Piatra Mare clasică: Canionul 7 Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare

Traseu:

*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare

Se pare că o dată la doi ani vine rândul să o întrebăm de sănătate pe Domnia Sa Piatra Mare.

Ultima oară a fost cu o bălăureală desăvârşită, apoi cu Andrei şi ploaie amară. Iar în 2014 noile scări cereau o verificare precisă; şi vârful, după mulţi ani.

Iarna cuminţică s-a găsit să se dezlănţuie în plină primăvară. A căzut zăpadă zdravănă zilele trecute.

Acu’ nici o săptămână înotam / alunecam pe zăpada din Parcul Herăstrău, în hainele cele mai de iarnă. Venisem, deci, în Piatra Mare chitită să mă încotoşmănesc şi să-mi folosesc din plin parazăpezile, mănuşile cele mai groase şi toate cele.

Ia ghiciţi! ☺ Până la cabană, am funcţionat cu un tricou şi cu un polărel, de control.

Ciucas – Poveste senina de iarna

Traseu:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur

O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.

Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!

Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...

Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! ☺ Baaaa... cam da!

Din magiile şi misterele Ciucaşului

Trasee:

*Cabana Silva - Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş - Cabana Vârful Ciucaş (prin Şaua Ţigăilor) - Cabana Silva

*Cabana Silva - în apropiere de Vârful Gropşoarele - Cabana Silva

V-a încântat vreodată ceaţa şi umezeala?

V-aţi simţit extra-super-mega-bine cu vântul zbârnâindu-vă pe la urechi şi gâdilându-vă din toate direcţiile?

Vi s-a întâmplat ca zăpada, noroiul (şi căzăturile) să vă încetinească paşii şi să aveţi impresia cu nu mai ajungeţi odată la destinaţie (şi înapoi)?

Ei, bine, la mijloc de martie, noi am IUBIT toate astea!

Fiindcă am fost ÎMPREUNĂ şi ne-am bucurat de fiecare pas, de fiecare cuvânt rostit, de fiecare zâmbet. Adresat omului sau naturii.

Ceaţa a creat miraje şi mistere, iar noi ne-am dăruit unul altuia momente de vis.

Recomandarea lunii – Bucuria de a fi in Ciucas

Trasee:

*Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Gropşoarele - „La lanţuri” - Vârful Zăganu şi retur

*Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş - plimbare Culmea Bratocea - Cabana Vârful Ciucaş (prin Şaua Ţigăilor)

Perioada: 22-24 mai 2015

Cazare: la Cabana Vârful Ciucaş din Munţii Ciucaş (1595 m altitudine)

Plouă de rupe în Bucureşti în momentul când mă apuc să redactez materialul de faţă. În cele trei zile din Ciucaş, abia s-a zărit vreun nor...

(La Satu Mare vijelia a făcut ravagii luni 25 mai.)

Uite-aşa ne-am adunat iară şi am scris (eu transcriu) a treia filă de poveste din grupul nostru... de poveste, după întâlnirea de la Babele şi tura de la Padina.

A patra filă, dacă punem la socoteală şi „bucăţica” de la Vânturiş. Sau Omu, de pe 16 mai.

Am mai fost în Ciucaş... însă e inutil să spun că niciodată nu a fost ca în acest sfârşit de mai.

Am revăzut mulţi oameni din trecut – eu una rămân super-ataşată de trupa din Ardeal, chiar dacă ne despart sute de kilometri ca distanţă fizică. Mircea a plecat din Satu Mare încă de joi după-amiază (21 mai), pentru popasurile la Halmeu, Târgu Mureş şi Mediaş. Arpi a făcut el cum făcut şi ne-a făcut o surpriză, prin prezenţă.

La toate se adaugă energia copiilor veniţi cu noi... şi a celor doi câini, Maya şi Hachi.

Atmosfera? De nota 120 plus!

Ciucasul plin de soare

Traseu:

Cabana Muntele Roşu - Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş şi retur

Dincolo de tot concediul 2014 (mai am o săptămână de POVESTIT) şi de toate locurile pe care le-am vizitat de atunci - mai am un Făgăraş care se leagă de Valea lui Stan, un loc istoric şi un... Bucegi...

Dincolo de toate astea, mi-e dor de Ciucaş!

Dor nebun, ce mai...!

Şi, ca să îmi potolesc puţin nostalgiile astea periculoase, am dat iama printre amintiri şi am extras de acolo o POVESTE care se petrecea acum un an, pe la altitudinile unde mă simt eu cel mai bine, de la 1500 m în sus. ☺

D’ale vacanţei. O zi printre moţurile din Ciucaş

Traseu:

Cheia - Cabana Vârful Ciucaş (prin Valea Berii) - Vârful Ciucaş - Cabana Vârful Ciucaş (prin Şaua Ţigăilor)

Întâmplarea face ca începutul şi finalul Turului Franţei să mă surprindă cocoţată în vârful dealului.

Pe 5 iulie eram pe Jepii Mici, în Bucegi, în plină ASCENSIUNE – probabil ca să fiu în ton cu cei mai valoroşi ciclişti. ☺

Pe 27 iulie, chiar la ultima etapă din Tur, am sacrificat urmărirea la televizor a certificării oficiale a victoriei lui Vincenzo Nibali în favoarea unei guri de aer curat.

Sâmbătă, m-a cam ros... ciuda că am rămas acasă, din cauza prognozelor care se anunţau păcătoase la munte. Şi n-au fost deloc aşa, până la urmă.

Aveam chiar şi o rezervare la Cabana Mioriţa (Cota 2000), pe care am anulat-o. Să-mi fie învăţătură de minte! Sau nu... că la munte nu se ştie niciodată...

Duminică 27 iulie, vremea s-a îndreptat pe site-urile de specialitate.

Ce să facem noi într-o zi?

Că nu (mai) pot rata MUNTELE!

Am ales Munţii Ciucaş, pe care i-am mai străbătut până acum, dar la care mă întorc mereu cu drag.