Verde - roşu, combinaţia explozivă a naturii. Şi printre ruinele Mănăstirii Chiajna

 

(un fel de continuare de AICI)

Vedeţi că m-am ţinut de cuvânt? ☺

Abia ce m-am lăudat – „Staţi pe-aproape, că mai am fotografii învăpăiate! Nici n-o să clipiţi şi-o să fie gata! Puneţi-mă la încercare!”

Să nu mai ziceţi că nu-s fată de comitet: Iaca Povestea roşie promisă, amestecată cu nuanţe de verde crud.

Iar roşul vine aici şi de la apus, şi de la parfumul macilor.

Ca o coincidenţă sau nu, verdele este culoarea complementară a roşului. (Q.E.D.)

Ca o coincidenţă sau nu, verde-roşu este combinaţia mea preferată de culori. La pachet cu simbolurile optimism, speranţă, linişte, relaxare, prospeţime, emoţie, un pic de fantezie, foc, pasiune, fericire.

Verde-roşu e îmbinarea cea mai puternică a naturii! De-a dreptul explozivă pentru ochi... în sensul cel mai bun şi mai blând. Şi mai tămăduitor.

Locuri de vizitat in Bucuresti – Marile parcuri (Luna Bucurestilor)

Ce ne-am face fără parcuri în Bucureştiul ăsta irespirabil?!

În weekend (şi nu numai!), dacă nu ajungeţi pe munte ☺, daţi musai o tură de alergare în parc, faceţi o plimbărică la verdeaţă (ori... albeaţă), cu ochii la oglinda apei, mai urcaţi un deal, mai două scări, mai suiţi-vă pe aparatele din dotare...

Descoperiţi fiecare colţişor; singuri, cu prietenii, cum vă şade bine.

Pe aia cu „oază de linişte” o ştiţi? ☺

Nostalgii de toamna – printre super-culori, la povesti cu parcuri si fantani

 

Vă mai amintiţi fotografiile de toamnă din Cozia? Am nimerit atunci FIX în mijlocul celor mai aprinse culori.

Eu retrăiesc şi acum paradisul din pădurile de deasupra Oltului...

☺ Priviţi AICI, AICI şi AICI cum poate înnebuni natura în cel mai bun sens posibil, într-un basm din care nu (mai) poţi evada.

Hoinăreală prin ger, printre lumini, prin soare, printre culori şi bucăţi de fericire

Unele zile din an sunt speciale, surprinzătoare şi, poate, salvatoare.

Totul în viaţă se întâmplă cu un scop.

Înveţi din experienţe şi e important să mergi mai departe.

Trăieşti pentru că iubeşti. Visezi ca să nu amorţeşti. Lumina (îţi) vine din suflet şi se proiectează în undele apei. Ca să străluceşti.

Haideţi să luăm ce-i mai bun din viaţă! Şi să strălucim...

Şi cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, promit că de data asta tac.

Anul călător 2016

Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.

Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.

Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.

Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?

În 2016:

☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!

Să ne plimbăm prin Bucureşti! – pe la Castelul lui Vlad Ţepeş, printre ţestoase, printre ziduri istorice, printre nori, la propriu

De data aceasta nu vă mai plimb prin munţi, rămânem o secundă prin Capitală şi împrejurimi.

Primăvara asta n-a fost prea generoasă în privinţa căldurii – şi bine a făcut, din partea-mi. A exagerat câteodată cu friguleţul şi ploile-ploile-ploile, dar o iertăm... fiindcă a aruncat şi mult soare pe metrul pătrat. Eu una prefer partea plină a paharului, fiindcă primăvara e anotimpul meu preferat. ☺ Şi nu mi se întâmplă prea des să văd roz!

Vă las în compania naturii de prin parcuri, aşa cum am văzut-o eu în primăvara asta!

Flori nu prea am – mi-am făcut plinul ☺ în Grădina Botanică şi în grădina din spatele blocului.

Prin Gradina Botanica din Bucuresti

Data: 7 iunie 2015

La fel ca domeniul Mogoşoaia, şi Grădina Botanică din Bucureşti reprezintă o alternativă la parcurile bucureştene binecunoscute – despre Parcul Circului, Parcul Cişmigiu, Parcul Herăstrău, IOR („Alexandru Ioan Cuza”) şi, bineînţeles, Parcul Tineretului, am scris de câteva ori aici, pe blog (link-uri către TOATE materialele găsiţi mai jos).

În Grădina Botanică din Bucureşti vă aşteaptă alei înţesate cu flori, un lac, VERDE, verde şi iar verde! Mai aveţi nevoie de ceva pentru relaxare?

Păi... mda... doar prezentaţi-vă la poartă... şi intraţi!

Recomandarea lunii – La Mogosoaia, printre anotimpuri

În februarie am ales pentru recomandarea lunii un loc cu rezonanţe istorice (şi spirituale), Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina, iar în iulie 2014 am ieşit la iarbă verde în apropierea Bucureştiului – în Parcul natural Comana. 

Astăzi vă propun să facem... 2 în 1: o ieşire în afara Capitalei (15 kilometri din centru), pentru o plimbare în care NATURA convieţuieşte cu istoria.