Filme pe pâine – De toate pentru toți (versiune nouă)

 

 

„Versiunea nouă” din titlu se referă la o nouă repriză de filme... amestecate, din diferite categorii şi, de data aceasta, din diferite colţuri ale Europei, Americii, din diferite colţuri ale lumii. Plus seriale... că tot sunt la modă.

☺ Primul amalgam de producţii cinematografice îl găsiţi AICI.

În grupajul de mai jos găsiţi şi munte, şi peisaje – cum să deviez eu total de la Natură?!

Cum sa (nu) mergi cu CFR la munte

Cuvânt înainte

Am tot scris, pe unde m-a apucat oful, despre nebunia la propriu de la CFR.

Am mai aruncat nişte ţâfnoşenii la finalul materialelor.

Dar paharul dă de mult pe dinafară şi face poc-poc-poc. Şi nicio secundă a bine.
A ajuns la os şi dincolo de el.

Din an în an, situaţiunea se înrăutăţeşte weekend de weekend – nu  am habar ce-i în cursul săptămânii.

Şi dă semne că o va mai lua la vale muuult timp.

Mda... atâta timp cât ai nevoie de un mijloc de transport să te ducă acasă, înduri, nu? Da’ de ce?!?!?!

Pe Valea Prahovei, la castele: Cantacuzino Busteni

 

Cum e să te plimbi pe Valea Prahovei şi să mergi doar LA munte, nu PE munte?

La mine, cu mâncărimi infinite în tălpi.

De la începutul anului mă lupt cu o bubă de călcâi, şi până acum a câştigat ea. Detaşat. Aşa că mă mişc pe asfalt ca melcul beat.

Dar nici poalele munţilor nu-s de lăsat deoparte, mai ales într-o zi în care soarele-şi coboară razele dulci.

Aşa că am săltat rucsacul şi am lăsat paşii să cutreiere prin castelele de pe Valea Prahovei.

Am călcat după mai bine de 20 de ani la şi în Castelul Peleş al Sinaiei, iar check in-ul următor l-am dat la Cantacuzino-ul de Buşteni.

Relaxare pe munte, în Bucegi: Jepii Mici, Cruce, Piciorul Pietrei Arse. Şi haos la CFR!

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Complex Piatra Arsă – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânii) – Sinaia

Cum e ca, în plină vară, să stai o lună fără munte sub picioare?

Pentru unii-i nimic, pe mine mă termină la tărtăcuţă...!

Nu-s deloc viteaza-vitezelor pe cărări, grohotiş şi toate cele, însă MUNTELE îmi alimentează viaţa, în sensul cel mai propriu. Respir munte (natură), respir viaţă; şi îmi asum şablonul de aici.

Cât aş mai scrie pe tema asta...

Dar partea practică a poveştii de azi îmi aminteşte că tot Bucegii m-au găzduit în ultima ieşire pe munte – două zile a câte 20 de kilometri. Să tot povestim.

VREAU LA MUNTE (pe munte, mai exact ☺)!

Fostul meu coleg, Vali, îmi împărtăşeşte sentimentele montane. Punem de-o mini-echipă, ca să ni se regleze circuitele. ☺

Anul călător 2016

Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.

Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.

Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.

Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?

În 2016:

☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!

Când te-aşteaptă Portiţa... (pe Jepii Mici, Bucegi)

  

Traseu:

*Buşteni – Jepii Mici (Valea Jepilor sau Valea Caraimanului) – Brâna Portiţei – Portiţa Caraimanului şi retur

A fost odată ca niciodată... Au fost Cheile Ghimbavului. Şi Cheile Dâmboviţei. Şi Făgăraşul, cu a sa Fereastră a Zmeilor. Şi picături de Piatra Mică a Craiului.

Mmmm... ca să fiu sinceră, n-au fost. Au fost nişte gândiri şi răzgândiri la secundă în interval de o oră, au fost înroşiri de linii telefonice între Bucureşti şi Titu la miezul nopţii, au fost pe rând renunţările lui Darius, Iulian şi Vali.

De fapt, povestea începe aşa:

A doua ţintă în Iezer-Păpuşa: Lacul Iezer

Traseu:

*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)

*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)

În săptămâna aceea, o mare parte a grupului nostru aniversa un an de Padina.

Acum un an, era şi prima mea întâlnire cu doi oameni minunaţi din acea gaşcă ce avea să rămână împreună peste luni – Cornelia şi Mihai.

Şi s-a întâmplat ca fix acum să străbat încă o dată muntele în compania lor.

Şi, dacă tot m-am apucat de Iezer-Păpuşa, în urmă cu trei săptămâni bătute pe muchie – era şi ultima mea întâlnire cu înălţimile – ,  zic să mă stabilesc acolo şi să îl studiez temeinic.

Diferenţa de vreme e... ca de la cer la pământ: atunci frig, ceaţă şi tone de zăpadă, acum călduţ, senin-cleştar şi zăpadă ici şi colo – încă nu dăm jos parazăpezile.

Pe Jepii Mici, cu escala la Portita (Caraimanului)

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor – Brâna Portiţei şi Portiţa Caraimanului – Cabana Caraiman – Cabana Piatra Arsă – Sinaia (pe Piciorul Pietrei Arse)

Data: 27 iunie 2015

În weekendul cu pricina, unii au avut treabă, pe acasă sau hai-hui. ☺

Acestea fiind zise, am circulat în formaţie restrânsă, fără tablourile obişnuite de grup... tricolor.

Planul de acasă: Jepii Mici + Jepii Mari + Acasă.
Planul din gară: „Mergem unde mergi tu”, l-am... atenţionat pe Mircea, care ne aştepta în Gara Buşteni (oricum, şi el tot Jepii Mici voia să îi călărească).

Toată lumea are încredere în tine, Mircea, că tare ne mai place pe unde ne duci...!

La drum!, că deja am vorbit prea mult. (ştiiiuuu, Mircea! ☺)

Omu – Early edition

Traseu: Complex Piatra Arsă - Canton Jepi (Refugiu Salvamont) - Cabana Caraiman (lângă râul Valea Jepilor) - Cabana Omu - Cabana Babele - Complex Piatra Arsă

Data: 16 mai 2015

N-am mai ajuns niciodată atât de devreme (calendaristic) la Vârful Omu.

Am avut o tentativă astă-iarnă – povestea am relatat-o AICI.

... dar este a doua oară consecutiv când cobor pe ploaie de la Omu la Babele – prima păţanie e AICI, vara.

Revenind la acest mai 2015.

Umbla, zilele trecute, vorba că s-a sudat bariera de la Cabana Dichiu – acolo unde se intersectează DJ 713 (Transbucegiul, care duce la Piatra Arsă) şi DJ 714 (care merge la Padina-Peştera).

Ideea era că cei 8 kilometri pe platou, până la Piatra Arsă, nu ar mai fi putut străbătuţi cu maşina şi ar fi trebuit să reconfigurăm traseul.

Miercuri, Gabi vine cu vestea bună: Transbucegiul e practicabil pe toată lungimea.

La drum, aşadar!

Bucegi reloaded. De la Omu cu grindina după noi

Traseu:

Hotel Peştera - Cabana Omu - Cabana Babele - Hotel Peştera

După cinci ani de absenţă din dragii mei Bucegi, am decis ca anul acesta să-mi fac plinul – poate şi mai mult... să-mi rămână provizii să mă bucur de măreţia lor pentru o perioadă îndelungată, să nu mai fac foamea...

Pe 5-6 iulie 2014, eram pe Jepii Mici, la Cruce şi pe Jepii Mari.

Teama de urs a trecut un pic acum, la o lună de atunci; mai e până să (aproape) dispară, deşi suntem dotaţi (eu şi Ion) cu un aparat de făcut zgomot şi nu plecăm la drum decât în weekend, când cărările sunt străbătute de (cât mai multă) lume.

Bucegi: Am urcat pe Jepii Mici şi am coborât pe Jepii Mari

Traseu:

Buşteni - Cabana Babele (prin Valea Jepilor Mici)

Cabana Babele - Crucea Eroilor (pe Brâna Caraimanului) - Cabana Babele (pe drumul comun) - Cabana Piatra Arsă - Buşteni (pe Jepii Mari)

Am început cu un mic-mare ghinion: în afara faptului că jumătate dintr-o bretea de la rucsac era desprinsă pe jumătate - ceea ce nu am observat de acasă -, când să-l trântesc în spate, să o luăm la sănătoasa, s-a rupt fermoarul de la compartimentul de sus. Şi nu era burduşită gentuţa mea. ☺

A fost şi noroc: puteam păţi asta pe munte, iar lucrurile să alunece eventual în prăpastie.

Aşadar, ia şi pierde vro’ juma’ de oră în căutări de rucsac nou!

Aaaa...! Şi ceaţa!

Ce acoperea mare parte din creste. Un punct de reper e că nu se zărea nici urmă de Cruce.

Precaut, Ion îmi zice să abordăm telecabina ori un traseu mai uşor. I-auzi!!! Pentru ce am venit??? JEPII MICI!!!

Am parcurs cei 100 de metri până la Salvamont-Pompieri, pentru... un sfat. Poate-poate ne zic ăia ceva... prăpăstios şi scapă el de nebuna cu nebunia ei de excursie.