Filme pe pâine – De toate pentru toți (versiune nouă)

 

 

„Versiunea nouă” din titlu se referă la o nouă repriză de filme... amestecate, din diferite categorii şi, de data aceasta, din diferite colţuri ale Europei, Americii, din diferite colţuri ale lumii. Plus seriale... că tot sunt la modă.

☺ Primul amalgam de producţii cinematografice îl găsiţi AICI.

În grupajul de mai jos găsiţi şi munte, şi peisaje – cum să deviez eu total de la Natură?!

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE de colectie

Am mai zis-o: Nu cred în suflete-pereche şi nici în iubirea predestinată sau în cea declanşată la comandă, într-o anume zi.

Cred cu tărie în relaţiile care decurg în mod natural, în care nu te dai ceea ce nu eşti nici măcar la prima vorbă adresată celuilalt, la primul gest către eventualul partener.

Să zicem însă că dramele romantice reprezintă categoria mea preferată în cinematografie.

Nici acest grupaj (la fel ca cel dedicat filmelor de vacanţă) nu se doreşte a fi atotştiutor, nu include toate filmele potrivite pentru nebunia cu Valentine’s Day, Ziua Îndrăgostiţilor, Dragobete şi ce-o mai fi comercial în această perioadă.

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE (II)

Fiindcă trec printr-o fază ce ar putea fi caractezizată ca melancolie şi cugetare/analiză şi nevoia de a stoarce lacrimi ☺ sau pentru că pur şi simplu ele vin aiurea, iată un grupaj despre poveşti de dragoste... îmbrăcate pe alocuri în amar.

Cu happy end sau fără.

Cu o putere psihologică avansată, cu trăiri intense şi, câteodată, sfâşietoare.

Trei poveşti despre reality show, Zidul Berlinului şi Cronicile din Narnia - Shadowlands (1993, cu Anthony Hopkins), Good Bye Lenin! (2003) şi Cinema Verite (2011)

Am spus-o şi cu alte ocazii: îmi plac poveştile adevărate, ilustrate în cărţi, filme, seriale – am detaliat în Secţiunea consacrată filmelor.

Cele trei producţii pe care le-am ales astăzi pentru a ilustra această pasiune a mea pentru realitate în filme sunt foarte diferite ca subiect, dar şi ca perioade de desfăşurare a acţiunii.

SHADOWLANDS/Ţinutul umbrelor (1993) – Niciodată nu e prea târziu...

Expresia aceasta îi vine la fix scriitorului născut la Belfast C.S. Lewis (Clive Staples Lewis, 1898-1963), a cărui capodoperă rămâne seria „Cronicile din Narnia”.

Nu am citit cărţile lui C.S. Lewis, pentru că nu savurez literatura fantastică; îmi plac, în schimb, producţiile cu personaje reale şi POVEŞTILE spuse cu suflet.

Last Night (2010, cu Keira Knightley). Joaca de-a seducția

Am văzut acest film la recomandarea unei unei colege. „Un fel de Closer”, a zis. Şi m-a convins.

De obicei, nu sar peste DRAMELE ROMANTICE bune, însă Last Night mi-a scăpat... Până acum.

Last Night pătrunde într-o relaţie pe PARCURSUL UNEI NOPŢI, în care el şi ea sunt departe unul de celălalt. În care au parte de câte o tentaţie. Va fi ţinută ea în frâu?

Last Night explorează COINCIDENŢE ALE VIEŢII.

Last Night TESTEAZĂ IUBIREA. Sentimentul de culpabilitate. FIDELITATEA.

Povestea e realistă şi nu e spusă complicat.

Însă din ea răzbat o multitudine de emoţii - trăite şi transmise ţie de personaje.

Dacă te pui în pielea lor, cum ai fi reacţionat?

Joanna (Keira Knightley, într-un rol pentru care a dat probe şi Jessica Biel) şi Michael (Sam Worhington, pe care îl știți din Avatar) sunt CĂSĂTORIŢI de trei ani, după o relaţie prealabilă de patru ani, ce datează din vremea colegiului. Perioadă în care s-au despărţit o dată, pe când nu erau încă soţ şi soţie.

La o petrecere, ea o cunoaşte pe (relativ) noua colegă de serviciu a lui. Observă ATRACŢIA dintre ei. I-o reproşează. Îi reproşează că nu i-a pomenit despre ea până în momentul de faţă.

El spune că nu s-a întâmplat nimic.

A doua zi, Michael trebuie să plece în interes de serviciu într-un alt oraş, însoţit de colegul şi prietenul lui cel mai bun şi de... EA, Laura (Eva Mendes).