Muntele... dinaintea muntelui – Breaza, cu Micul Caraiman (Dealul Gurga, 743 m) şi trovanţi. „Jocul de-a vacanţa” al lui Sebastian

 

 

Breaza e locul unde să te refugiezi la munte... înainte de a lua contact cu Muntele cel Mare.

N-ai chef de drumeţii măreţe? ☺ Iaca o alternativă: Breaza şi traseele de aici. Bune pentru toate anotimpurile.

Fix în poarta Văii Prahovei, la sud de Munții Bucegi.

Breaza mi-a fost refugiu cel puţin în ultimul an, când am ajuns aici mai des decât mi-aş fi închipuit. Ba în aprilie, sătulă de tonele de zăpadă de la altitudinile mai mari, ba când se anunţau furtuni prin Bucegi, ba când o stare fizică mai naşpa nu permitea cine ştie ce ascensiuni.

Breaza oferă cu generozitate refugiul ideal pentru plimbări cu diferenţe medii de nivel; dacă rămâneţi pe recepţie o să vă povestesc despre o tură de 20 de kilometri, cu 600-700 de metri diferenţă pozitivă de nivel.

Şi ştiţi şi voi: toamna e o nebunie de culori! Iar în Povestea asta Toamna are rol principal.

 

Cu copilu’ in Cheile Rasnoavei si la Poiana Secuilor (Muntii Postavaru)

Traseu:

*Timişu de Sus – Şaua/Spinarea Calului – Valea cu Noroi – Poiana Inului – Cheile Râşnoavei – Cabana Poiana Secuilor – Cabana Trei Brazi – Predeal

Recuperez vara toamna.

(ce n-am putut face din motive de sănătate şi... de vreme vara fac în anotimpul cel mai colorat)

De dus pe Andrei voiam să-l duc pe munte, voia şi el. Însă unde?

„Cheile Râşnoavei”, am decretat, după răs-răsfoiri de Sfântul Internet.

Poa’ să pară nu-ştiu-cum, însă eu nu le-am văzut la faţă (aka stâncă) până în momentul de faţă.

Erau doi ani de secetă pentru copil, ultima păţanie înregistrându-se pe Piatra Mică a Craiului.

L-am anunţat pe Andrei pe după-amiază, cu câteva ore înainte de plecare.

De încălţat a avut nişte ghetuţe susţinătoare de gleznă, mai... de stradă, aşa. S-au făcut praf după cei 20 de kilometri şi mai bine de mărşăluială; bine c-au ţinut pân’ la final. ☺

Arome de culori in Piatra Craiului – Prapastiile Zarnestilor, Cabana Curmatura, Cheile Pisicii. Satele MAGURA si PESTERA

  

Trasee:

*Satul Măgura – Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cabana Curmătura şi retur

*Satul Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Valea Vlăduşca – Poiana Toancheş (Poiana Priporului) – satul Peştera – satul Măgura

Cui i s-a mai permis vreodată să risipească atâtea culori?!

Doar toamnei! Ea, unica!

Şi cum e toamna în două dintre cele mai pitoreşti aşezări din România, între două dintre cele mai iubite masive muntoase, Piatra Craiului şi Bucegi? Sus de tot, la 1.000 de metri, printre casele împrăştiate ordonat pe culmi? Un praf magic de munte.

De plimbat prin Măgura şi Peştera mă mai plimbasem, cam în orice anotimp, prin verde crud şi alb nebun, pe ceaţă şi prin soare.

Îmi doream de nu mai ştiu când să cunosc toamna la ea acasă. Anul trecut am avut o tentativă, dar s-a stins pe drum. Nu-i nimic, a fost să fie atunci Cozia cu al său paradis autumnal.

Şi, cum visele se împlinesc câteodată... Mai târziu, dar se împlinesc.

Aventurariţa! Cheile Cheii şi sălbăticia lor (Munţii Căpăţânii, Buila-Vânturariţa)

Traseu:

Cabana Cheia – Cheile Cheii şi retur

Continuare de aici, unde v-am povestit despre o parte din sălbăticia Builei, pe creastă

Pentru cei care aţi deschis mai târziu... calculatoarele/telefoanele: Ce înseamnă Aventurariţa? Prescurtarea de la Aventură în Buila-Vânturariţa. Uite-aşa! ☺
Buila-Vânturariţa este cel mai mic şi cel mai nou (2005) parc naţional. Suntem în judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii.

Scurtă lămurire:

Chestiunea din episodul trecut cu mersul la Peştera de smalard din Vâlcea (aka Miracolul din Vâlcea) era o ironie. V-aţi dumirit voi, sunt sigură... aşa cum aţi făcut-o şi în cazul „cuceririi vârfurilor”.

Aventurariţa! Creasta Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii), mini-Piatra Craiului

Traseu:

Cabana Cheia – Curmătura Comarnice – Curmătura Oale – creasta Buila-Vânturariţa (în apropiere de Vârful Vioreanu) şi retur

Sub deviza „Să descoperim munţii (ascunşi ai) României”, am purces în Buila-Vânturariţa, cel mai mic şi cel mai nou (2005) parc naţional. Suntem în judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii.

Cum bine grăieşte Monica: Cel mai mic parc, cea mai mare surpriză!

În Buila-Vânturariţa veţi întâlni sălbăticia în persoană. Brânuţe şi abrupturi cât cuprinde – atât în urcare, cât şi în coborâre.

Şi sălbatic, şi aventuros (expus), deopotrivă!

Mai staţi pe gânduri?

Muntii Persani: Cheile Varghisului – Pestera Mare de la Meresti

„De 1 Decembrie, să fie sedinţă!”, a decretat Călin.

Şi noi, cuminţi, ne-am adunat. Că doar nu era să ne facem de râs şi să nu ne prezentăm la datorie. Păi?!

Păi, şi dacă e cu spectacol sălbătic... cum să refuzăm?! Ia spuneţi!

Mi-era doooor taaaareee de o adunare pestriţă, cu oameni ba de prin Arad, ba de prin Braşov, Sibiu, Deva, Timişoara, Târgu Mureş, Aiud... wow!... zici că sunt staţii de cursă lungă CFR. ☺

Unde mai pui că zona (muntoasă) Harghita-Covasna o visam de nişte timp.

Asemenea Coziei – pe care am aşteptat-o atât...

Două împliniri de suflet în finalul anului!

Nostalgii de toamna – printre super-culori, la povesti cu parcuri si fantani

 

Vă mai amintiţi fotografiile de toamnă din Cozia? Am nimerit atunci FIX în mijlocul celor mai aprinse culori.

Eu retrăiesc şi acum paradisul din pădurile de deasupra Oltului...

☺ Priviţi AICI, AICI şi AICI cum poate înnebuni natura în cel mai bun sens posibil, într-un basm din care nu (mai) poţi evada.

Muntii Garbova (Baiului): Azuga – Cabana Garbova – Clabucet – Predeal, cu ochii pe Bucegi si Piatra Craiului

 Traseu:

*Azuga – Plaiul lui Şoş Mihai – Cabana Gârbova – Clăbucet Plecare – Predeal

Sfântul Internet zice aşa:

Munţii Gârbova sunt denumiţi şi Munţii Baiului. Nu invers ☺

De o lună, din Cozia, nu mai văzusem pădure de munte. Şi tooot vedeam – în ecranul calculatorului – fotografii înzăpezite. Eu ce păzesc?!? Acuş fac rucsacul şi profit de ziua duminicală liberă a lui Adi.

Nu ne-au ieşit în cale decât peticele de zăpadă, n-a fost nici foarte soare (ba a dat şi un pic de ceaţă, cât să iasă bine cadrele foto ☺), de temperatură n-am ce să mă plâng.

Ne-a ieşit însă o întâlnire-surpriză la Cabana Gârbova.

Deci...

Paradisul toamnei in Cozia – Muchia Turneanu

 

Traseu:

*Cabana Cozia – Muchia Turneanu – Mănăstirea Turnu – Mănăstirea Cozia – Căciulata

(continuare de AICI)

Se poate ceva mai colorat de atât?! Nu ştiu... Eu ştiu că m-am simţit ca-n paradis prin pădurile Coziei.

Nu degeaba sunt ele atât de vestite!

De la Cabana Cozia am ales traseul de întoarcere la Mănăstirea Turnu – Căciulata pe Muchia Turneanu.

Ne-am luat şi acum doza de sălbăticie – în prima parte, plimbare cu auriu şi ruginiu scăldate în soare. Cealaltă jumătate ne-a pus în picioare abrupt-abrupt, pământ uscat/nisipos şi frunze alunecânde.

De pe malul Oltului la Cabana Cozia (1573 m): pe lanturi, prin vant, cu Fagarasul in zare

 

Traseu:

*Mănăstirea Turnu – Şaua La Troiţă – Mănăstirea Stânişoara – Colţul lui Damaschin – Muchia Vlădesei – Cabana Cozia

(continuare de AICI)

Cum spuneam în timpul plimbării pe malul Oltului, de câţiva ani pândeam o tură (toamna) în Cozia.

Iată-mă!!!

Din punct de vedere tehnic, Masivul Cozia face parte din prelungirile sudice ale Munților Făgăraș, alături de Masivul Ghițu şi Masivul Frunții – acesta din urmă, cu celebra Vale a lui Stan.

Să luăm cu asalt Cozia, aşadar!

Cozia: La pas de toamna pe malul Oltului (Calimanesti – Caciulata – Manastirea Turnu)

 

Ce-am mai aşteptat eu întâlnirea cu Cozia!

De câţi ani o (re)programez? Parcă nici nu mai ştiu...

Hai, că de data asta mi-a ieşit! ☺

Coborâm din autocarul de Bucureşti, hotărâm să nu ne mai complicăm cu alte mijloace de transport şi să ne folosim picioarele până la intrarea în traseul de Cabana Cozia, unde ne oprim azi.

E ceva de mers, avem de traversat staţiunile Călimăneşti şi Căciulata şi încă vreo doi kilometri până la Mănăstirea Turnu, unde se termină asfatul.

Ciucaşul, Zăganul şi Gropşoarele sale, printr-o Cheie magică

Traseu:

*Cheia – sub Vârful Zăganu – „La lanţuri” – Vârful Gropşoarele – Şaua „La Răscruce” – Cabana Muntele Roşu – Cheia

Într-o formulă restrânsă faţă de cea din final de februarie, am retrăit Ciucaş – Poveste senină, varianta septembrie.

Eu nu cunosc decât o secţiune din traseu (Culmea Zăganu – Gropşoarele), Cornelia şi Mihai n-au umblat prin Ciucaş decât iarna.

La treabă cu noi! ☺

La cinematograful Bucegilor: Valea Alba, Brana Vaii Albe si Valea Jepilor

Traseu:

*Buşteni (Căminul Alpin) – Poiana „La Verdeaţă” – Valea Albă – Brâna Văii Albe – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Buşteni

Tot anul am visat la Valea Albă a Bucegilor – traseul drag parcurs în 2015, la finele lunii august.

Vorbisem cu Adi pentru o zi de vineri, puţin înainte de concediu, însă planurile ne-au fost sucite, din diferite motive.

La un moment dat, la final de august curent, ca o coincidenţă, Mădă are o propunere: chiar ea, Valea Albă! Nu-o refuz nici eu, n-o refuză nici Adi. Şi nici Mircea. (Adi nu se mai avântase pe nemarcatul ăsta.)

Al cincilea membru al echipajului este Andrei, un coleg de serviciu de-al lui Adi – printre altele, un alpinist (utilitar) de nădejde.

Un vis... o poveste... din Sinaia la Cotă, în vizită la Furnica

Traseu:

*Sinaia – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei) – Piciorul Pietrei Arse – Vârful Furnica – Cota 2000 – Cota 1400

Ce-mi trimite mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000.

Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. Că nu puteam fizic atunci... bine, amânăm pe altă dată! Care „dată” să nu întârzie prea mult.

Am avut eu grijă să sosească la timp. Timp în care îl recrutez şi pe Adi în misiune.

Postăvarul cu poveşti colorate

Traseu:

*Timişu de Sus – Valea Calului – Şaua Calului – Poiana Trei Fetiţe (pe Spinarea Calului) – Vârful Postăvaru – Cabana Postăvaru – Poiana Braşov

De la Azuga în Buşteni, prin Cabana Diham, v-am plimbat printre misterele ceţii.

A venit rândul culorilor ameţitoare ale toamnei, cu aromă puternică de iarnă.

Joi, Adi vine cu o propunere de munte. Postăvaru. Lasă el Bucegii pentru un alt masiv, fie el învecinat? Îi lasă! ☺

La mine-s aproape zece ani de când m-am desfătat cu un apus magic în zona Cabanei Postăvaru şi de când n-am mai cutreierat zona.

Ce ascunde ceaţa...

Traseu:

*Azuga – Culmea Grecului – Şaua Grecului – Şaua Baiului – Cabana Diham
– Buşteni

Chiar, ce s-ar putea adăposti cuminte sub mantia aburilor reci ai unor după-amieze duioase?

Ne povesteşte, misterioasă ca şi ceaţa, o mică evadare în natura (semi)ploioasă de octombrie.

INEDIT: Cazanele Dunarii, din Romania si din Serbia - Ciucaru Mare (318 m), Ciucaru Mic (313 m), Veliki Strbac (768 m) si... plimbare pe apa

Tot visez la Cazanele Dunării de nişte timp – cel mai recent mi s-au arătat, din depărtare, după excursia la Cascada Vânturătoarea, anul trecut.

Anul acesta, ca să mă răzbun, le-am făcut două vizite, una în primăvară (exclusiv în România), alta în toamnă (prin Serbia şi un pic prin România).

Gazde, Răzvan şi Aneta, doi oameni de nota 20.

Splendoare de Bucegi: De la Omu pan’ la Malaiesti si pe „Take Ionescu”

Traseu:

*Cabana Babele – Cabana/Vârful Omu – Vârful Bucşoiu – Cabana Mălăieşti (pe Brâna Caprelor) – Traseul „Take Ionescu” – Pichetul Roşu – Cabana Poiana Izvoarelor – Complex Gura Diham

Am ales exclusiv trasee marcate, după toate nebuniile de pe Morar din urmă cu o săptămână.

Am absorbit muntele în patru, în linişte şi fără presiunea timpului. Aş putea să-i zic plimbare – dar, cum eu nu mă dau eu în vânt după coborâre... ☺

De ce aşa, atunci? Fiindcă tura asta a fost gândită pentru o singură zi – cum Adi nu avea la dispoziţie decât ziua de sâmbătă şi cum îl „prind” rar-rar pe munte, nu-l puteam lăsa să scape.

Totul a fost în premieră pentru mine, mai puţin bucata Babele – Cabana/Vârful Omu (2507 m).

Adi şi Andreea, fata lui, mai umblaseră de niscaiva ori pe la Bucşoiu şi pe „Take Ionescu”.

Eu şi Adi tot parlamentasem pentru o tură în Crai, care să cuprindă şi Lanţurile (Drumul lui Deubel). Telefoanele mobile şi Facebook-ul ne-au fost prietene la cataramă de marţi încoace.

Ciucaşul fără moţuri

 

*Traseu:

Cheia - Cabana Vârful Ciucaş (prin Valea Berii) şi retur

Plus 30 de minute până la Cabana Muntele Roşu/Cabana Silva, pe drumul auto şi turistic Cheia - Muntele Roşu şi retur

Data: 8 noiembrie 2015

Cât îmi doream să văd Ciucaşul toamna...!

Am trecut deja la catastif Bucegii de toamnă şi un Crai mai Mic de final de octombrie.

Refuzam să mă gândesc la o şansă cât de mică să nu fiu în Vârful Ciucaşului şi de data asta.

Am luat la puricat toate site-urile meteo. Întâi am văzut soare pe linie; apoi, au apărut şi nişte nori – s-au amestecat cu razele de mai sus.

Nu-i bai, numai să nu plouă! Cică nu.

☺ În Ciucaş am avut parte de 100% vreme bună în cele trei popasuri.

Piatra Craiului: Piatra Mica, visul meu!

Traseu:

*Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică – Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog

Data: 25 octombrie 2015 

Ha-ha!

După Valea Albă, creasta nordică a Pietrei Craiului şi creasta sudică a Pietrei Craiului, Brâna Aeriană şi Brâna Mare a Coştilei, visez taman la Piatra Mică - un traseu uşurel, accesibil unei categorii largi de iubitori de drumeţii?

Deci.

Sub deviza „Niciun weekend acasă” (vezi mai jos pe unde am colindat în octombrie), am demarat operaţiunea de reparaţie (morală) a ceea ce s-a întâmplat astă-vară – reacţia aceea nebună, momentul meu de glorie la baza Pietrei Mici.