Top cărţi 2014 - Biblioteca bloggerului român

De obicei, nu-mi plac topurile – cărţile le citeşti într-o anumită stare de spirit, poţi să vezi altceva peste o anumită perioadă de timp, ceea ce vezi tu bun, „de suflet”, poate să fie „varză” pentru altul. Din „n” motive.

Pentru mine, ideea de carte (film, serial) valoroasă (valoros) este aceea (acela) care îţi transmite ţie ceva, care te relaxează, te face să te simţi bine şi te pune pe gânduri – nu pot să citesc doar ca să fiu „în ton cu lumea” şi să mă îmbăt numai cu scrieri considerate valoroase fiindcă dacă nu fac asta risc să pic de fraieră şi ne-intelectuală.

O să încerc, de dragul campaniei iniţiate de Chinezu, la care am participat şi anul trecut, să dau punctaje cărţilor.

Asta în ciuda faptului că nu suntem la gimnastică sau la patinaj artistic, unde fiecare element este cotat EXACT, iar punctajul final este calculat ca o sumă a acestor elemente prezentate.

Hoţul de cărţi - Markus Zusak. SUPRAVIEŢUITOAREA LIESEL

Editura: Rao

Anul apariţiei: 2011 (prima ediţie)

Titlul original: The Book Thief (cartea a apărut pentru prima dată în Australia, în 2005)

Am citit cartea aceasta înainte ca toată lumea să înceapă să vorbească despre ea. Am amânat să scriu, pentru ca ideile să se aşeze un pic.

Toată frenezia a pornit de la apropierea LANSĂRII CINEMATOGRAFICE a Hoţului de cărţi ÎN ROMÂNIA (28 februarie 2013).

În ciuda dimensiunii (peste 500 de pagini), Hoţul de cărţi se citeşte uşor.

Autorul foloseşte propoziţii scurte şi o mulţime de paragrafe.

Stilul este cel care l-a consacrat pe autor (în cele patru volume publicate anterior) - poetic, în care metaforele au locul lor bine stabilit.

Dar nici asta nu înseamnă că lectura este greoaie.

CE VREA SĂ ZICĂ AUTORUL

Markus Zusak a declarat într-un interviu că a intenţionat să arate şi o ALTĂ LATURĂ A GERMANIEI NAZISTE: „... existau şi copii rebeli care nu respectau regulile şi oameni care îi ascundeau pe evrei în casele lor” - pentru „Sydney Morning Herald”.

Acţiunea începe în 1939, în Germania nazistă. Într-un oraş fictiv din apropierea München-ului, Molching. Pe Strada Himmel - care înseamnă Rai (Cer) în limba germană.

Se ard cărţi, evreii sunt persecutaţi, miroase a război.