Relaţii în lumea modernă – Laggies (2014, cu Keira Knightley) şi Men, Women & Children (2014, cu Jennifer Garner)

Vremea de sâmbătă 24 ianuarie nu se afla într-o dispoziţie deloc bună şi m-a încuiat în casă – am plecat doar un pic, pentru d’ale gurii.

Nu am stat pe gânduri şi am atacat două filme şi jumătate – jumătatea a fost The Grand Budapest Hotel/Hotel Grand Budapest, cu cele mai multe nominalizări la Oscar 2015, nouă, la egalitate cu Birdman/Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei.

Despre nominalizatele la Oscar, luna viitoare.

Laggies şi Men, Women & Children aduc doi dintre actorii nominalizaţi la Oscar 2015 (roluri secundare), Keira Knightley, respectiv J.K. Simmons. 

Laggies şi Men, Women & Children, au legătură cu RELAŢIILE, influenţate de lumea modernă de azi.

A Case of You (2013, cu Justin Long, Evan Rachel Wood, Peter Dinklage). Ce ne „spune” şi nu ne „spune” Facebook-ul

Câteodată, simt nevoia să-mi spăl creierul cu o comedie romantică. Dar în care intuiesc ceva de calitate.

A fost cazul filmului A Case of You.
Care are uşoare accente de DRAMĂ, fiindcă nu e o comedie impregnată de glumiţe de duzină care forţează râsete.
Şi nici nu are romantism siropos.
Are, în schimb, mult... Facebook.

Recunosc, nu sunt pasionată de MUZICĂ.
Prima dată, superba melodie „A Case of You” a lui Joni Mitchell am auzit-o în Parenthood - sezonul 3, episodul 7, atunci când personajul lui John Corbett urmărea în acelaşi timp cu personajul lui Lauren Graham filmul Vertigo, într-o scenă cu emoţii cât cuprinde.

Povestea serialelor

Azi, lumea migrează din ce în ce mai mult către seriale. Vorbesc despre lumea interesată cât de cât de fenomenul film-televiziune.

Azi, aceste două „domenii” nu prea mai pot fi împărţite strict.

Înainte să adorm - S.J. Watson. Vanatoarea de amintiri

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2011

Titlul original: Before I Go to Sleep (cartea a fost publicată în Marea Britanie în 2011)

Deci. Bineînţeles că începem cu un DECI.

Va fi un film după carte.

Lansarea Before I Go to Sleep filmul: 5 septembrie 2014.

Distribuţia Before I Go to Sleep filmul: Nicole Kidman, Colin Firth - a fost protagonist şi într-o ecranizare după un alt scriitor englez pe care vi l-am prezentat, Nick Hornby -, Mark Strong, Anne-Marie Duff (Shameless UK).

Before I Go to Sleep este o producţie 100% Marea Britanie, autorul S.J. Watson fiind britanic. Eu sper să iasă ceva de calitate, având în vedere măcar englezismul.

Regia şi scenariul în aparţin lui ROWAN JOFFE - 28 Weeks Later/După 28 de săptămâni, 2007, cu Jeremy Renner; The American/Americanul, 2010, cu George Clooney.

Producător este celebrul Ridley Scott.

Înainte să adorm CARTEA este o dramă psihologică puternică.

Care te ţine în priză.

În care poţi rezona cu personajul principal.

Amintirile ei pier după 24 de ore.

În fiecare dimineaţă, cineva (AMNEZIA) apasă butonul RESET al vieţii ei.

A Place in the Sun/Un loc sub soare (1951, cu Elizabeth Taylor, Montgomery Clift). Dragoste printre minciuni

O să spun asta de câte ori o să am ocazia: Filmele vechi nu beneficiază de tehnologia de azi, DAR au marea calitate de a te face să te implici în poveste, iar povestea să aibă un impact asupra ta. Filmele vechi (alea bune) spun poveşti simple - neîncărcate de acţiune inutilă - cu mijloace puţine. Emoţie şi mesaj cât cuprinde.

Există, desigur, excepţii, aşa cum există şi cu producţiile recente.

Atmosfera (şi umorul din plin) din filmele din 1935-1965 (1970) nu e egalată de ceea se se produce în prezent.

Ieri am văzut două filme - şi bucăţele din altele, dar alea nu se pun la socoteală: A Place in the Sun şi Gravity. Mult-lăudatul Gravity, cu Sandra Bullock și George Clooney. 

Înainte de proiecţie (am fost la cinema), rulau prezentări ale unor filme pline de acţiune, de efecte special la greu, de busturi goale şi... fără ESENŢĂ. Hai să ne jucăm de-a istoria! Sau de-a literatura...! Şi uite că filme de genul ăsta fac box office-ul...!

Gravity a fost o dezamăgire pentru mine. Efectele speciale (3D-ul) nu au fost rele deloc, însă, dacă e să fac o comparație strict tehnică, Viaţa lui Pi a fost mai vizual. Acţiunea/povestea din Gravity mi s-a părut exagerată - putea Ryan să moară de şapte mii de ori, însă aşa îi spuneau scurtmetraj, nu lungmetraj -, personajele construite destul de şablonard. Nu m-am plictisit la Gravity, nu asta e problema mea. Doar că nu mi-a transmis ceva. Orice în afară de jocul actorilor şi tonele de efecte speciale. Mă aşteptam să fie şi un pic PSIHOLOGIC, la subiectul adus în discuţie...

SPRE DEOSEBIRE de A Place in the Sun...

Poate nu trebuia eu să pun în faţa ochilor A Place in the Sun şi Gravity la diferenţă de doar câteva ore...

A Place in the Sun s-ar încadra la categoria dramă romantică şi psihologică. Ca să fie (şi mai) pe gustul meu, REALĂ.

Community - Comedie inteligenta

Cu ocazia apariţiei trailer-ului (vedeţi un pic mai jos) sezonului 5, declar umătoarele (pe propria răspundere şi nesilită de nimeni):

Ador Community! Dacă mi-ar plăcea cuvântul FAN, aşa mi-aş declara sentimentul!

Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi la curent cu ce înseamnă Community.

Înseamnă o comunitate. Un grup (de studiu) format din şapte persoane cum nu se poate mai diferite (în care încearcă să se infiltreze constant o a opta). Toată lumea este înrolată într-un colegiu.

Community (college) e termenul folosit de americani pentru a defini, în general, colegiile de stat. Care la ei nu sunt extraordinar de bine văzute, ca nivel de învăţătură. Pe scurt, ceva mai neserioase.

Community-ul nostru e o comedie. NU sitcom fără cap. Făcut pentru oameni care NU vor acţiune, acţiune şi iar acţiune, râsete aiurea la glume deocheate, e pentru cei care vor să fie SURPRINŞI mereu - însă nu prin cliffhanger-e (întorsături/răsturnări de situaţie, mai pe româneşte). N-o să te întrebi niciodată, la finalul unui episod: Ce se întâmplă cu personajul Cutare în următorul episod? E ca în desene animate: s-a terminat un episod, o iei de la cap ca şi cum (aproape) nimic nu s-ar fi întâmplat. În Community, sunt aduse din când în când în discuţie nişte referinţe la unele episoade anterioare.

Community e deosebit, unic. Ia la mișto filme, seriale, reality show-uri, clişee. Aduce omagii/tributuri unor producţii care au făcut istorie. Totul într-un stil anume. Pe lângă alte miliarde de alte chestii pe care (ţi) le face Community.

Masters of Sex - Știința sexului

No, camera aceasta NU este deschisă pentru cei cu sensibilităţi/reţineri în legătură cu subiectul.

Da, titlul are legătură cu ştiinţa. Iar subiectul studiului (studiilor) e SEXUL.

POVESTEA E REALĂ. Dar, clar, pentru că Masters of Sex e ficţiune, povestea nu e spusă cu 100% acurateţe.

DA, e un serial. NU, nu e vulgar.

DA, e dramă. NU are scene gratuite de sex.

DA, Masters of Sex a fost aşteptat cu nerăbdare de toată lumea, fiind ulterior considerat cel mai bun serial nou (apărut în toamna lui 2013). NU, n-o să vă pară rău dacă îi acordaţi ceva timp - măcar din curiozitate.

DA, implică şi prostituate (mai ales în primele episoade). NU, nu e pornografic - nici să nu vă treacă prin cap să vă gândiţi la Cele 50 de vicii ale domnului Grey!

DA, oamenii ăştia studiază sexul, dar NU sunt nişte perverşi.

Şi tot aşa...

Suntem în anii ’50, perioadă plină de inhibiţii, în care respectivul cuvânt era tabu. Ca să nu mai vorbim despre o discuţie deschisă despre ceea ce presupune actul în sine.

WILLIAM „BILL” MASTERS (interpretat de galezul Michael Sheen) era un medic ginecolog american de renume, specializat în infertilitate. Când o întâlneşte pe ea, află cu uimire că există destule femei care simulează orgasmul.