E DELICATEŢEA ei, dar şi a sufletului uman.
Delicateţea unei femei moderne, cu o carieră solidă, care se prăbuşeşte şi
reînvie, uşor-uşor.
Sufletul se poate sfărâma în mii de bucăţi - oricât de puternic ai fi - atunci
când tragedia se prinde de el ca un cleşte. Îl sugrumă, efectiv.
Un el şi o ea se întâlnesc, se
iubesc, el moare într-un accident stupid. Ea trebuie să revină la viaţă, în
viaţa ei. E ajutată de un alt el.
Situaţii comice, lacrimi, un alt fel de situaţii comice. O încheiere într-o
notă sensibilă. Pătrunzătoare. Delicată.
Realist, romantic, relaxant.
Aşa... Dacă aţi trecut de introducere, ATENŢIUNE,
ATENŢIUNE!
Urmează un film din categoria ne-comercial.
Dedicat celor care vor să plece din faţa ecranului cu un zâmbet cald. Dulce,
dar în care se simte încă o anumită amăreală.
Pentru cei iubitori de americănisme,
filmul e PLICTISITOR.
Pentru cine se aşteaptă la un Făt-Frumos, să mute canalul. Tipul, Markus, e banal, mai bine zis comun. Să-l
vezi îmbrăcat mereu la fel (cămaşă + un pulover deasupra) e revoltător pentru cei obişnuiţi cu
imaginea impecabilă hollywood-iană.
În plus, relaţia dintre ea, Nathalie (Audrey
Tautou) şi acest al doilea el,
Markus, evoluează foarte încet.
La délicatesse aminteşte, în primele lui 25 de minute, de P.S. I Love You - eu prefer cartea,
filmul a fost o lălăială romanţioasă
cu nişte actori cunoscuţi pe afiş.
