Bucureştiul, sub asediu de cleştar – Ploaia din mijlocul iernii (freezing rain)

 

A fost odată un Bucureşti de basm.

A fost, şi doar la suprafaţă. Căci fenomenul privit din interiorul plantelor/arborilor afectaţi e de jale. Cu tendinţe de apocaliptic.

Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat un fenomen rar. Care în terorie sună aşa: „Picăturile de ploaie devin suprarăcite în timp ce trec printr-un strat de aer sub temperatura de îngheț, la sute de metri deasupra solului, apoi îngheață la impact cu orice suprafață pe care o întâlnesc, inclusiv sol, copaci, fire electrice, aeronave și automobile.

Gheața rezultată, numită polei, se poate acumula la o grosime de câțiva centimetri și acoperă toate suprafețele expuse.” (zice ro.wikipedia.org)

Oamenii suferă îngrozitor în urma ploii îngheţate – câteva amănunte concrete, spre finalul articolului.

☺ În engleză, ploaia îngheţată o găsiţi ca „freezing rain”.

☺ În ianuarie 2019, au fost afectate de „freezing rain” 16 judeţe şi municipiul Bucureşti.

☺ Fenomenul „freezing rain” este des întâlnit în Canada. În decembrie 2009, în provinciile Ontario şi Québec, sute de mii de persoane nu au avut curent electric aproape o săptămână.

Partea plină a paharului o reprezintă miile de cadre de cleştar surprinse. Cu luciri de basm, în lumea împietrită în gheaţă.

Să ne bucurăm, zic! Şi să povestim...

Locuri de vizitat in Bucuresti – Marile parcuri (Luna Bucurestilor)

Ce ne-am face fără parcuri în Bucureştiul ăsta irespirabil?!

În weekend (şi nu numai!), dacă nu ajungeţi pe munte ☺, daţi musai o tură de alergare în parc, faceţi o plimbărică la verdeaţă (ori... albeaţă), cu ochii la oglinda apei, mai urcaţi un deal, mai două scări, mai suiţi-vă pe aparatele din dotare...

Descoperiţi fiecare colţişor; singuri, cu prietenii, cum vă şade bine.

Pe aia cu „oază de linişte” o ştiţi? ☺

Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea... prin parcuri REGALE („Mihai” şi „Carol”)

(continuare de AICI)

Sau, aşa cum vă promiteam în materialul dedicat toamnei, urmează seria exclusiv nocturnă.

Biiine, s-au mai strecurat părticele de seară în materiale foto-povestite anterior – dacă doriţi să revedeţi, la final găsiţi toate link-urile.

Aşadar...

Dincolo de partea întunecată a parcurilor (mai ales noaptea ☺ buu-huuu-hu), vă propun să presărăm astăzi puţin romantism – luminat cu gingăşie de natură.

Un pachet de alungat deprimarea.

Aaa... nu uitaţi de povestea din interior, cu Fântâna Modura cea pierdută şi regăsită, cu Prometeu şi Hercule, cu Nimfa adormită.

Nostalgii de toamna – printre super-culori, la povesti cu parcuri si fantani

 

Vă mai amintiţi fotografiile de toamnă din Cozia? Am nimerit atunci FIX în mijlocul celor mai aprinse culori.

Eu retrăiesc şi acum paradisul din pădurile de deasupra Oltului...

☺ Priviţi AICI, AICI şi AICI cum poate înnebuni natura în cel mai bun sens posibil, într-un basm din care nu (mai) poţi evada.

Poveştile iernii – Munţii de lângă casă. Pescăruşi. Luciri albăstrui. Tainele Lunii. Apusuri pe lac

Gata, a trecut!

Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă în reprize nelimitate.

Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat! Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am deplasat şi 20 de kilometri câteodată.

A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste munţi.

N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul ninsorii.

Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în cap, să încalece pe-o maşină sau tren pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni. ☺

Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc (la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.

Iarna asta am avut muntele meu la şes! ☺

Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă (fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu şi... culoare.

Poftiţi la răsfăţ!

Hoinăreală prin ger, printre lumini, prin soare, printre culori şi bucăţi de fericire

Unele zile din an sunt speciale, surprinzătoare şi, poate, salvatoare.

Totul în viaţă se întâmplă cu un scop.

Înveţi din experienţe şi e important să mergi mai departe.

Trăieşti pentru că iubeşti. Visezi ca să nu amorţeşti. Lumina (îţi) vine din suflet şi se proiectează în undele apei. Ca să străluceşti.

Haideţi să luăm ce-i mai bun din viaţă! Şi să strălucim...

Şi cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, promit că de data asta tac.

Să ne plimbăm prin Bucureşti! – pe la Castelul lui Vlad Ţepeş, printre ţestoase, printre ziduri istorice, printre nori, la propriu

De data aceasta nu vă mai plimb prin munţi, rămânem o secundă prin Capitală şi împrejurimi.

Primăvara asta n-a fost prea generoasă în privinţa căldurii – şi bine a făcut, din partea-mi. A exagerat câteodată cu friguleţul şi ploile-ploile-ploile, dar o iertăm... fiindcă a aruncat şi mult soare pe metrul pătrat. Eu una prefer partea plină a paharului, fiindcă primăvara e anotimpul meu preferat. ☺ Şi nu mi se întâmplă prea des să văd roz!

Vă las în compania naturii de prin parcuri, aşa cum am văzut-o eu în primăvara asta!

Flori nu prea am – mi-am făcut plinul ☺ în Grădina Botanică şi în grădina din spatele blocului.

Recomandarea lunii – E toamnă... (II) În Parcul Carol

Să continuăm de unde am rămas...

N-am mai fost cam de multişor în Parcul Carol (fost Libertăţii), vecinul Parcului Tineretului. Era cu Marius şi Ion, în seara dinaintea cuceririi în forţă ☺ a Pietrei Mici din Crai. Fotografii nu am mai făcut de o veşnicie în „Carol”.

Şi ce te poate inspira mai bine decât zecile de nuanţe ale naturii, sub lumina unor raze primăvăratice în mijloc de noiembrie?