Medalia Larisei Iordache de la Mondialele de gimnastica

E medalie!!!

E a ei, a Larisei, şi a muncii ei! A dăruirii pe care o are pentru gimnastică.

Larisa Iordache şterge din nou umbrele şi luminează sufletele celor care, chiar şi de departe, au ajutat-o să se ridice de jos. De foarte jos, psihic.

Recomandarea lunii – Mondialele de gimnastica

Luni (6 octombrie) dimineaţă, în sudul Chinei, la Nanning, gimnastele din România - campioane europene în 2014 - îşi încep parcursul la Campionatele Mondiale de gimnastică 2014.

Fără antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang în sală (aceştia le oferă sfaturi telefonice de acasă!), cu Diana Bulimar spulberată, din nou, de o accidentare, şi cu mai multe noutăţi în echipă, drumul e greu...

Pasiuni versus iritări

În afara călătoriilor (Călătorii de poveste), cărţilor (Poveşti despre cărţi), filmelor (ARTICOLUL GENERAL de la categoria Filme) şi serialelor (Povestea serialelor), mai sunt câteva lucruri pe lumea asta despre care îmi place să vorbesc.

În primul rând, câteva PASIUNI, ce fac parte din stilul meu de viaţă.

Habar nu am de ce îmi trece prin cap la ora asta tocmai ceaiul verde, ca prim punct. Probabil fiindcă tocmai l-am băut... ☺

Nu îmi plăcea la început gustul şi mă lua şi ameţeala. Gustul (meu) s-a cizelat între timp – acum, aroma aspră, dulceagă, parfumată, după caz, mă face să plutesc. La figurat!! 

Iar beneficiile ceaiului verde sunt enorme pentru sănătate.

(Vin imediat şi IRITĂRILE! Stay tuned! Că sunt ceva...! ☺

O să mă leg şi de Facebook; aşa, ca idee...)

Ole Einar Bjoerndalen - (Super)eroul Jocurilor Olimpice

Vă plac filmele cu supereroi?

Mie nu.

Însă cei din viaţa reală îmi trezesc o admiraţie greu de transpus în cuvinte.

De când mă ştiu, mi-a plăcut competiţia. Sportivă. Sportul, în general.

Până pe la 18 ani, nu ratam aproape niciun eveniment sportiv. Fotbal, atletism, caiac-canoe, Formula 1, nu mai pomenesc de gimnastică - aceasta a rămas o constantă în viaţa mea de privitor la televizor ori ca spectator.

Cu atât mai mult Jocurile Olimpice (OLIMPIADA REPREZINTĂ PERIOADA ACEEA DE PATRU ANI DINTRE DOUĂ JOCURI OLIMPICE, aşa că, vă rog, nu mai utilizaţi acest termen!).

Primele mele Jocuri integrale au fost în 1992, la Albertville (cu Alberto Tomba şi frumuşelul patinator Viktor Petrenko), respectiv Barcelona (cu LAVINIA MILOŞOVICI şi ultimul 10 din gimnastică şi Carl Lewis).

De atunci, nu am ratat vreo ediţie a Jocurilor, fie ea de vară sau de iarnă. Am urmărit pe viu naşterea unor legende. Eroi. Modele de viaţă.

Lecţii de viaţă. De depăşire a limitelor. Voinţă dusă la extrem. Încleştări pe muchie de cuţit. Câteodată toate astea se încheie fericit, alteori dezamăgirea îi sfâşie pe participanţi.

Jocurile Olimpice au o atmosferă aparte. Atunci, urmăresc discipline sportive de care abia am habar - pentru ideea de competiţie la cel mai înalt nivel, pentru... spiritul olimpic.

Astfel, iarna am descoperit discipline deosebit de spectaculoase, pe care le urmăresc cu sufletul la gură o dată la patru ani - curling (şah pe gheaţă, pentru cine nu ştie, cu economişti, matematicieni şi de-alde de-astea în echipe), schi acrobatic - mogule, patinaj viteză, short track (patinaj viteză pe pistă scurtă).

Asta în afară de biatlon, schi alpin, sărituri cu schiurile şi patinaj artistic, la care mai trag cu ochiul în timpul anului.

Unul dintre EROII abia începutelor întreceri de la Soci era deja un erou înainte de Soci. Cu statuie în oraşul natal, cu povara de a fi cel mai valoros biatlonist al tuturor timpurilor şi unul dintre cei mai titraţi sportivi participanţi vreodată la Jocurile de iarnă, norvegianul Ole Einar Bjoerndalen şi-a adăugat în palmares sâmbătă a şaptea medalie de aur la JO.