„Un om înţelept
învaţă mai multe de la un duşman decât un prost de la prietenii lui.”
Formula 1
m-a fascinat dintotdeauna.
Ayrton Senna,
Nigel Mansell, David Coulthard... ca să nu mai vorbesc de legenda Michael Schumacher, care mi-a plăcut de
la prima cursă, prin „nebunia” de care a a dat dovadă.
Aceştia au fost oamenii care
îmi înseninau după-amizele de duminică.
Iar Frank Williams m-a înduioşat întotdeuna prin atitudine şi prin
povestea lui de viaţă - a rămas paralizat (tetraplegic) în urma unui accident,
însă era mereu alături de piloţii lui la boxele echipei căreia i-a pus bazele.
Când a murit, pe circuitul de
la Imola, Senna conducea un monopost Williams...
Campionatul a început şi anul
acesta (IERI) pe circuitul de la Melbourne, în Australia
- victorie pentru neamţul cu state vechi
Nico Rosberg, aflat la al patrulea succes
din carieră.
Prilej să ne amintim (pentru
mulţi, să vedem) cum au stat lucrurile în sezonul
1976 al nebuniei ce îl presupune Mondialul de Formula 1. Marele Circ.
Dar şi în anii nebuni ce au
precedat nebunia de atunci...
Rush-ul lui Ron
Howard (Apollo 13, 1995, cu Tom
Hanks, filmul
şi serialul Parenthood,
variantele 1990 - cu Leonardo di Caprio şi 2010 - cu Lauren Graham şi Peter Krause;
Oscar pentru A Beautiful Mind/O minte sclipitoare, 2001) aduce pe ecrane rivalitatea dintre englezul JAMES
HUNT (Chris Hemsworth, din Thor) şi austriacul NIKI LAUDA (Daniel
Brühl, care m-a cucerit în Good Bye Lenin!, 2003).
