Imperfecţioniştii - Tom Rachman. Puţin despre jurnalism

Editura: Humanitas

Anul apariţiei: 2013

Titlul original: The Imperfectionists (cartea a apărut în SUA în 2010)

Imperfecţioniştii include zece povestiri/studii de caz în care protagonişti sunt tot atâţia oameni care lucrează pentru un ZIAR INTERNAŢIONAL DE LIMBĂ ENGLEZĂ - nu are nume - cu sediul la Roma plus una dedicată unei cititoare devotate. Aceasta este şi ea înrudită cu unul dintre cei menţionaţi mai sus.

Fiecare istorioară are caracter personal, legătura cu publicaţia existând, firesc, însă nu domină partea profesională.

Personalul se află în strânsă legătură cu profesionalul.

În spatele fiecăruia care pune umărul la alcătuirea unui ziar există un OM.

Pentru fiecare personaj, autorul a ales să prezinte o frântură a existenţei, însă aceasta are darul de a aduce cu sine o schimbare radicală.

Între scurtele scene de viaţă sunt intercalate momente de istorie ale ziarului, în cei 50 de ani de existenţă, dar, mai ales, momente din viaţa celor care au avut în mână frâiele lui. Cum a pătruns tehnologia în redacţie şi cum iubirea te împinge să faci ceva pe care habar n-aveai că ai fi VRUT să-l faci în viaţa asta.

Interludiile cuprind schimbările din peisajul unui ziar ce a supravieţuit multor decenii şi în paginile căruia au fost relatate mii de evenimente, care acum se pregăteşte să tragă obloanele.

Care nu s-a adaptat epocii Internetului.

Ce înseamnă viaţa ta în faţa evenimentelor ce macină lumea?

Ce ai făcut tu în viaţă care să merite a fi relatat?

Cărţi 2013 - Topul meu. Biblioteca bloggerului român

Cărţi în aşteptare...

Prima dată m-am apucat de chestia asta cu cele mai cu serialele.

Aşa cum spuneam şi în articolul cu pricina, nu mă dau în vânt după topuri, pentru că fiecare creaţie de acelaşi tip (fie ea carte, film sau serial, în cazul meu) îţi atinge o coardă, nu aceeaşi mereu.

Important e să îţi rămână CEVA... ca să ai cu ce completa spaţiile din... top.

Fiind nouă în blogosferă, nu am intenţionat să iau la „puricat” cărţile din 2013. Mai ales că nu am apucat să scriu decât despre o singură carte în perioada de când am deschis porţile.

În anii trecuţi, nu treceau două săptămâni fără să bifez un volum de beletristică - nu înghit cărţile de auto-educare sau cum le-o mai zice.

Citesc în schimb (auto)biografii, căci mă interesează viaţa unor oameni interesanţi.

Ei... În 2013, m-am lăsat furată de filme şi seriale, de o tură-două-trei de alergare prin parc, iar cărţile au căzut într-un plan secundar. Plus munca... Am reuşit, totuşi, să strecor câte o carte printre. Seara, târziu în noapte şi - în fiecare zi lucrătoare - în metrou, în care îmi petrec circa 45 de minute.

Însă, în 2013, vizitele în librării (ce bine că există Cărtureşti-ul din centrul Bucureştiului!) şi la târgurile de carte au fost la fel de frecvente ca în anii precedenţi. Aşa că... am acumulat... pentru zile negre. Adică ploioase, noroase şi oricât de urât ar fi afară.

Zilele acestea, am dat, sărind din blog în blog, peste o idee care pe mine m-a atras din prima: Biblioteca bloggerului român, iniţiativă în care Chinezu îi îndeamnă pe bloggerii români să raporteze cărţile pe care le-au citit în anul de graţie 2013, din care să-şi extragă preferinţele.