partea de BMC pe care n-ai făcut-o?”

„Super!”

Mai avem nevoie şi de adrenalină. ☺

Brâna Mare a Coştilei (BMC) este una dintre cele mai lungi din Bucegi, dar şi una dintre cele mai solicitante din punct de vedere al concentrării – una dintre cele mai periculoase brâne, pe şleau.

Prima parte a sus-numitei am prezentat-o AICI, la întoarcerea de pe Brâna Aeriană... cu adrenalina ei cu tot!

Relaxare pe munte, în Bucegi: Jepii Mici, Cruce, Piciorul Pietrei Arse. Şi haos la CFR!

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Complex Piatra Arsă – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânii) – Sinaia

Cum e ca, în plină vară, să stai o lună fără munte sub picioare?

Pentru unii-i nimic, pe mine mă termină la tărtăcuţă...!

Nu-s deloc viteaza-vitezelor pe cărări, grohotiş şi toate cele, însă MUNTELE îmi alimentează viaţa, în sensul cel mai propriu. Respir munte (natură), respir viaţă; şi îmi asum şablonul de aici.

Cât aş mai scrie pe tema asta...

Dar partea practică a poveştii de azi îmi aminteşte că tot Bucegii m-au găzduit în ultima ieşire pe munte – două zile a câte 20 de kilometri. Să tot povestim.

VREAU LA MUNTE (pe munte, mai exact ☺)!

Fostul meu coleg, Vali, îmi împărtăşeşte sentimentele montane. Punem de-o mini-echipă, ca să ni se regleze circuitele. ☺

Anul călător 2016

Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.

Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.

Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.

Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?

În 2016:

☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!

Un vis... o poveste... din Sinaia la Cotă, în vizită la Furnica

Traseu:

*Sinaia – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei) – Piciorul Pietrei Arse – Vârful Furnica – Cota 2000 – Cota 1400

Ce-mi trimite mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000.

Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. Că nu puteam fizic atunci... bine, amânăm pe altă dată! Care „dată” să nu întârzie prea mult.

Am avut eu grijă să sosească la timp. Timp în care îl recrutez şi pe Adi în misiune.

Ce ascunde ceaţa...

Traseu:

*Azuga – Culmea Grecului – Şaua Grecului – Şaua Baiului – Cabana Diham
– Buşteni

Chiar, ce s-ar putea adăposti cuminte sub mantia aburilor reci ai unor după-amieze duioase?

Ne povesteşte, misterioasă ca şi ceaţa, o mică evadare în natura (semi)ploioasă de octombrie.

Splendoare de Bucegi: De la Omu pan’ la Malaiesti si pe „Take Ionescu”

Traseu:

*Cabana Babele – Cabana/Vârful Omu – Vârful Bucşoiu – Cabana Mălăieşti (pe Brâna Caprelor) – Traseul „Take Ionescu” – Pichetul Roşu – Cabana Poiana Izvoarelor – Complex Gura Diham

Am ales exclusiv trasee marcate, după toate nebuniile de pe Morar din urmă cu o săptămână.

Am absorbit muntele în patru, în linişte şi fără presiunea timpului. Aş putea să-i zic plimbare – dar, cum eu nu mă dau eu în vânt după coborâre... ☺

De ce aşa, atunci? Fiindcă tura asta a fost gândită pentru o singură zi – cum Adi nu avea la dispoziţie decât ziua de sâmbătă şi cum îl „prind” rar-rar pe munte, nu-l puteam lăsa să scape.

Totul a fost în premieră pentru mine, mai puţin bucata Babele – Cabana/Vârful Omu (2507 m).

Adi şi Andreea, fata lui, mai umblaseră de niscaiva ori pe la Bucşoiu şi pe „Take Ionescu”.

Eu şi Adi tot parlamentasem pentru o tură în Crai, care să cuprindă şi Lanţurile (Drumul lui Deubel). Telefoanele mobile şi Facebook-ul ne-au fost prietene la cataramă de marţi încoace.

Prin sălbăticia Morarului: Brâna Mare a Morarului, Creasta Ascuţită şi Brâna Acelor

Traseu:

*(Buşteni) – Poiana Coştilei – Valea Cerbului – Brâna Mare a Morarului – Creasta Ascuţită – Brâna Acelor – în apropiere de Cabana Omu – Valea Cerbului – Poiana Coştilei – (Buşteni)

Dedicaţie pentru Bogdan (ştie el de ce ☺)

Ce mai zi...!

Ce mai brâne şi senzaţii tari! Ce mai oameni!

Ce mai vreme! Un senin de poveste a mângâiat Bucegii într-o zi de sâmbătă care va rămâne încrustată în Memoria celor mai frumoase şi spectaculoase momente de Munte.

Am revenit la turele „clasice”, nebune, în compania braşovenilor – după evadările „cu grămada” din Ceahlău şi de pe Moldoveanu, care mi-au ocupat toată luna august.

Fiecare cu farmecul ei.

Când te-aşteaptă Portiţa... (pe Jepii Mici, Bucegi)

  

Traseu:

*Buşteni – Jepii Mici (Valea Jepilor sau Valea Caraimanului) – Brâna Portiţei – Portiţa Caraimanului şi retur

A fost odată ca niciodată... Au fost Cheile Ghimbavului. Şi Cheile Dâmboviţei. Şi Făgăraşul, cu a sa Fereastră a Zmeilor. Şi picături de Piatra Mică a Craiului.

Mmmm... ca să fiu sinceră, n-au fost. Au fost nişte gândiri şi răzgândiri la secundă în interval de o oră, au fost înroşiri de linii telefonice între Bucureşti şi Titu la miezul nopţii, au fost pe rând renunţările lui Darius, Iulian şi Vali.

De fapt, povestea începe aşa: