Se afișează postările cu eticheta deprimare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deprimare. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 martie 2018

Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea... prin parcuri REGALE („Mihai” şi „Carol”)





(continuare de AICI)

Sau, aşa cum vă promiteam în materialul dedicat toamnei, urmează seria exclusiv nocturnă.
Biiine, s-au mai strecurat părticele de seară în materiale foto-povestite anterior – dacă doriţi să revedeţi, la final găsiţi toate link-urile.

Aşadar...
Dincolo de partea întunecată a parcurilor (mai ales noaptea ☺ buu-huuu-hu), vă propun să presărăm astăzi puţin romantism – luminat cu gingăşie de natură.
Un pachet de alungat deprimarea.

Aaa... nu uitaţi de povestea din interior, cu Fântâna Modura cea pierdută şi regăsită, cu Prometeu şi Hercule, cu Nimfa adormită.

luni, 27 aprilie 2015

Lumina dintre oceane – M.L. Stedman. Din dragoste pentru un copil



Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2013
Titlul original: The Light between Oceans (cartea a apărut pentru prima dată în Marea Britanie, în 2012)

Hai să vă spun cum a fost: căutam nişte filme pentru care francezul Alexandre Desplat a compus muzica (îmi place mult cum „scrie”) - sunt multe foarte cunoscute: Philomena, The King’s Speech/Discursul regelui, 2010; The Curious Case of Benjamin Button/Strania poveste a lui Benjamin Button, 2008; Argo, 2012, The Queen/Regina, 2006; animaţia Fantastic Mr. Fox, 2009.
Desplat are în total opt nominalizări la Oscar – singura fructificată a fost pentru The Grand Budapest Holel/Hotelul Grand Budapest, 2014; în 2015 a „concurat” şi cu The Imitation Game/ The Imitation Game. Jocul codurilor, 2014.

Când... ce văd la creaţiile lui recente?! The Light Between Oceans!
Şi mi-am amintit că am cumpărat cartea, tradusă în limba română Lumina dintre oceane, de la un târg de carte.

sâmbătă, 4 aprilie 2015

Cel care ma asteapta – Parinoush Saniee. Femeia iraniana, din anii ’60 pana în prezent



Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2012
Titlul original: Sahme Man; titlul în limba engleză: The Book of Fate (cartea a apărut pentru prima dată în Iran, în 2003)


După Se numea Sarah, a venit rândul unei alte cărţi cu tentă istorică.
Este povestea de viaţă a lui Masumeh, însoţită de frânturi din istoria zbuciumată a Iranului finalului anilor ’60 până în prezent.

De fapt, Cel care mă aşteaptă prezintă locul femeii în societatea iraniană.
Importanţa şi influenţele decisive ale FAMILIEI în viaţa unei persoane musulmane de sex feminin. Cât contează SENTIMENTELE acesteia şi cât obligaţiile, datoria? Ce „spune” religia?

Cel care mă aşteaptă este o carte despre onoare, tradiţie şi sacrificiile femeii într-o societate patriarhală.
Şi, mai presus de orice, despre iubirea nepreţuită a eroinei faţă de copiii ei.

luni, 19 ianuarie 2015

3 filme franţuzeşti – Deux jours, une nuit (cu Marion Cotillard), Jeune & jolie, Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu?


Nu am văzut până acum foarte multe filme nominalizate la Oscar sau Globul de Aur – am o lună să recuperez.
Am reuşit să parcug câteva mari din 2014, însă nu destule pentru a încropi un material specific...

De curând, am dat peste Frumoasa şi Bestia varianta franceză din 1946, sub impulsul celei mai noi ecranizări a basmului, cu Vincent Cassel şi Léa Seydoux.

Ca să fiu în ton, am strâns mai jos un grupaj de trei filme franţuzeşti recente şi bine cotate – unul chiar cu nominalizare la Oscar 2015 – care au reuşit să îmi atingă sufletul.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Parcul Tineretului – Natura ca medicament


Vă era dor de Parcul Tineretului?

Hai, că nu v-am mai POVESTIT de mult ceva de aici. Am ajuns deja la al cincilea episod! Hai să spunem că s-a făcut de-o miniserie!

Acest articol este o „replică” la materialul din primăvară.

marți, 22 iulie 2014

The Flying Scotsman/Scoţianul zburător (2006, cu Jonny Lee Miller). Ciclism şi depresie


Turul Franţei 2014 va ajunge în curând la ultima linie de sosire. Mai avem aproape o săptămână în care să ne delectăm cu PEISAJE de vis şi cu POVEŞTI încântătoare.

Vă invit să savuraţi un film european, coproducţie Germania-Marea Britanie, legat de CICLISM – POVESTEA de viaţă a unui campion, scoţianul Graeme Obree.

Marea Britanie domină de mulţi ani ciclismul pe pistă.
Însă cel dintâi învingător în Turul Franţei (ciclism pe şosea) reprezentând Marea Britanie, Bradley Wiggins, a venit de pe velodrom...

Ciclistul pe pistă (velodrom) Graeme Obree este adus pe ecran de englezul Jonny Lee Miller – vedeta serialului Elementary/Sherlock Holmes şi dr. Watson şi... fostul soţ al Angelinei Jolie.

vineri, 20 iunie 2014

D’ale vacanţei. Cartea asta îţi va salva viaţa – A.M. Homes




 Editura: Leda
Anul apariţiei: 2007
Titlul original: This Book Will Save Your Life (cartea a fost publicată în SUA în 2006)


Ar trebui ca subtitlul acestei postări să fie „Cartea care te învaţă să trăieşti”, ca să fie o paralelă frumoasă cu Six Feet Under - Serialul care te învaţă să trăieşti”.

Însă nu are FORŢA Six Feet Under, nu e la fel de PUTERNICĂ.
(Asta nu înseamnă că e de neglijat!)



La fel ca în serialul sus-menţionat, Cartea asta îţi va salva viaţa e DESPRE VIAŢĂ.
Jocul cu moartea există şi în carte, de la asta porneşte practic totul.

sâmbătă, 7 iunie 2014

Parcul Tineretului. Şoc şi groază la alergare!





Nu-i aşa că-s tare?
Am reuşit să vă sperii? Nici nu credeam... ☺

Deşi titlul de mai sus nu e departe de adevăr, de ceea ce am trăit eu ieri în Parcul Tineretului.

Aşadar...
După o săptămână întreagă de privit amar picăturile de ploaie scurgându-se între cele trei minute de soare, ieri în Bucureşti a fost... predominant soare.
Şi ce-mi zic eu dimineaţă când văd, surprinsă, după atâtea zile mohorâte, senin?!
Gata, schimbare de program. Nu mai stau la serviciu până la şapte, cum îmi propusesem – am un program mai flexibil.
Gata! Vin repede acasă, că azi e de alergat...!

sâmbătă, 31 mai 2014

Hope Springs 2003. Colin Firth e un drăguţ ☺


În primul şi-n primul rând, nu am înţeles de ce majoritatea sinopsisurilor de pe site-urile internaţionale încep cu „filmul nu e o continuare a Hope Floats”.
Filmul din 1998 menţionat, cu Sandra Bullock şi Mae Whitman, nu are NICIO legătură cu vreo localitate numită HOPE, aşa cum se petrece în Hope Springs 2003.
A nu se confunda cu o altă producţie care poartă acelaşi nume, Hope Springs/Terapie de cuplu, 2012 (cu Meryl Streep), tot fără nicio legătură cu varianta cu englezul Colin Firth.

Hope Springs 2003 a fost tradus la noi cam pompos, „Speranţa regăsirii”.

Cine nu îşi doreşte să locuiască într-un mic oraş liniştit, în care oamenii sunt atât de mărinimoşi şi dedicaţi? Dedicaţi şi dedicaţi... frumosului.
Şi dacă localitatea respectivă se cheamă şi Hope (Speranţă), eu una chiar acum mă duc să cer rezidenţă permanentă acolo!

Ca să îl pot întâlni pe Colin Firth în tot farmecul lui, să îl privesc un pic de aproape. Şi poate...

sâmbătă, 24 mai 2014

Recomandarea lunii - Cerere în călătorie. 6.000 km pe jos până la Ierusalim, fără niciun ban



Editura: Philobia
Anul apariţiei: 2014
Titlul original: Un chemin de promesses (cartea a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2008)


*Recomandarea lunii nu e musai un serial, aşa cum a fost cazul în aprilie, cu Shameless.

Cerere în călătorie este a doua carte pe care o citesc despre o călătorie lungă până la Ierusalim fără a folosi mijloacele tradiţionale de transport de azi.
Prima carte despre care vorbesc este Drumul spre Ierusalim de Genevieve Duboscq. Aceasta a promis în faţa lui Dumnezeu că, în cazul în care copilul ei se însănătoşeşte, va face o călătorie, PE JOS, până la Ierusalim. Genevieve avea probleme la ambele picioare, în urma celui de-al doilea război mondial.


Subiectul „nebun” din Cerere în călătorie

Doi oameni s-au căsătorit. Apoi, au decis să plece în călătorie, pentru a celebra - aşa cum se obişnuieşte - evenimentul.
Numai că aceşti doi francezi au intenţionat să facă CEVA MAI SPECIAL. Şi ce-şi zic ei?
Hai să mergem până la Ierusalim.
Hai să mergem pe jos!
Hai să mergem fără bani! intervine celălalt.

sâmbătă, 22 martie 2014

Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe



Nu mai ţin minte cum l-am descoperit pe Douglas Kennedy.
Cert e că, în timp - din 2008 încoace, de la prima traducere a unei creaţii de-a lui în limba română -, m-am îndrăgostit de el.

Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte” în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie, femeie-bărbat. 
Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.

Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.
Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.
Nu rămâi indiferent.
Douglas Kennedy te pune pe gânduri.

Ai noduri în gât de multe ori.

Ai mereu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă mi s-ar fi întâmplat mie?!”. Cel mai adesea, eu mi-am răspuns: „(Aproape că) ... nici nu vreau să mă gândesc...”.

Subiectele/temele atinse sunt REALE - maternitatea, „vânătoarea de vrăjitoare” din America anilor 50-60, faima.
Douglas Kennedy ne prezintă oameni realişti, cu picioarele pe pământ.
În general, personajele din prim-plan ai lui Douglas Kennedy trec prin crize existenţiale majore.

luni, 3 februarie 2014

Her/Ea (2013, cu Joaquin Phoenix, Scarlett Johansson). Cât de singur e omul modern?!

Pentru cei care vânează filme de Oscar în această perioadă (şi eu! şi eu!), povestea e cunoscută.
Într-un viitor în care tehnologia atinge cote ridicate - care îl ajută pe om în activităţile sale zi cu zi, lăsând sentimentele în plan secund-, un bărbat se îndrăgosteşte de sistemul lui de operare/inteligenţă artificială.
Și el/ea de el.

Cum e posibil? În lumea REALĂ nu e.
Dar în viitorul nu foarte îndepărtat din Her e.
La instalare, sistemul te întreabă dacă îl vrei cu voce de bărbat sau de femeie. Theodore (Joaquin Phoenix) doreşte o femeie. Şi ea vine prin vocea seducătoare a lui Scarlett Johansson.

Sistemul de operare conversează cu Theodore, dar nu numai tehnic (trimiterea de e-mail-uri, de exemplu), ci îl cunoaşte, ştie ce îl preocupă, ce îi place şi ce nu îi place. Îi dă sfaturi. Îi cere sfaturi. Îi oferă o mostră din creaţia muzicală proprie (sistemul are şi capacităţi creative ☺). Îi oferă, prin diferite mijloace, FERICIRE. Bucurie.
De care singuraticul Theo duce lipsă.

     Unul dintre rarele momente când Theo zâmbeşte


Samantha, aşa cum i-a ales Theo numele sistemului de operare, e lângă el, chiar dacă nu fizic, în mai toate momentele existenţei bărbatului, care „vorbeşte” mai tot timpul cu „ea”. Şi ea cu el.
Iar „ea” îl sună, la rându-i. Când se plictiseşte, când vrea să îi arate ceva... Când are chef, pur şi simplu, de conversaţie.
Samantha e mereu alături de Theo. Mai puţin partea sexuală. Pe care încearcă să o rezolve într-un fel.
Samantha îl ajută să iasă, cât de cât, din starea de DEPRIMARE.

Tot ce lipseşte e căldura umană.