Parcul Tineretului: Cum am ratat o alergare, dar am castigat o plimbare de neuitat

Îndeletnicirea cu alergatul m-a apucat abia prin 2011-2012.

Las’ că şi Murakami s-a apucat târziu de alergat şi a ajuns să participe constant la maratoane şi triatlonuri. A POVESTIT-O în Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă.

Mai sus a fost o paralelă trăsnită.

Eu nu vreau d’astea maratoane, nu mă ţin picioarele; după vreo 10 kilometri plus minus o pantă simt că genunchii şi gleznele mi se fac de sticlă.

ALERGAREA mă linişteşte la cap, mă ambiţionează când îi văd pe alţii că fac ture muuulte ori când mă uit la vârsta unor parteneri de alee, mă ambiţionează să-mi doresc mai mult într-o zi. MAI MULT faţă de ce mi-am propus, căci nu-mi place să mă avânt în obiective măreţe, fiindcă ştiu ce-mi pot picioarele, respectiv plămâni. MAI MULT în funcţie de anumite repere, gen Podul mare, podurile mici etc..

Stabilirea obiectivelor mici şi imediate, depăşirea fie şi cu o secundă a timpului din ieşirea precedentă, 500 m în plus faţă de ultimul efort, ideea de a trage de mine pentru a ajunge măcar până unde mi-am propus... Chestii de-astea.

Micile bucurii ale unui om care încearcă să facă mişcare de câte ori poate.

(Nu-mi place SALA!)

De ce am deschis subiectul? Pentru că de la începutul anului tot caut diverse portiţe să evadez în NATURĂ, pe aleile din Parcul Tineretului din Bucureşti.

TiMER/Cronometrul (2009, cu Emma Caulfield). Despre unele ALEGERI în viață

O să încep cu finalul. ☺

Finalul de la Timer 2009 mi-a plăcut fiindcă nu e deloc siropos - e deschis.

(Vreau şi eu să alerg pe pistă! De când am zis să încerc, că îmi fac praf genunchii, gleznele şi toate alea numai pe asfalt! Dar e taman în capu’ alălalt al Bucureştiului pista asta...)

Scenaristul (care e şi regizorul), Jac Schaeffer (ghiciţi dacă e bărbat sau femeie!), a vrut aşa: Se ia o lume un pic viitoare, se inventează un produs care devine tot mai popular. Acesta e un fel de cip, o chestie care ţi se implantează pe încheietura mânii la cerere - în Los Angeles, eşti un fel de paria dacă nu îl ai. Dispozitivul respectiv îţi indică, în ani, zile, ore, minute, cât mai ai până când îţi vei întâlni sufeţelul. Pereche. Să faceţi o pereche, chiar dacă nu vă cunoaşteţi. TREBUIE să vă cunoaşteţi, aşa a zis minunatul TiMER. Aparatul a zis că e „al tău”, nu-l scăpa!

A... Şi bipăie atunci când în preajma ta e ALESUL (destinului!). Bipăie la amândoi, că poate unul e surd.

Dacă partenerul care îţi e sortit nu are aparatul (e mic, nu vă închipuiţi cine ştie ce!), ghinion curat. Poţi să aştepţi mult şi bine să se împlinească soarta/destinul dacă un el sau o ea îţi pune piedică.