Pe creasta, la Magura Codlei (Muntii Persani)

*Traseu: Codlea – Mărul Dulce – Poiana lui Sulică – zona Cetatea Neagră (ruine) – Vârful Măgura Codlei – Poiana lui Fâstâcală (denumire populară) – Zona Maial – Codlea

„La pomul lăudat...”

Stai, că nu-i aşa! ☺ Dar putem porni de aici.

Adică: Te aştepţi la o plimbare monotonă prin pădure – fie ea pe ceaţă şi noroi/zăpadă, cum se anunţa în ziua aia – la altitudine joasă, şi-ţi iese în cale Măria Sa Stânca, care stâncă solicită şi căţărare... mmmm, nu-i fantastic? Toate întregite de o groază de sălbăticie.

Ce mai, un traseu surprinzător! Nici prea lung, nici prea scurt. Bun de pus sângele în mişcare.

Racos, coltul cu nestemate: vulcan, coloane de bazalt, lac de smarald si castel (Muntii Persani)

(un fel de continuare de AICI)

Când colegii de suferinţă din tura de Cheile Vârghişului – Peştera Mare de la Mereşti au început să pronunţe „Racoş”, nici n-au apucat să termine şi eram prima pe listă.

Racoşul cel plin de obiective era varianta lor de întoarcere spre case – opt oraşe ale României, nu multe ☺. Doar eu m-aş înhăma la un mic-mare ocol, pentru ceilalţi e în drum.

De ce-am izbucnit de nebună şi nici n-am vrut să aud de altă variantă de umplere a ultimei zile de şedinţă?

Muntii Persani: Cheile Varghisului – Pestera Mare de la Meresti

„De 1 Decembrie, să fie sedinţă!”, a decretat Călin.

Şi noi, cuminţi, ne-am adunat. Că doar nu era să ne facem de râs şi să nu ne prezentăm la datorie. Păi?!

Păi, şi dacă e cu spectacol sălbătic... cum să refuzăm?! Ia spuneţi!

Mi-era doooor taaaareee de o adunare pestriţă, cu oameni ba de prin Arad, ba de prin Braşov, Sibiu, Deva, Timişoara, Târgu Mureş, Aiud... wow!... zici că sunt staţii de cursă lungă CFR. ☺

Unde mai pui că zona (muntoasă) Harghita-Covasna o visam de nişte timp.

Asemenea Coziei – pe care am aşteptat-o atât...

Două împliniri de suflet în finalul anului!