Filme pe paine – COMEDIE, AVENTURA ŞI ROMANTISM

Astăzi amestecăm iar genurile – după drama şi romantismul din grupajul precedent dedicat filmelor avem acum 3 în 1: comedie, romantism şi aventură!

Deschidem balul cu cea mai recentă producţie, Cenuşăreasa 2015.

Trei poveşti despre reality show, Zidul Berlinului şi Cronicile din Narnia - Shadowlands (1993, cu Anthony Hopkins), Good Bye Lenin! (2003) şi Cinema Verite (2011)

Am spus-o şi cu alte ocazii: îmi plac poveştile adevărate, ilustrate în cărţi, filme, seriale – am detaliat în Secţiunea consacrată filmelor.

Cele trei producţii pe care le-am ales astăzi pentru a ilustra această pasiune a mea pentru realitate în filme sunt foarte diferite ca subiect, dar şi ca perioade de desfăşurare a acţiunii.

SHADOWLANDS/Ţinutul umbrelor (1993) – Niciodată nu e prea târziu...

Expresia aceasta îi vine la fix scriitorului născut la Belfast C.S. Lewis (Clive Staples Lewis, 1898-1963), a cărui capodoperă rămâne seria „Cronicile din Narnia”.

Nu am citit cărţile lui C.S. Lewis, pentru că nu savurez literatura fantastică; îmi plac, în schimb, producţiile cu personaje reale şi POVEŞTILE spuse cu suflet.

Recomandarea lunii – Downton Abbey şi Masters of Sex

Am stat ceva în cumpănă în legătură cu subiectul principal din această lună.

☺ M-am gândit iniţial la un articol aniversar, pentru că luna aceasta s-a împlint un an de când scriu în online – dar, în materialul „100”, am mai făcut o recapitulare a articolelor şi am adresat mulţumiri celor care şi-au aplecat... mouse-ul şi tastatura asupra blogului meu.

Nu-mi place să mă reiau, chiar dacă asta reduce numărul postărilor.

☺ Ar fi putut fi o nouă retrospectivă Douglas Kennedy - cărţile pe care le devorez zilele acestea - de, mi-au rămas vreo trei restanţe de anul trecut!

☺ Am luat în calcul şi un album de imagini din concediu - o să reiau POVEŞTILE de acolo în curând! Cu peisajele mirifice din Măgura, satul pierdut între Bucegi şi Piatra Craiului.

Ce legătură este între Downton Abbey şi Masters of Sex?

Seriale anulate, seriale care continuă

 Ca să îi citez pe cei de la tvline.com, Parenthood trăieşte!

Parenthood se va încheia definitiv la începutul anului viitor, cu SEZONUL 6. Serialul va marca borna 100 de episoade – mai precis 103!

Am aşteptat ştirea asta încă de vineri, când a început să curgă în valuri cu reînnoiri şi anulări de seriale. S-a ştiut aproape de toate. Mai puţin de Parenthood. În afara câtorva zvonuri.

Parenthood rămăsese ultimul serial – din cele care şi-au încheiat sezoanele în această primăvară – de a cărui soartă nu s-a ştiut până duminică. Bine, în afara celor de cablu, care au un alt sistem de lucru.

TELENOVELA Parenthood

Aşadar, după o întreagă telenovelă, desfăşurată pe parcursul ultimelor zile, ne vom bucura în continuare de prezenţa pe ecrane a lui Lauren Graham, Peter Krause şi a dragilor lor colegi de filmare, care au devenit ei înşişi o FAMILIE datorită Parenthood.

Povestea serialelor

Azi, lumea migrează din ce în ce mai mult către seriale. Vorbesc despre lumea interesată cât de cât de fenomenul film-televiziune.

Azi, aceste două „domenii” nu prea mai pot fi împărţite strict.

Dallas Buyers Club (2013, cu Matthew McConaughey, Jared Leto). Lupta pentru viaţă... și pentru Oscar

Mă aşteptam să fie un film dur, în sens de boală - cu vomitături, tremurături, dureri, suferinţă fizică în general. Ce conduce şi la un psihic dement.

Ia uite că n-a fost aşa...!

Emoţia nu-ţi dă pace. Nu instantaneu.

Empatizezi cu protagonistul pe care, în primele minute, nu dădeai doi bani. 

Poate chiar îl detestai. Pentru modul de viaţă. Pentru felul de a fi. Pentru limbajul deloc elegant.

UIŢI că, până acum foarte puţin timp, Matthew McConaughey cocheta cu producţii uşurele - ce-i drept, de casă.

UIŢI poate şi că a fost ales cel mai sexy bărbat al Planetei, nu mai departe de 2005.

War Horse/Calul de luptă (2011, cu Jeremy Irvine, Emily Watson). EPOPEEA UNUI CAL

Geniul lui Steven Spielberg răzbate prin fiecare secvenţă din acest film înduioşător.

Vizual, War Horse e mai mult decât o încântare.

Culorile triste ale războiului contrastează cu verdele pătrunzător din debutul filmului.

War Horse e ca un BASM... CU RĂZBOI.

Un cal, Joey, stârneşte ataşamentul profund al unui băiat.

Apoi, al unei fete, al unor soldaţi - fie ei de partea bună sau de partea rea.

Iar calul, la rându-i, are o relaţie specială cu companionul lui din război, un armăsar negru superb, tot dintr-o rasă superioară.

Într-o zonă rurală a Angliei, în comitatul Devon, Joey e un cal de rasă, brun, cu o pată albă în frunte, care se naşte şi creşte sub ochii adolescentului ALBERT (Jeremy Irvine - eu l-am văzut în rolul principal din cea mai recentă ecranizare Great Expectations/Marile speranţe, 2012, cu Helena Bonham Carter, dar şi în tristuleţul Now Is Good, 2013, alături de Dakota Fanning).

În ciuda dificultăţilor financiare ale familiei, tatăl lui Albert (Peter Mullan, Trainspotting/Din viaţă scapă cine poate, 1996, şi seria Harry Potter) cumpără armăsarul licitând împotriva moşierului său.

Mama lui Albert (Emily Watson, care apare şi în recenta ecranizare a volumului Hoţul de cărţi) dezaprobă total gestul soţului, făcut (şi) sub impulsul acoolului.

Femeia îşi înţelege însă bărbatul şi îl iubeşte aşa cum e, fiindcă băutura îi alungă durerea fizică (şi psihică) din războiul în care bărbatul a luptat în Africa de Sud. Neputinţa de a realiza mai mult.

Brief Encounter/Scurtă întâlnire (1945). Iubire subtilă şi profundă

Ştiu puţine despre cinematografia antică. Dar învăţ. Sincer, prefer s-o învăţ pe asta decât să mă delectez cu „divele” vremii actuale.

CE N-AM ŞTIUT ŞI AM ÎNVĂŢAT: că cinematografia din Marea Britanie era avansată în perioada aceea - a celui de-al doilea război mondial.

Hitchcock era englez, desigur, Charlie Chaplin la fel, însă ei s-au afirmat peste Ocean.

Brief Encounter este un film britanic 100%.

Brief Encounter e subtil şi profund, complex (ca realizare) şi simplu (ca acţiune), romantic şi dramatic în egală măsură. EMOŢIONANT.

Brief Encounter ne aduce UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE POVEŞTI DE DRAGOSTE, fără a exagera cu scenele romantice pure... Aproape tot filmul este construit... din priviri.

Brief Encounter e luminos şi trist. Dragostea e luminoasă pentru două persoane, dar societatea o face să fie tristă în final. Regulile societăţii. Propria conştiinţă a protagoniştilor.

Erau alte vremuri, în The Oranges se întâmplă lucruri mult mai grave decât nişte săruturi fugare.

Laura (Celia Johnson) şi dr. Alec Harvey (Trevor Howard) nu sunt nişte tineri extra-super-frumoşi şi entuziaşti. Sunt maturi, căsătoriţi, au copii, însă nu cară după ei o nefericire care să-i determine să facă oricând un pas greşit.

Laura şi Alec se întâlnesc în cafeneaua (refreshment room) din gara de tren a unui orăşel, în care ambii aveau treabă - cumpărături, un film, respectiv serviciu. Fiecare ia trenul într-o altă direcţie decât celălalt. În debutul Brief Encounter, cei doi se cunosc deja şi au unul pentru altul priviri ce denotă afecţiune.

Relaţia dintre ei îşi are ca punct-cheie cafeneaua din gară.

 

Mărturisirile imaginare pe care Laura i le face soţului ei accentuează în fapt toate frământările ei legate de familie şi relaţia pe care o trăieşte, în fiecare zi de joi a săptămânii, în afara căsniciei.

Saving Mr. Banks: În căutarea poveştii (2013, cu Emma Thompson, Tom Hanks). Disney dezgheaţă inimi - pe cele mai... încăpăţânate

(În caz că nu aţi observat, umbra lui Tom Hanks e... Mickey Mouse, iar cea a Emmei Thompson - Mary Poppins!)

Să-mi fie ruşine! Până dăunăzi, nu am avut habar cine a scris Mary Poppins!

Trebuia să vină filmul ăsta ca să îmi deschidă ochii.

Dar Saving Mr. Banks (produs de COMPANIA DISNEY) a făcut mai mult decât atât: mi-a deschis inima, sufletul, m-a introdus în lumea magică a lui Walt Disney (Tom Hanks) - ambiţiosul vizionar şi visător deopotrivă.

Seriale 2013 - Topul meu

Mă feresc ca dracul de tămâie de topuri. Clasamente ale preferinţelor în care să îndeşi de toate. Asta sunt eu, NU CRITIC pe alţii pentru clasamentele lor de sfârşit de an.

Serialele nu fac excepţie. Fiecare îţi aduce altceva. Eu una nu pot compara emoţia pe care mi-o aduce Parenthood cu clonele din Orphan Black. Amândouă seriale excelente, dar de cu totul altă factură.

Fiind, evident, vremea TOPURILOR, m-am gândit şi eu la... ceva asemănător. Însă fără... locurile aferente. Doar cu nişte categorii.

Am luat la „puricat” toate serialele pe care le-am urmărit în 2013. În primul rând, m-a surprins numărul. 16! Eu, care nu sunt o consumatoare frecventă de astfel de producţii (PREFER FILMELE ŞI CĂRŢILE), am ajuns la pragul ăsta!

Poate şi faptul că un episod de serial e mai scurt decât un film... poate continuitatea acţiunii... poate faptul că li se acordă o importanţă din ce în ce mai mare serialelor, ce tinde să o egaleze pe cea de la Hollywood şi eu sunt în trend... poate mediatizarea - nominalizările la Globul de Aur 2014 în domeniul televiziunii au fost poate mai comentate (la noi, cel puţin), mai aşteptate de mulţi decât cele din domeniul lungmetrajelor... poate...

Aşadar...

REVELAŢIA... CULORILOR - Orphan Black şi Orange is the New Black

Nu ştiu ce m-a apucat cu serialele astea. Nu sunt genul meu. Nu SF-urile şi poveşti din închisoare.

Burke and Hare (2010, cu Simon Pegg, Andy Serkis). Anatomia unor crime

A ucide. Nimic amuzant.

A ucide în numele ştiinţei. Nimic amuzant.

A ucide din dragoste/din cauza dragostei. Nope, tot nimic amuzant.

Şi... totuşi... Burke and Hare este o comedie. Neagră, ce-i drept. Pe alocuri, dacă stai s-o analizezi, e foarte neagră. Duce spre thriller pur, dacă stai să scoţi scenele comice, care fac 70% din partitură.

Nu e un film care să te facă să gândeşti hiper-profund, prezintă amuzant - cu umor britanic de calitate - o părticică din istoria medicinei/chirurgiei, chiar dacă aia deloc ortodoxă.

William Burke (Simon Pegg) şi William Hare (Andy Serkis) au practicat crima cu mijloace rudimentare, de care ar râde de s-ar strica action-urile moderne. Ei n-au auzit de explozibili sau arme cu o mie de focuri pe secundă sau ce-o mai fi pe acolo. Nu, nene, ei aveau la îndemână un topor, o pernă, mâinile proprii şi personale. Dar erau al naibii de inventivi, o să vedeţi. Ar râde ei acum de lipsa de imaginaţie a super-hiper-filmelor de super-acţiune de azi. 3D, neapărat!