(un fel de continuare de AICI)
Când
colegii de suferinţă din tura de Cheile
Vârghişului – Peştera Mare de la Mereşti au început să pronunţe „Racoş”,
nici n-au apucat să termine şi eram prima pe listă.
Racoşul
cel plin de obiective era varianta lor de întoarcere spre case – opt oraşe ale
României, nu multe ☺.
Doar eu m-aş înhăma la un mic-mare ocol, pentru ceilalţi e în drum.
De
ce-am izbucnit de nebună şi nici n-am vrut să aud de altă variantă de umplere a
ultimei zile de şedinţă?
