Filme pe paine – DRAME ROMANTICE de colectie

Am mai zis-o: Nu cred în suflete-pereche şi nici în iubirea predestinată sau în cea declanşată la comandă, într-o anume zi.

Cred cu tărie în relaţiile care decurg în mod natural, în care nu te dai ceea ce nu eşti nici măcar la prima vorbă adresată celuilalt, la primul gest către eventualul partener.

Să zicem însă că dramele romantice reprezintă categoria mea preferată în cinematografie.

Nici acest grupaj (la fel ca cel dedicat filmelor de vacanţă) nu se doreşte a fi atotştiutor, nu include toate filmele potrivite pentru nebunia cu Valentine’s Day, Ziua Îndrăgostiţilor, Dragobete şi ce-o mai fi comercial în această perioadă.

Filme pe paine – C-asa-i in viata! (II)

A WALK IN THE WOODS (2015)

Cum să începi să prezinţi un film cu şi despre Oameni şi Natură? Şi Munţi? Un film care nu numai că te-a binedispus, dar ţi-a făcut un dor nebun de pădure, de verde şi de drumeţit?

Iaca, taman aşa.

Filme de vacanta

 

OK, acesta este doar un (alt) grupaj.

Nu se doreşte a fi atotştiutor, nu include toate filmele potrivite pentru vacanţă din lumea asta – e doar ceea ce mi-a picat sub ochi în ultimele muuulte săptămâni.

SLEEPING WITH OTHER PEOPLE / SEXUL, BATĂ-L VINA! (2015)

Recomandarea lunii – „Barbatul de 100 de ani care a sarit pe fereastra si a disparut” de Jonas Jonasson

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2011

Titlul original: Hundraåringen som klev ut genom fönstret och försvann – The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out the Window and Disappeared 
(cartea a apărut pentru prima dată în Suedia, în 2009)

Cum în ultima vreme am fost bombardaţi de autori nordici şi de cărţile lor în genul „thriller poliţist” – de ce ar face cartea asta o excepţie?

Pentru că poate!

Pentru că autorul Jonas Jonasson are o imaginaţie de nestăvilit, cu kilograme (ba nu, tone!) de umor îndesate pe milimetru pătrat. Întorsături de situaţie la secundă.

Pentru că fiecare replică din Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut e total sărită de pe fix. Fiecare cuvânt e dichisit în culori fistichii – să ştiţi că alăturatea asta ciudată de termeni pică la fix la o astfel de carte.

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE (II)

Fiindcă trec printr-o fază ce ar putea fi caractezizată ca melancolie şi cugetare/analiză şi nevoia de a stoarce lacrimi ☺ sau pentru că pur şi simplu ele vin aiurea, iată un grupaj despre poveşti de dragoste... îmbrăcate pe alocuri în amar.

Cu happy end sau fără.

Cu o putere psihologică avansată, cu trăiri intense şi, câteodată, sfâşietoare.

Recomandarea lunii - What Maisie Knew (2013). Divortul, din punctul de vedere al copilului

 

Personajul principal este o fetiţă de şapte ani, Maisie. Dar nu e deloc un film pentru copii.

What Maisie Knew se adresează 100% adulţilor, în special celor (mult) prea ocupaţi ca să le acorde atenţia cuvenită copiilor.

What Maisie Knew aminteşte pe alocuri de Kramer vs. Kramer (1979), cu Meryl Streep şi Dustin Hoffman.

Filme pe paine - Emotie si sensibilitate

Grupajul de astăzi este dedicat filmelor britanice sau... cu tentă britanică.

Realiste, cu emoţie, cu umor. Naturale, cum îmi place mie să spun.

Câteva poveşti adevărate.

Nici nu ştiu care m-a atins mai tare.

O să încep, totuşi, cu un film despre SPORT şi oameni. E cel mai aproape de suflet.

Filme pe paine – De toate pentru toti...

De acum două luni, de la grupajul dedicat filmelor care ne delectează cu ceva muzică, nu am mai apucat să scriu - concret - decât despre două filme (Copenhagen 2014 şi Testament of Youth 2014) şi un serial – 8 ani de la terminarea Gilmore Girls.

Dar n-am stat degeaba. ☺

Filme pe paine – SA CANTE MUZICA!!! (I)

„Quitters never win.”

(Ruderrless)

Dacă Whiplash se remarcă prin intensitate, Rudderless străluceşte prin sensibilitate.

Pitch Perfect înseamnă bună dispoziţie, Begin Again vine cu o coloană sonoră de excepţie.

One Touch of Venus vă invită la musicalul clasic!

Iar To Write Love on Her Arms vine cu mai puţină muzică decât restul, însă completează cu o poveste zguduitoare – despre PRIETENIE, în primul rând.

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE (I)

În ultima perioadă, am lăsat-o mai moale cu serialele (topul 2014 e aici).

Aşa că am acordat mai mult spaţiu filmelor, care îmi ţin companie în timpul meselor – să n-aud dojeni pe partea asta, că ştiu că nu-i bine ☺. De regulă, împart un film în două-trei zile - dacă am timp, îi rezerv o singură zi; dar se întâmplă rar.

Aşa că azi deschid uşiţa (fermecată) către „filme de pâine”.

O să încep grupajele cu DRAME ROMANTICE, genul care mi-e cel mai aproape de suflet.

3 filme franţuzeşti – Deux jours, une nuit (cu Marion Cotillard), Jeune & jolie, Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu?

Nu am văzut până acum foarte multe filme nominalizate la Oscar sau Globul de Aur – am o lună să recuperez.

Am reuşit să parcug câteva mari din 2014, însă nu destule pentru a încropi un material specific...

De curând, am dat peste Frumoasa şi Bestia varianta franceză din 1946, sub impulsul celei mai noi ecranizări a basmului, cu Vincent Cassel şi Léa Seydoux.

Ca să fiu în ton, am strâns mai jos un grupaj de trei filme franţuzeşti recente şi bine cotate – unul chiar cu nominalizare la Oscar 2015 – care au reuşit să îmi atingă sufletul.

Trei filme de vacanţă (de relaxare): The Right Kind of Wrong, In Your Eyes, Girl on a Bicycle

Aceasta este prima retrospectivă dedicată filmelor pe care le-am urmărit în 2014.

Dincolo de vânătoarea filmelor de Oscar (o să am şi d-astea) şi dincolo marea aşteptare a decernării Globurilor de Aur 2015 (11 ianuarie) – vă propun trei filme recente care nu prezintă cine ştie ce încărcătură.

Dar sunt originale şi au parte de câte un protagonist şarmant.

The Face of Love (2013, cu Annette Bening, Robin Williams, Ed Harris). Întâlnire cu amintirea

Maratonul filmelor pe blog, început sâmbătă 1 noiembrie cu două producţii de excepţie, una canadiană, Incendies (2010), alta braziliană, O outro lado do rua (2004), a ajuns la momentul The Face of Love.

S-a nimerit să fie o serie de FILME prin care nu am mai trecut de mult.

Şi nu mi-am ratat nici alergarea în Tineretului în acest weekend!

Titlul de mai sus, „ÎNTÂLNIRE CU AMINTIREA”, este în SENS PROPRIU.

De ce?

Fiindcă o femeie ajunge să aibă întâlniri cu amintirea soţului ei în carne şi oase.

Cum?

Fading Gigolo/Gigolo de ocazie (2013, cu Woody Allen, Sharon Stone, Sofia Vergara). John Turturro vrea să fie Woody Allen 2

John Turturro a jucat în Fearless (1993, cu Jeff Bridges), primul film despre care am scris pe acest blog.

În Fading Gigolo, lui John Turturro îi aparţine TOTUL: scenariul, regia şi rolul principal.

Sunt mulţi alţii care fac asta în lumea cinematografiei actuale. Cei mai mulţi, fără succes.

Dar filmul lui John Turturro aduce prin coloană sonoră, aer, chiar şi interpretare, cu producţiile semnate de Woody Allen.

Tot filmul parcă „urlă” Woody Allen 2!

Woody Allen, pe care Turturro l-a distribuit... în rol principal, alături de el, în Fading Gigolo.

Alergare în Parcul Tineretului versus alergare în Parcul IOR

Eu alerg seara. Nu sunt o persoană matinală deloc.

Iar eu şi căldura suntem certate rău. Accept să mă bată soarele în cap doar la munte – şi asta printr-o şăpcălie. ☺

Ieri, am fugit de clasicul Parc Tineretului din cauza iluminatului.

D’ale vacanţei. The Pretty One (2013) – Cine eşti şi cine vrei să fii? Sau invers

Pe protagonista Zoe Kazan (bunicul ei a fost celebrul regizor Elia Kazan, 1909-2003), am urmărit-o în rol principal în comedia (fantastică) Ruby Sparks, 2012. Interesant, ieşit din tiparul comediilor romantice.

Zoe Kazan a filmat recent pentru miniseria HBO Olive Kitteridge, cu Bill Murray, Frances McDormand şi Richard Jenkins (Six Feet Under). Producţia are la bază cartea omonimă semnată de Elizabeth Strout, câştigătoare a Premiului Pulitzer.

COMEDIA-DRAMĂ The Pretty One încearcă să găsească (mici) răspunsuri la câteva întrebări legate de identitate.

A Thousand Times Good Night (2013, cu Juliette Binoche). Femeia fotojurnalist

Am un fost coleg de redacţie şi de... generaţie care, de ceva timp, se aventurează - împreună cu nelipsitul aparat de fotografiat - în zone de conflict. Mai precis în Afganistan, unde a participat şi la misiuni umanitare.

Aşa că filmul de faţă mi-a fost, cum se spune, aproape.

A Thousand Times Good Night pendulează între familie şi datorie. Între familie şi profesie.

Însă a fi ACOLO pentru a surprinde POVEŞTILE triste ale omenirii nu mai e de mult doar o profesie. E un mod de viaţă.

Ce înseamnă să fii fotograf de RĂZBOI? Să surprinzi REALITATEA în zonele conflictuale de pe această planetă?

A Case of You (2013, cu Justin Long, Evan Rachel Wood, Peter Dinklage). Ce ne „spune” şi nu ne „spune” Facebook-ul

Câteodată, simt nevoia să-mi spăl creierul cu o comedie romantică. Dar în care intuiesc ceva de calitate.

A fost cazul filmului A Case of You.
Care are uşoare accente de DRAMĂ, fiindcă nu e o comedie impregnată de glumiţe de duzină care forţează râsete.
Şi nici nu are romantism siropos.
Are, în schimb, mult... Facebook.

Recunosc, nu sunt pasionată de MUZICĂ.
Prima dată, superba melodie „A Case of You” a lui Joni Mitchell am auzit-o în Parenthood - sezonul 3, episodul 7, atunci când personajul lui John Corbett urmărea în acelaşi timp cu personajul lui Lauren Graham filmul Vertigo, într-o scenă cu emoţii cât cuprinde.

1 (2013). O istorie in imagini a FORMULEI 1 la limita supravietuirii

 V-am mai zis eu  că Formula 1 m-a fascinat mereu. Piloţi, maşini puternice, competiţie strânsă. În rest, nu ştiu să deosebesc o marcă de alta la maşinile de stradă...

În adolescenţă, am citit de cel puţin trei ori, din scoarţă-n scoarţă, o istorie a Formulei 1, numită Formula 1. Dansul cu moartea, de Modesto Ferrarini şi Radu Naum.

Anul acesta, mi-am făcut „încălzirea” cu filmul Rush.

A urmat, recent, documentarul 1, cu poveşti impresionante ale piloţilor care şi-au riscat vieţile pentru cursele din cea mai importantă întrecere automobilistică a Planetei.

1 e despre viaţă. Apoi despre sport.

DOCUMENTARUL, având ca subtitlu Life on the Limit şi narat de actorul Michael Fassbender (nominalizat la OSCAR anul acesta pentru rolul din câştigătorul 12 Years a Slave/12 ani de sclavie), ne duce în epoca romantică a Formulei 1 - anii ’50, ’60, ’70.

... atunci când „cursele erau periculoase şi sexul era sigur.”

Rush (2013, cu Chris Hemsworth, Daniel Brühl). FORMULA 1 LA SUPERLATIV

„Un om înţelept învaţă mai multe de la un duşman decât un prost de la prietenii lui.”

Formula 1 m-a fascinat dintotdeauna.

Ayrton Senna, Nigel Mansell, David Coulthard... ca să nu mai vorbesc de legenda Michael Schumacher, care mi-a plăcut de la prima cursă, prin „nebunia” de care a a dat dovadă.

Aceştia au fost oamenii care îmi înseninau după-amizele de duminică.

Iar Frank Williams m-a înduioşat întotdeuna prin atitudine şi prin povestea lui de viaţă - a rămas paralizat (tetraplegic) în urma unui accident, însă era mereu alături de piloţii lui la boxele echipei căreia i-a pus bazele.

Când a murit, pe circuitul de la Imola, Senna conducea un monopost Williams...

Campionatul a început şi anul acesta (IERI) pe circuitul de la Melbourne, în Australia - victorie pentru neamţul cu state vechi Nico Rosberg, aflat la al patrulea succes din carieră.

Prilej să ne amintim (pentru mulţi, să vedem) cum au stat lucrurile în sezonul 1976 al nebuniei ce îl presupune Mondialul de Formula 1. Marele Circ.

Dar şi în anii nebuni ce au precedat nebunia de atunci...

Rush-ul lui Ron Howard (Apollo 13, 1995, cu Tom Hanks, filmul şi serialul Parenthood, variantele 1990 - cu Leonardo di Caprio şi 2010 - cu Lauren Graham şi Peter Krause; Oscar pentru A Beautiful Mind/O minte sclipitoare, 2001) aduce pe ecrane rivalitatea dintre englezul JAMES HUNT (Chris Hemsworth, din Thor) şi austriacul NIKI LAUDA (Daniel Brühl, care m-a cucerit în Good Bye Lenin!, 2003).