miercuri, 2 martie 2022

Filme pe pâine – De toate pentru toți (versiune nouă)

 

 

„Versiunea nouă” din titlu se referă la o nouă repriză de filme... amestecate, din diferite categorii şi, de data aceasta, din diferite colţuri ale Europei, Americii, din diferite colţuri ale lumii. Plus seriale... că tot sunt la modă.

Primul amalgam de producţii cinematografice îl găsiţi AICI.

În grupajul de mai jos găsiţi şi munte, şi peisaje – cum să deviez eu total de la Natură?!

 

Serial britanic, filme britanice

Încep cu serialul, pus în scenă de la cap (scenariu, regie) la coadă (actor principal) de Ricky Gervais.

Viaţa de apoi (Afer Life) e atât de cald, atât de trist-duios, dar şi atât de plin de umor... nu ştiu cum pot să-l recomand eu mai bine. O să râdeţi, o să plângeţi; într-un final, o să vă simţiţi bine, cu toate nodurile alea din stomac.

Lui Tony tocmai i-a murit soţia şi nu-i e deloc uşor. Se hrăneşte cu clipurile pe care i le-a lăsat aceasta, se descurcă aşa cum poate în lumea fără ea, alături de câinele pe care l-au crescut împreună.

Da, şi mai sunt şi colegii de la gazeta locală, unde Tony scrie despre mai mult sau mai puţin ciudaţii din orăşelul lor.

 

Casa din Toscana (Made in Italy)

Nu ştiu cât de greu le-a fost lui Liam Neeson şi lui Micheál Richardson, tată şi fiu şi în realitate, să interpreteze rolurile din film; sigur n-a fost uşor, chiar dacă au trecut nişte ani de la moartea prematură a Natashei Richardson, soţia lui, respectiv mama lui.

În linii simple, acţiunea e aşa: Robert şi fiul lui înstrăinat se întorc în Italia ca să vândă casa pe care au moștenit-o de la soția lui defunctă.

Despre alte filme britanice (cu tentă britanică) am scris AICI şi AICI.

 

Seriale coreene

Dacă îmi spunea cineva acum un an-doi că o să iau la vizionat seriale coreene... ah, ce i-aş fi râs în nas! Cu tot cu o uşă trântită bine peste figură. Chiar îmi pare rău că am subestimat partea asta de lume în ceea ce priveşte serialele; că filme am mai văzut de acolo.

Vorbim de Coreea de Sud aici.

Sunt producţii fără influenţe americane, cu actori autohtoni şi, mai ales, neatinse de nebunia political correctness, pe româneşte „corectitudine politică”.

Au teme diverse, actuale, sunt bine realizate şi predomină imagini superbe.

Un mic minus: filmări din toate unghiurile, cadre cu încetinitorul, din toate părţile şi direcţiile, pe care se insistă şi iar insistă. Plictisesc câteodată.

Mai jos nu e un top, ci doar ordinea în care le-am văzut.

 

Prietena surorii mele (Something in the Rain)

Tema e diferenţa de vârstă, ea (Son Ye-jin) fiind mai mare cu ceva ani decât el.

Ca teme secundare ar fi legătura cu familia a femeilor necăsătorite de 30 şi ceva de ani şi un miliard de prejudecăţi.

Despre ce e vorba: Fratele mai mic al prietenei lui Yoon Jin-ah se întoarce din străinătate. Femeia începe să îl vadă într-o nouă lumină.


Aterizare forţată în braţele tale (Crash Landing on You)

Tema o reprezintă diferenţele dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud şi o poveste de dragoste aparent imposibilă.

Logic, nu e o coproducţie între cele două Corei, că ar fi ieşit cu scântei.

Aceeaşi carismatică Son Ye-jin din Something in the Rain dă viaţă personajului feminin principal.

Despre ce e vorba: Yoon Se-ri din Coreea de Sud zboară cu parapanta, e surprinsă de o furtună şi ajunge în partea nordică a zonei demilitarizate coreene, unde e găsită de un căpitan nord-coreean (Hyun Bin).

Protagoniştii sunt împreună în viaţa reală; relaţia ar fi început după încheierea serialului. Nunta lor este programată pentru luna martie 2022.


Amintiri din Alhambra (Memories of the Alhambra)

Din nou un actor pe care l-am mai văzut, Hyun Bin de mai sus; Amintiri din Alhambra a fost lansat cu un an înainte de Aterizare forţată în braţele tale.

Tema: lumea jocurilor video, realitatea augmentată. Deci, accente puternice de SF. Dar nu e numai asta, vă asigur – e acţiune multă, suspans, thriller, e povestea nelipsită de dragoste; însă ea cade în secundar, de data aceasta.

Dacă pe Hyun Bin îl ştiam fermecător, şi ea, Park Shin-Hye, are ceva aparte, pornind de la timbrul vocii.

Despre ce e vorba: Acţiunea începe în Spania, în Granada. Directorul unei companii primeşte un apel ciudat şi ajunge la un hostel; proprietara e o fostă interpretă de chitară clasică, plecată de ani buni din Coreea.

 


Cha-cha-cha la malul mării (The Seashore Village Chachacha)

O comedie romantică super-drăguţă, plasată într-un orăşel de la malul mării – închipuiţi-vă numai ce peisaje pe acolo!

Mie una mi-au plăcut şi chimia dintre actorii principali şi tot ceea ce înseamnă o comunitate mică – na, că eu am trăit până acum numai în oraş mare.

Aaaa... şi muzica e de milioane!

Nu ştiu de unde vine titlul, probabil se vrea o metaforă, că nu-i nicio legătură cu dansul pe acolo.

Despre ce e vorba: O dentistă vine din Seul ca să-şi deschidă un cabinet într-un orăşel şi întâlneşte un om-bun-la-toate.

Serialul este un remake al unui film sud-coreean din 2004, „Mr. Handy”. Cha-cha-cha a fost un succes comercial în Coreea şi a devenit una dintre dintre cele mai vizionate serii de limbă non-engleză de pe Netflix.

 

Jocul calamarului (Squid Game), serialul-fenomen de pe Netflix, pe care l-a văzut toată lumea.

Jocul calamarului înseamnă de fapt jocul supravieţuirii – cei 456 de participanţi sunt puşi să joace jocuri din copilărie, devenite acum mortale, la propriu. Există un singur învingător / supravieţuitor în acest thriller cu puternice accente sociale.

Oh Yeong-su (bătrânul din serial) a devenit, în 2022, primul acor născut în Coreea răsplătit cu un Glob de Aur. Squid Game a mai fost nominalizat la aceleaşi premii pentru cea mai bună serie dramă şi pentru interpretarea lui Lee Jung-jae (actor principal).

Detalii despre acţiunea din Jocul calamarului puteţi citi AICI.


Film cu ciclism / Turul Franţei

Ştiţi de nebunia mea cu Turul Franţei; care nebunie s-a mai stins între timp.

Ei bine, Ciclistul / The Racer (2020) porneşte de la premisa reală a Turului Franţei ediţia 1998, al cărui start s-a dat la Dublin.

Era epoca super-dopajului, dar şi a super-spectacolului pe şosea – epoca lui Lance Armstrong, Marco Pantani, Jan Ullrich.

Ciclistul e un film european, dramatizat atât cât e necesar pentru a nu cădea în ridicol. Da, e despre dopaj, despre împingerea limitelor pentru a purta tricoul galben de lider măcar o dată în carieră, e despre ceea ce înseamnă viaţa dincolo de ciclismul de mare performanţă.

 

Wild Mountain Thyme

L-am pus aici, fiindcă e în mare parte cu contribuţie irlandeză, la fel ca „Ciclistul” de mai sus.

O comedie dramatică şi romantică, cu emoţie şi cu peisaje în care verdele Irlandei e protagonist.

Fermiera Rosemary (Emily Blunt) vrea să își cucerească vecinul (Jamie Dornan), de care e îndrăgostită de-o viaţă. Numai că acesta e afectat de planurile tatălui său (Christopher Walken), care vrea să îi lase moştenire ferma nepotului său american (Jon Hamm).

Filmul adaptează o piesă de teatru a americanului John Patrick Shanley; tot el semnează scenariul şi regia de la Wild Mountain Thyme.

John Patrick Shanley este scenaristul clasicului „Moonstruck” (1987), cu Cher, Nicolas Cage şi Olympia Dukakis.


Filme româneşti

Maria, regina României

E singura producţie autohtonă de aici – nu mă dau în vânt după filme româneşti; aruncaţi cu pietre, faceţi ce vreţi. 

M-am uitat la Maria... pentru contextul istoric, în principal. După Primul Război Mondial, Regina Maria (Roxana Lupu) merge la Paris ca să militeze pentru recunoașterea internațională a Marii Uniri la Conferința de Pace din 1919.

Dintre actorii mai cunoscuţi de pe afişul filmului se remarcă Adrian Titieni, aici prim-ministrul Ion Brătianu.

Roxana Lupu s-a născut în România, dar trăieşte şi joacă de mulţi ani la Londra. A interpretat-o inclusiv pe Regina Elisabeta a II-a, într-un documentar BBC.


Tata mută munţii (2021)

Hai să mai pun, totuşi, ceva de la noi, că mi-am amintit brusc.

Singurul motiv pentru care am căutat filmul îl constituie munţii şi premisa reală pe care se ţese acţiunea. Este vorba despre accidentul (mortal) a doi tineri care s-au aventurat, în noiembrie 2008, din Buşteni spre Cabana Caraiman, urcând pe Valea Jepilor (traseul Jepii Mici), ÎNCHIS în acea perioadă. I-a prins viscolul, au fost prinşi într-o avalanşă, cu vreo oră înainte de a ajunge pe platoul Bucegilor.

Însă acţiunea începe după aceea. Nevrând şi neputând să accepte inevitabilul, tatăl băiatului (Adrian Titieni), fost ofițer de informații, își adună propria echipă de salvatori.

În realitate, trupul neînsufleţit al băiatului a fost găsit abia în vara anului următor.

Din Tata mută munţii am rămas cu imaginile de munte şi... cam atât, din păcate.


Filme / seriale germane

O nuntă pe zi (Hallo Again)

E Ziua Cârtiţei... varianta reinterpretată. Numai că ea nu-i deloc nesuferită, ca personajul lui Bill Murray. Sau e, dar puţin-puţin, la început; vă las pe voi să descoperiţi.

„Nunta” e tare simpatic, evoluează inteligent şi e tare bun de alungat stări mai depresive, aşa.

Zazie locuiește împreună cu doi prieteni. Philipp, cel mai bun prieten al ei din copilărie, îi trimite o invitație la nunta lui. Zazie face tot posibilul să îl împiedice să facă cea mai mare greșeală a vieții lui. Ce se repetă oare la nesfârşit? N-o să ghiciţi din prima!

Isi şi Ossi (Isi & Ossi)

Comedie romantică pentru bună dispoziţie în zile ploioase, despre clase sociale şi aspiraţii.

Ea e fată de miliardar care vrea să devină chef, el e un boxer sărac. Ca să-şi determine părinţii să-i accepte visul în domeniul culinar, fata înscenează o relaţie cu tânărul.


Codul de un miliard de dolari (The Billion Dollar Code)

Miniserie biografică (într-un fel), despre algoritmul Google Earth.

La începutul anilor ‘90, la Berlin, doi nemţi puneau bazele unui program inovativ de a vedea lumea, TerraVision. Tehnic, cei doi şi echipa lor erau limitaţi. Însă au reuşit să atragă toate privirile la Kyoto, apoi să aibă o întâlnire în Silicon Valley. Ei și-au cerut în justiție drepturile de inventatori ai algoritmului folosit de Google Earth.

O să vedeţi acţiune, un pic de istorie şi multă dramă. Şi veţi pătrunde în  lumea hackerilor.

Nu rataţi mini-documentarul din culisele serialului, în care apar personajele din viaţa reală, cu excepţia lui Joachim Sauter, care a decedat de curând.

 

Filme / seriale suedeze

Dragă John (Dear John - Käre John, 1964)

Filmul clasic, ecranizare după un roman de Olle Länsberg, e construit ca un puzzle, acţiunea trece aproape neobservată dintr-un plan temporal în altul. Şi, ceva mai puţin obişnuit în acea perioadă, sunt prezente scene nud, care aici fac parte dintr-un întreg artistic, nu-s ca nuca-n perete, doar de dragul de a fi. De altfel, totul în Dragă John e de-o naturaleţe exemplară.

Dear John s-a bucurat de notorietate în SUA şi a fost nominalizat la Oscar.

Käre John nu era primul lungmetraj suedez nominalizat la Oscar la categoria cel mai bun film străin, mai ales după cele două succese ale Ingmar Bergman (1960, 1961) şi numeroase alte nominalizări ale sale.

Pe cât de laborioasă e realizarea, pe atât de simplă e acţiunea: O mamă singură începe o aventură cu un căpitan de vas divorţat.


Logodnică de închiriat (Fiancée for Hire - Fästmö uthyres, 1950)

Am găsit unul şi mai vechi.

Umorul e proaspăt, chiar dacă puteţi fi induşi în eroare de anul de producţie, dar şi de faptul că e vorbit într-o limbă... mai ciudăţică pentru noi.

Pentru a se putea susţine financiar, angajaţii unei agenţii de servicii juridice se transformă, la iniţiativa secretarei, în agenţie pentru orice. „Orice” înseamnă de la grădinar la bonă sau chiar găsirea unei logodnice.

Încă o ecranizare, de data aceasta după un roman al danezei Susanne Palsbo.

Sub soare (Under the Sun)

Revenim mai în actualitate, la sfârşitul anilor ‘90, pentru un alt film suedez nominalizat la Oscar.

Under the Sun e subtil și cald. Delicat şi fermecător. Despre singurătate şi găsirea fercirii. Despre dorinţe şi emoţii.

Fermierul Olof nu ştie să scrie şi să citească. Cu ajutorul singurului său prieten, dă un anunţ pentru angajarea unei menajere. Ellen îi răspunde.

Şi aici avem o ecranizare, după un roman al englezului H.E. Bates.


Familie bonus (Bonus Family)

Se ia un cuplu relativ nou-format. Fiecare adult vine cu copiii din relaţiile anterioare. Tocmai pentru copii, adulţii trebuie să rămână în legătură cu foștii lor – care au un rol important în desfăşurarea acţiunii.

Copiii, firi diferite, nu se înţeleg, apar scântei peste tot, şi atunci când trebuie să locuiască la mama, şi atunci când trebuie să locuiască la tata. Nu ştiu exact cum e sistemul în Suedia, dar în serial copiii merg, în mod egal, la ambii părinţi, o săptămână-două întregi.

Bonus Family e natural, cu bucăţi de viaţă necosmetizate – de asta îmi plac mie producţiile europene, că-s mult mai sincere, mai pe faţă decât americănismele.

Serialul trece prin toate cele: inclusiv Sindromul Down, infidelitate, singurătate, depresie, trăirile nebune ale adolescenţei.

 

Serial danez

Rita

După ce am văzut cum e cu familiile nordice, să luăm cunoştinţă cu sistemul de educaţie nordic, mai precis cu cel din Danemarca. La final, poţi declara categoric: „Vreau o şcoală ca afară!”.

Rita e one hell of a good teacher, cum se spune. Fire rebelă, cu mari tendinţe de a încălca regulile societăţii, Rita e super-îndrăgită de elevi. Însă, aşa cum bănuiaţi, se descurcă mai greu în lumea adulţilor.

O cronică puţin mai altfel a serialului puteţi citi AICI.


Serial / film din Franţa

Zece la sută (Dix pour cent, Call My Agent!)

Pentru mine cel puţin, un serial care s-a dovedit o surpriză mai mult decât plăcută – nu-s neapărat fan al producţiilor franceze. L-am pus să meargă fiindcă e legat de lumea filmelor, aici prin intermediul agenţilor actorilor francezi de top, care îşi interpretează propriile roluri, în episoade separate – printre ei, Cécile de France, Juliette Binoche, Isabelle Adjani, Isabelle Huppert, Charlotte Gainsbourg, Jean Reno, Christopher Lambert şi Fabrice Luchini. Plus invitata Sigourney Weaver.


Frumoasa planetă verde (La belle verte, The Green Planet)

O mică-mare pledoarie pentru frumos, pentru Viaţă (şi ecologie) în 1996, o metaforă spusă sub formă de comedie, în care Coline Serreau joacă, scrie şi regizează.

Cadrele-s cu munte, cu mult verde. Natură.

Pe o planetă care nu e Pământul, locuitorii trăiesc o viaţă ideală: se hrănesc din tot ce le oferă Natura, vieţuiesc în Natură, se contopesc cu Natura în cel mai pur sens. Trăiesc mult şi bine; simplu, dar totodată profund. Da, totul e idealizat, tocmai pentru a sublinia contrastul cu ceea ce e pe Pământ.

Problema e când unul-doi-trei oameni din Ideal chiar ajung pe Pământul „mâncat” de industrializare, comercial şi mult... ne-uman, la urma-urmei.

Ca mesaj, Planeta lui Serreau mi-a amintit de Idiocracy – acelaşi ton cu umor pentru o temă serioasă rău.


Film spaniol

Toc Toc (2017)

Cu umor, despre tulburările obsesiv-compulsive, „trastorno obsesivo compulsivo”, pe scurt TOC, în limba spaniolă.

Toate personajele sunt atât cât trebuie de dereglate (nu la limita de sus, fireşte), încât să iasă o comedie care să te ţină cu ochii în ecran.

Toc Toc are la bază o piesă de teatru a francezului Laurent Baffie.

 

Filme / seriale italiene

Povestea incredibilă a Insulei Trandafirilor (Rose Island)

Poveste reală, în cea mai mare parte, despre cum, la sfâşitul anilor ‘60, un tânăr idealist a vrut să aibă o insulă numai a lui, cu autonomie proprie.

Inginerul Giorgio Rosa (1925-2017; numele e real, nu ca în Codul german de mai sus) și-a construit, la propriu, propria insulă în largul coastei italiene. Numai că omul a vrut să o facă naţiune de sine stătătoare, iar Guvernul italian şi lumea întreagă au cam strâmbat din nas.


Ai fost vreodată pe Lună? (Ever Been to the Moon?)

Ăsta nu-i defel un film SF.

Se iau doi protagonişti simpatici şi iese o comedie (cu ceva accente romantice) de relaxare.

Renzo (Raoul Bova, mmm!) trăieşte într-un sat izolat şi fermecător tare. Bine, şi el e fermecător. Giulia, o tanti sofisticată, pică acolo din mijlocul unei publicații de modă, ca să vândă ferma pe care a moştenit-o. Iese cu scântei, ce ziceţi?

Să ştiţi că cei trei scenarişti sunt toţi bărbaţi, nu-i cu sentimentalisme ieftine.


Fideli (Fedeltà)

Un serial uşurel, nou-nouţ, despre tentaţii.

Ea-i agentă în domeniul imobiliar, el e profesor universitar şi scriitor. Sunt căsătoriţi, teoretic se iubesc, dar...

 

Filme / Seriale americane (coproducţii)

Continental Divide

Când omu’ vede ceva cu munte, nu se poate abţine să nu dea click.

Aici e despre cum îl cară ea, experimentată într-ale aventurilor, pe el (John Belushi) pe toţi coclaurii. Ea e interpretată de Blair Brown, nominalizată la Globul de Aur pentru rol.

Pentru cine a prins perioada rucsacurilor cu cadru... poftiţi la nostalgie!


Îţi aminteşti? (Little Fish, 2020)

Tristeţe... cu final fericit, dacă se poate spune aşa.

Şi aici au curs comparaţiile cu un alt film celebru, Eternal Sunshine of the Spotless Mind – despre care am scris AICI.

Tema de la Little Fish e cam aceeaşi: cum e să uiţi persoana pe care o iubeşti, să nu-ţi mai aminteşti nimic de prezenţa ei în viaţa ta?

Dacă în Eternal..., extragerea persoanei iubite din minte are loc artificial, în Little Fish e de vină o boală, una care se răspândeşte rapid. Filmările au avut loc cu puţin înainte de pandemia COVID (primăvara lui 2019), dar Little Fish pare foarte actual, prin prezenţa bolii care copleșește societatea, care seamănă cu Alzheimer şi care atinge partea cea mai sensibilă, sufletul.

Filmul în sine emite o sensibilitate aparte. Care e granița dintre real și imaginar?

Little Fish are la bază o nuvelă din 2011 a lui Aja Gabel, o fostă violoncelistă.

 

Până la os (To the Bone)

Ellen, care suferă de anorexie nervoasă, e ajutată de un medic neconvenţional (Keanu Reeves).

Actriţa din rolul principal, Lily Collins, fiica muzicianului Phil Collins, s-a confruntat în trecut cu tulburări de alimentaţie.

Dacă tot suntem la capitolul Lily Collins, să amintesc şi de succesul ei recent, Emily in Paris, serial super-light, însă deconectant şi cu muuult Paris inclus – pe care oraş, apropo, tot îl vânez de ceva vreme. Se oferă cineva să mă însoţească?


Regele Richard: Crescând campioni (King Richard)

Tatăl jucătoarelor de tenis Venus şi Serena Williams are un film al său.

Deocamdată (până la acordarea premiilor), King Richard are 6 nominalizări la Oscar – inclusiv pentru Will Smith, Aunjanue Ellis – mama surorilor şi soţia lui Richard, dar şi pentru cel mai bun film al anului. Will Smith a câştigat deja Globul de Aur pentru prestaţia sa şi aşteaptă Premiile BAFTA pentru o posibilă altă distincţie.

Filmul redă ambiţia şi sacrificiile de toate felurile – inclusiv financiare – ale lui Richard Williams, pe care, câteodată, nimeni pare că nu îl ascultă... şi nici nu îl ajută. Dar el se ţine de planul trasat, în cele multe pagini, încă dinainte ca fetele să se nască.

Ce n-am ştiut şi am aflat din film: că Venus şi Serena au fost încurajate de Richard să îşi trăiască aşa cum se cuvine anii copilăriei şi să nu îşi neglijeze educaţia sub nicio formă.

 

Nu mă bag în – probabil – Oscarizatele Nu priviţi în sus (Don't Look Up) şi În ghearele câinilor (The Power of the Dog).

Dacă despre primul s-a vorbit în preajma Crăciunului şi după într-o veselie, al doilea mie una mi s-a părut dramatizat excesiv – sau n-am avut eu dispoziţia necesară când l-am vizionat. Însă imaginile sunt superbe.


Metoda Kominski (The Kominsky Method)

Un serial creat de Chuck Lorre (Two and a Half Men). Dulce-amărui, despre îmbătrânire şi toate cele. Desigur, nu-i numai asta, că ar fi dramă în toată regula, nu şi comedie.

Un Michael Douglas de zile mari, secondat de Alan Arkin.

„Metoda” din titlu vine de la faptul că Sandy Kominsky (Douglas) predă lecții de actorie.

Hai să vă mai dau un motiv să vă uitaţi la Metoda: apariţia actorilor Danny Devito, Kathleen Turner, Jane Seymour, Ann-Marget, Lisa Edelstein, dar şi a lui Jay Leno.

Kominsky a strâns 12 nominalizări la Premiile Emmy, în special pentru cea mai bună comedie, pentru Douglas, Arkin, dar şi pentru invitaţii Morgan Freeman şi Paul Reiser.

În aceeaşi notă dulce-amăruie, de data aceasta cu şi mai multă comedie, Grace şi Frankie (Grace and Frankie), cu Jane Fonda şi Lily Tomlin care se completează de minune, la fel ca în viaţa reală, unde sunt prietene.

Urmăriţi-le numai într-un clip pe youtube, să vedeţi chimie acolo. Şi să vedeţi cum răspunde Jane Fonda la întrebarea despre chirurgia estetică.

 

 

Martin Sheen şi Sam Waterston completează distribuţia principală. Mary Steenburgen şi Peter Gallagher au şi ei roluri importante.

Rugăminte: treceţi, vă rog, peste prejudecata cu cei doi soţi care au relaţie... nepotrivită, să-i zicem.

Grace şi Frankie plusează cu 13 nominalizări la Premiile Emmy, cele mai multe pentru Tomlin şi Fonda, în această ordine.

Este cea mai longevivă serie originală Netflix.

 


De la nouă la cinci (9 to 5, Nine to Five)

Înainte de Grace şi Frankie, Jane Fonda şi Lily Tomlin au fost cap de afiş în acest hit al anului 1980, alături de Dolly Parton.

Poate ştiţi cântecul „9 to 5” al lui Parton; ei bine, de aici e.

De la 9 la 17 (5), Doralee, Judy și Violet lucrează pentru şeful lor misogin, egoist, mincinos şi ipocrit. Cele trei găsesc metode să se răzbune pe bărbat.

Filmul a dat naştere unui sitcom (difuzat în perioada 1982-1988), dar şi unui musical pe Broadway, în 2009.


 Dolly Parton va avea o apariţie specială în ultimul sezon de la Grace şi Frankie.

 

Inventând-o pe Anna (Inventing Anna, 2022)

Este creaţia Shondei Rhimes – care şi-a pus amprenta pe multe succese, începând cu Anatomia lui Grey şi terminând cu Bridgerton (pe care au n-am putut să îl urmăresc, dacă tot a venit vorba).

„Anna” nu m-a prins de la început, apoi n-am mai scăpat de el .

Anna Delvey (Julia Garner) s-a născut de fapt Anna Sorokin, în Rusia. Dându-se drept moștenitoare din Germania, tânăra de 25 de ani a ajuns vedetă pe Instagram integrându-se în lumea exclusivistă din New York. Nu a furat numai inimile, ci și banii celor de acolo.

Anna Chlumsky (Primul sărut / My Girl, 1991, cu Macaulay Culkin) o interpretează pe jurnalista însărcinată care face investigaţii în ceea ce o priveşte pe Anna şi care ajunge să se implice în poveste mai mult decât şi-ar fi imaginat.

Serialul este un cocktail de realitate şi ficţiune, care are darul de a o face... umană pe Anna, într-un final.


Anturaj (Entourage)

L-am vizionat la o sută de ani după ce s-a încheiat ultimul episod.

Am dat play de curiozitate şi la lungmetrajul de după – mmm..., a stricat bunătate de final şi serial per ansamblu. Trebuia să se dea în stambă cu tot sexul şi cu toate superficialităţile forţate; nu, nu-s pudică, doar mă deranjează exagerările de doi bani.

În cele 8 sezoane, pentru Anturaj s-au strecurat 14 Premii Emmy, şi pentru categorii tehnice, şi pentru interpretarea neobositului Jeremy Piven, care a adăugat un Glob de Aur pentru prestaţia sa.

Comedia satirică îl are ca producător pe Mark Wahlberg, care s-a inspirat din experienţa la Hollywood în primii săi ani.

Anturaj înseamnă Vince, un tânăr star de cinema, şi echipa lui... din Queens, prietenii Eric şi Turtle și fratele Drama, actor aspirant. Li se alătură impresarul Ari Gold (Piven).


Locul bun (The Good Place)

Un serial surprinzător pentru ceea ce se voia a fi, cu multe întorsături de situaţie, foarte inteligent şi original. Nu vă luaţi după aparenţe, aşadar! Doar că trebuie să aveţi un pic de răbdare cu el.

Inițial – ţineţi minte acest „iniţial” –, o vedem pe Eleanor (Kristen Bell), care tocmai a murit şi ajunge în Good Place, un loc asemănăr Raiului, conceput și condus de „arhitectul” Michael (Ted Danson). Numai că ea nu a fost deloc o persoană bună în viaţă. Măcar aici trebuie să încerce să devină aşa.

Pentru că e bun, The Good Place are fix 12 nominalizări la Premiile Emmy, în special pentru cea mai bună comedie şi pentru Ted Danson, Maya Rudolph. Kristen Bell are şi ea o nominalizare, dar la Globul de Aur.

 

Foto deschidere: Protagoniştii din „Continental Divide” (1981)

 

Din categoria „filme pe pâine”

Drame romantice (I)

Drame romantice (II)

Drame romantice de colectie (ediţia de Valentine’s Day)

 

Comedie, aventură şi romantism

 

Filme de vacanta

Filme cu muzică

Filme britanice... sau cu tentă britanică

Istoria Angliei

De toate pentru toţi

C-asa-i in viata! (despre oameni si defectele lor)

C-asa-i in viata! (II)

De toate pentru toţi – partea întâi

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 comentarii:

  1. Wow! Ce de recomandări, mulțumesc frumos! :)
    Am văzut ,,Casa din Toscana", pentru prima dată am urmărit un Liam Neeson care nu este într un rol plin de lupte/împușcături. Mi a plăcut, ca să zic așa.
    ,,Ciclistul" m a impresionat prin rostirea și punerea în prim plan a lumii dopajului, despre care știm cu toții că există de multă vreme.
    Despre ,,Regele Richard" am scris și eu câteva rânduri, mi a plăcut foarte mult, mai ales că este o poveste reală despre determinare și dorința, pe alocuri nebunească, de control și planificare, cu rezultate extraordinare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt recomandări strânse în timp... bine, nu toate, doar cele de care mi-am amintit şi care merită.
      Liam Neeson are multe roluri de compoziţie - nu ştiu de ce în ultima vreme le preferă pe cele de acţiune, fără sare şi piper; îmi amintesc pe loc de Kinsey, Lista lui Schindler, Third Person, Love Actually...
      Am citit acum materialul de pe blog despre Will Smith şi King Richard; părerea mea e că în alţi ani filmul nu s-ar fi încadrat la "cel mai bun" la Oscar - dar, da, prestaţia lui WS ar fi de Oscar.

      Ștergere