Plimbăreală în Bucegi: În lumea Grecului

Traseu:

Azuga – Valea Grecului – Şaua Grecului – Vârful Grecului – Culmea Grecului – Azuga

 

Frig tare-i... dar ce nu face omul pentru pasiune şi din pasiune?!

Bine, la modul cel mai cinstit, n-a căzut peste noi gerul preconizat de acasă – n-a fost deloc cald, doar că n-am îngheţat din prima. ☺

Vântul şi-a dat în petec atât cât l-am lăsat noi, că ne-am adăpostit mai mult prin pădure, unde senzaţia a fost de bine-binişor.

 

Ca să termin cu teoria... de fapt, cu asta trebuia să încep: reîntâlnirea cu gaşca din Titu, după doi ani şi jumătate. Wow! Când a trecut atâta de la Custura Sărăţii a Făgăraşului?!

În imensitatea albului: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000

Traseu:

*Sinaia – Cota 1400; Cota 2000 – Sinaia

 

Vine, vine primăvara...

Da’ de unde?!

Ninge zilele-astea zdravăn, ca pentru toată iarna la un loc.

Cine putea rata tăvăleala prin zăpada proaspătă-proaspătă? Eu sigur nu! ☺

Că n-o mai simţisem aşa de peste doi ani, din Valea Sâmbetei cea cu poveştile ei speciale.

Traseul de azi e mai mult decât simplu, e doar ca să facem muşchi la picioare. ☺

Muntele... dinaintea muntelui – Breaza, cu Micul Caraiman (Dealul Gurga, 743 m) şi trovanţi. „Jocul de-a vacanţa” al lui Sebastian

 

 

Breaza e locul unde să te refugiezi la munte... înainte de a lua contact cu Muntele cel Mare.

N-ai chef de drumeţii măreţe? ☺ Iaca o alternativă: Breaza şi traseele de aici. Bune pentru toate anotimpurile.

Fix în poarta Văii Prahovei, la sud de Munții Bucegi.

Breaza mi-a fost refugiu cel puţin în ultimul an, când am ajuns aici mai des decât mi-aş fi închipuit. Ba în aprilie, sătulă de tonele de zăpadă de la altitudinile mai mari, ba când se anunţau furtuni prin Bucegi, ba când o stare fizică mai naşpa nu permitea cine ştie ce ascensiuni.

Breaza oferă cu generozitate refugiul ideal pentru plimbări cu diferenţe medii de nivel; dacă rămâneţi pe recepţie o să vă povestesc despre o tură de 20 de kilometri, cu 600-700 de metri diferenţă pozitivă de nivel.

Şi ştiţi şi voi: toamna e o nebunie de culori! Iar în Povestea asta Toamna are rol principal.

 

Valuri roz în Bucegi – Paradisul bujorilor de munte pe Furnica

 

Traseu:

*Cota 1400 – zona telecabinei Cota 2000 – sub Vârful Furnica – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stânei

 

Dacă în Piatra Craiului am plecat după magia mov, a venit timpul ca muntele să se îmbrace în roz strălucitor.

În valuri nesfârşite de roz.

 

Peisaje cu toate superlativele din lume, verdele naturii la început de vară, culorile nestemate ale florilor, soare – chiar dacă pe alocuri ucigător. Toate, într-o atmosferă extra-super.

 

Trasee din Herculane: Uluitoarea Cascadă Vânturătoarea

 

 

Traseu:

*Podul Vânturătorii (în apropiere de coada Lacului Prisaca) – Cascada Vânturătoarea

 

A fost odată...

Aşa începe super-minunata poveste din minivacanţa de 1 iunie de pe Valea Cernei.

Trasee în premieră, momente de absorbit Natura la maximum, doar eu cu Muntele. Am căutat înadins acele clipe; sau m-au căutat ele pe mine...

 

În Valea Cernei - Cazanele Dunării aş veni oricând, la orice oră, în orice condiţii.

 

Sus, în Munţii Baiului: Culmea Zamora – Vârful Băiuţul – Culmea Sorica

 

Traseu:

*Gara Bușteni – Culmea Zamora – Vârful Băiuţul – Culmea Urechea –  Telegondola Azuga, staţia superioară

 

Ultima oară când bocancii mi s-au înfipt de-a dreptul în Munţii Baiului (Munţii Gârbova) se întâmpla astă-toamnă. Era fix-fix pe acelaşi drum pe care vi-l povestesc acum. Drum pe care am ajuns acum super-întâmplător.

 

Cu ce gânduri plecasem de acasă: drumeţie de iarnă pe Vârful Omu (2505 m altitudine) din Bucegi.

După urcuşul acela drăguţ tare de la gară până la Hotelul Silva (950 m altitudine) şi staţia telecabinei Buşteni, ne aşteaptă... surpriza.

Şi înjurătura ☺

Pe uşa închisă/zăvorâtă trona un afiş cât casa că telecabina nu merge azi din cauza vântului – care vânt, fie vorba între noi, nu se anunţa deloc pe prognoze; şi le-am studiat pe cele mai recente-recente.

Întreb pe cineva avizat de acolo: Cică va porni cablul dacă de sus – în sens propriu ☺ – li se va da verde că e în regulă. Cu vântul acela buclucaş. Numai că nu se ştie când. DACĂ va fi astăzi. Sau nu.

Se duce şi Adi să vază care-i treaba, că, deh!, încrederea... Răspunsul e un pic-pic diferit ca exprimare a cuvintelor, dar ideea e aceeaşi: adio acces pe platoul Bucegilor!

 

După ce că au scumpit în draci o tură pe cablu Buşteni – Babele sau invers (80 de lei!), mai umblă şi cu minciunele, cu vinovatul „vânt” de sacrificiu.

☺ Am aflat, ulterior, că toată iarna nu a funcţionat telecabina, din motive de cablu nepotrivit. Bineînţeles că am încercat în ziua anterioară să luăm legătura telefonic cu „Telecabina Buşteni” – ce, s-a putut?; greu de răspuns la un telefon... Timpul trece, leafa merge – ce atâtea probleme...

„Azi”-ul ăla de pe afiş era de-o veşnicie şi ceva acolo, deci.

Trasee din Păltiniş – Iezerul Mare şi Vârful Cindrel (2244 m), pe creastă

Traseu:

Păltiniş (telescaun) – Izvorul Dorul Clujului – Poiana Găujoara – Şaua Bătrâna – Şaua Rozdeşti – Vârful Rozdeşti – Şaua Şerbănei – pe sub Vârful Niculeşti – Şaua Cânaia – Iezerul Mare – Vârful Cindrel şi retur

Dacă sunteţi din zona Sibiului sau alegeţi să vă petreceţi concediul în prima staţiune montană de pe teritoriul României – datează din 1894! –, aveţi la dispoziţie o mulţime de posibilităţi ca să nu staţi locului.

Puneţi la socoteală şi că vă aflaţi într-una dintre aşezările de agrement situate cel mai sus din ţară: 1442 de metri.

Cu ani în urmă, Munţii Cindrel purtau denumirea Munţii Cibin sau Munţii Sibiului.

În 1907, geograful Emmanuel de Martonne (1873-1955) propunea ca Munţii Cibin să se numească „Munţii Cindrel”, după vârful dominant. Ideea a fost reluată de Vintilă M. Mihăilescu (1890-1978), în 1963.

Legenda ne povesteşte că numele muntelui ar veni de la feciorul baciului Cindrea, pe care îl chema Cindrel.

Azi eu vă povestesc despre cel mai dificil traseu pe care îl puteţi parcurge cu pornire din staţiunea Păltiniş, Sibiu.

E şi cel mai înalt vârf din Munţii Cindrel (Munţii Cîndrel), care ne găzduiesc – Vârful Cindrel, 2244 m altitudine pe borna oficială (2245 m, după unele surse).

Drumeţie de sărbătoare - La mare, altfel

Traseu:

*Năvodari – Mamaia – Faleza Constanţa – Gara Constanţa

Vă e dor de mare? Şi mie.

Da’ de marea aşa.

Omul preferă să meargă la mare vara. Plajă, baie, alte alea.

Unii preferă marea în linişte. E oximoron de-a binelea ☺

Eu prefer să... drumeţesc în linişte la malul mării. Pe ploaie, pe vânt, la cinci grade, la zero grade, totuna.

Ultima oară am văzut (şi simţit la tălpi) Marea Neagră într-un octombrie de acum cinci ani. Io-s cu cincinalele, după cum se vede.

Atunci era ploaie, era toamnă.

Azi e soare şi... e mai cald ca atunci. ☺

Piatra Craiului: Spre Piatra Mica, prin poieni

(prolog la traseul La Lanţuri - creasta nordică)

Traseu:

*Zărneşti – intrare pe Valea Crăpăturii

(a urmat: Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii - Vârful Piatra Mică – Crucea Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Cabana Gura Râului – Zărneşti)

Mini-vacanţa ne era cu ţintă precisă: traseul La Lanţuri din Piatra Craiului şi o porţiune însemnată de creastă.

Zic să nu lăsăm să treacă o zi de relaş. Am venit la munte ca să mergem pe munte!

Ziua a trecut într-un antrenament de Crai de 17 kilometri, cu căţărări prin Crăpătură şi pe Piatra Mică. Şi numai o mie de metri pe verticală. ☺

De când cu păţania mai puţin fericită de la poalele Pietrei Mici, mi-am propus să revin (măcar) o dată pe an aici.

☺ Am reuşit peste câteva luni de la „evenimente”, într-o toamnă în culori mii şi mii;

☺ Împreună cu un copil de 9 ani+;

☺ Şi... acum.

Ciucaş - Poveste vântoasă de iarnă

Trasee:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş

*Cabana Vârful Ciucaş – Şaua Gropşoarele – Şaua „La Răscruce” – Vârful Gropşoarele şi retur

Era weekendul ăla cu coduri foooarte colorate, cu rafale anunţate de peste 100 km la oră. Oricum, vântu-i la ordinea zilei în Ciucaş. Se adaugă şi codul.

Vedem ce-o ieşi, că rezervarea-i rezervare, taman din octombrie. La Cabană vorbesc.

Va fi dracul chiar aşa negru? A cam fost...

Şi-a împrăştiat şi cu kilograme de ceaţă. Şi cu ninsoare... aburindă, în ultima zi.

Cele aproape trei zile în Ciucaş mi-au reactivat câteva rememberuri:

☺ Vântul turbat din Baiului, când beţele abia puteau fi înfipte în... gheaţă;

☺ Povestea senină de iarnă din Ciucaş... cu vânticel; a doua oară când abordam Ciucaşul alb, prima dată o găsiţi AICI;

☺ Ciucaş de noiembrie, când cabana abia se întrezărea, la doi metri de ea, de ceaţă. Acum mai că ne-am lovit de ea, ca s-o identificăm; deci, a fost mai rău;

☺ Ultima oară păşeam în Ciucaş într-o toamnă de acum doi ani şi jumătate, cu Gropşoarele în meniu.

Romania mai putin stiuta: Piatra Secuiului - Coltii Trascaului (Muntii Apuseni). Rimetea, satul unic in Romania

(continuare de AICI)

Traseu:

*Satul Rimetea – şaua de pe creasta Pietrei Secuiului – satul Rimetea

Azi dăm Muntele Mare pe Trascău. Tot în Munţii Apuseni, evident. Şi tot la graniţa dintre judeţul Alba şi judeţul Cluj.

☺ Ca regionalism, termenul „trascău” se traduce prin „rachiu tare”. Ce să zic?! A fost tare şi tura asta!

Urnirea în traseu o facem dintr-un loc unic în România, satul Rimetea.

De ce unic? Fiindcă Rimetea este singura localitate din țara noastră distinsă cu Premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Se întâmpla în 1999.

Iar în octombrie 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat Rimetea drept zonă arhitecturală și urbană protejată.

De unde şi de când a pornit totul?

Romania mai putin stiuta: Comorile din Scarita-Belioara (Muntii Apuseni)

Traseu:

*Circuitul Scăriței-Belioara, cu pornire din satul Poşaga de Sus

Geografic, Rezervaţia Şesul Craiului – Scărița-Belioara este situată în Masivul Muntele Mare din Munţii Apuseni.

Acum, c-am făcut cunoştinţă, să vă spun în ce hal am umblat eu prin bucăţica aceasta a Împărăţiei Apusenilor: cu o răceală cruntă, cu tuse şi slăbiciuni de nota 10.

Daaar... noi nu stăm acasă. ☺

Promisiunea-i promisiune; iar la Scăriţa-Belioara râvneam în cantităţi industriale. O aşteptare asemănătoare cu cea de la Cozia. Mi-era dor de ceva ce nu atinsesem cu privirea încă, dar trăia de mult în interior şi proiecta lumini de diamant. Şi abia aştepta să-şi reverse forţa. Aşa m-am exprimat despre zona Mălăieşti şi e la fel de valabil.

Dragoste la Balea Lac

 

Din ciclul mai bine mai târziu decât niciodată, vă invit la continuarea evenimentului meu, „Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac”.

Mai devreme, eram sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei, în traseul imaculat de Cabana Sâmbăta.

Piatra Craiului: Satul Peştera – Şaua Joaca – La Table – Refugiul Grind

(un fel de continuare de AICI)

Traseu:

*Sat Peştera (din apropierea Casei Folea) – Şaua Joaca – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Refugiul Grind şi retur

Povestea celor două zile în două masive continuă cu Măria Sa, Craiul.

Avem vedere întâi la Munţii Bucegi, apoi ne cufundăm de-a dreptul în Piatra Craiului.

V-am spus că ne-am teleportat de la Mălăieşti direct la Peştera? V-am zis, da’ vă mai zic o dată.

Peştera, „satul prăvălit la poalele Craiului”, cum îl alintă Viorel.

Mălăieşti... ca-n poveşti! (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti – prima căldare a Văii Mălăieşti şi retur

Povestea celor două zile în două masive a început aşa:

Mariana voia neapărat la munte încă de săptămâna trecută. Ştia ea de ce. ☺ (La mulţi ani!) Cum primăvara asta dă cu virgulă, am zis „pas”. Mariana şi Benone s-au plimbat atunci pe la poale, printre ceţuri, stropi de ploaie şi bucăţele de nea.

Marţea următoare primesc un alt mesaj de la Mariana – e stabilit: prima zi Malăieşti, a doua zi brânduşe la Grind, în Piatra Craiului. Trag nădejde să nu mai fie ţeapa de la Diham cu vestitorii primăverii.

...Ar fi doar a treia oară pentru mine la Cabana Mălăieşti – premiera, îngheţată şi înstelată, o găsiţi AICI; a doua incursiune am povestit-o AICI. După iarnă şi toamnă, e de „bifat” primăvara. Care a fost tot iarnă, în ultimă instanţă.

Ce diferenţă între copacii înfloriţi, care de care mai colorat, printre care m-am plimbat vineri, şi iarna adevarată de pe munte din această perioadă!

Parcă nici nu-mi vine să mai dau nas în nas cu zăpada acum... Dac-ar fi numai zăpadă, da’ ştiu că nu ne va lăsa în pace nici gheaţa.

Şşşt... Vânturişşş! De pe Păduchiosu la Cota 1400 (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Pasul Cota 1000 – Muntele Păduchiosu – Vârful Vânturiş – pe sub Colţii lui Barbeş – Cota 1400

Acum patru ani fix, cunoşteam o mare gaşcă de braşoveni munţomani, într-o tură la... Vânturiş.

Aşa că în 2019 Vânturişul a fost ca o reuniune de clasă pentru mine. ☺ Chiar dacă din tura de atunci s-au alăturat grupului numai câţiva, toţi ceilalţi îmi sunt astăzi parteneri dragi de drumeţie, din ture anterioare.

Avem un alt traseu faţă de 2015, mai lung, mai solicitant. Şi acelaşi organizator – Deni.

Ceva nu s-a schimbat deloc: precipitaţiile. ☺

Prognoza meteo acum: optimistă – însă, de la ploicica anunţată pentru ora 14, am ajuns la câteva reprize de ploaie şi la două grindinări.

Şi când te gândeşti că pe mine şi pe Monica ne-au speriat stropii anunţaţi în Siriu şi am ratat Lacul Vulturilor în acest weekend... şi că a fost senin-uţ, din ce am văzut din pozele altora... Biiine, aventura de la Vânturiş nu-i deloc de lepădat!

Enjoy!

Plimbăreală în Bucegi: Valea Leucii - La Cleşte - Valea Iadului - Diham

 

Traseu:

*Gara Predeal – Valea Leucii – Şaua La Cleşte – Valea Iadului – Dihamul Militar – Şaua Baiului – Cabana Diham – Şaua Baiului – Complex Gura Diham

Se anunţă cea mai călduroasă zi a anului. Soare plin toată ziua la Meteo. În Bucureşti e rost de mânecă scurtă... pe munte trebuie că ghioceii şi brânduşele nu mai au loc unii de alţii, la altitudini onorabile.

Om mai găsi peticele de zăpadă, măcar? Doar nu ne ducem să cucerim înălţimi, socoteala de-acasă e să urcăm la fooorrrmidabila altitudine de 1300 de metri.

O mai fi rost de-o zăpadă pe munte anul ăsta, după cea mai frumoasă nebunie albă, cea de pe Valea Sâmbetei a Făgăraşului?

Sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei (Feerie de iarnă în Făgăraş)

 

Traseu:

*Sâmbăta de Sus, păstrăvărie – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus

Da, ştiu, nu-s originală cu enunţul din titlu. Dacă-i sâmbătă, eu ce pot să fac?! Ia ziceţi! ☺

Şi pot eu să schimb denumirea la apa Sâmbetei? Nu?

Certaţi-vă cu responsabilii de nume din Făgăraş. ☺

În acelaşi registru: Mă trezesc eu că fac un eveniment feisbuchisto-entuziast, cu scopul de a vizita în gaşcă Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. Plus eventual un traseu.

Totul pornise de la o postare a mea cu o ediţie trecută a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac şi cu ideea Zorinei şi a lui Vasile de a reîntregi gaşca (de la Geoagiu).

Dacă tot m-am făcut organizatoare de evenimente ☺, am zis să invit şi alţi câţiva amici de munte... să fim gaşcă în toată regula.

Refuz peste refuz – no comment, că mă ia cu altele. În final, pe luni-marţi, ne-am strâns (virtual, momentan) cei din trupa de la Geoagiu. Numa’ bine aşa, că-s oameni faini din Banat şi Ardeal.

După trei luni şi jumătate de sechestru în Bucureşti din partea-mi, start la răsfăţ munţomăresc!

Piatra Mare: Cabana Piatra Mare şi Prăpastia Ursului (coborâre în Dâmbu Morii)

 

Traseu:

*Cabana Piatra Mare – Drumul Familar – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii

(continuare de AICI)

La Cabana Piatra Mare mă trezesc într-o stare de rău, cu slăbiciune, ameţeală, greaţă, durere de cap – probabil o criză de bilă.

Să cobor spre Dâmbu Morii?! Întâi să mă pot sălta de pe scaun...

Nici aerul proaspăt de 1600 de metri, nici ciorba şi ceaiul calde n-au efect. Mă aşez (din nou) şi... aştept să treacă.

Piatra Mare clasică: Canionul 7 Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare

Traseu:

*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare

Se pare că o dată la doi ani vine rândul să o întrebăm de sănătate pe Domnia Sa Piatra Mare.

Ultima oară a fost cu o bălăureală desăvârşită, apoi cu Andrei şi ploaie amară. Iar în 2014 noile scări cereau o verificare precisă; şi vârful, după mulţi ani.

Iarna cuminţică s-a găsit să se dezlănţuie în plină primăvară. A căzut zăpadă zdravănă zilele trecute.

Acu’ nici o săptămână înotam / alunecam pe zăpada din Parcul Herăstrău, în hainele cele mai de iarnă. Venisem, deci, în Piatra Mare chitită să mă încotoşmănesc şi să-mi folosesc din plin parazăpezile, mănuşile cele mai groase şi toate cele.

Ia ghiciţi! ☺ Până la cabană, am funcţionat cu un tricou şi cu un polărel, de control.