Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Neck-ul vulcanic Trescovat si Cetatea medievala Tricule

Traseu:

*Sviniţa – Vârful Trescovăţ – Sviniţa (traseu în circuit)

Astăzi ţintim unul dintre cele mai înalte puncte naturale de belvedere din imediata apropiere a Dunării – cel mai sus am fost pe Veliki Strbac (Stirbatul Mare), 768 m.

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Ciucaru Mic, pe traseul cel mai lung

Sub deviza „Să vedem Dunărea din toate unghiurile, din toate direcţiile şi de la toate înălţimile”, am căutat pân’ am găsit cel mai lung şi sălbatic traseu care porneşte din Dubova.

Pe panou scrie 9 kilometri în 5 ore, fără a include belvederea spre Cazanele Mici.

Ia să munţomărim noi şi să vedem de unde au scos oamenii timpul ăsta extraterestru.

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Ciucaru Mare si Golful Dubova la pas

Luna mai o declar luna Cazanelor Dunării. A fost anul trecut, am repetat experienţa anul acesta, că tare fain fuse!

Ca să nu ne lase pe dinafară trenul de 5:45 până la Orşova, e musai să ne îmbarcăm într-un taxi.

Facem noi comandă, abia găsim ceva după un sfert de oră – deh!, 1 Mai; dar cine pleacă fix aşa, cu noaptea în cap??!!! Ia uite cine, noi!

Şi... ţeapă! După alt sfert de oră bătut spre 20 de minute şi alte încercări de a găsi o maşină d-asta de... ocazie, ce naiba facem?!

Anul călător 2016

Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.

Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.

Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.

Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?

În 2016:

☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!

Hai-hui prin Piatra Mare: Balaureala de 3 ore, Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor

Traseu:

*Timişu de Jos – Cabana lui Torok (prin zona Valea Barbului) – traseu acces Canionul 7 Scări – Canionul 7 Scări – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii

De doi ani nu atinsesem pământul din Piatra Mare.

Mi-era un dor nebun de Cabana Piatra Mare şi de cel mai înalt punct din masiv, Vârful Piatra Mare.

Şi chiar aveam poftă de o (altă) tură super-relaxantă, în care să mă bucur de peisaje şi în care să reîntâlnesc prieteni dragi – Mircea, Gică, Bogdan. Şi Mădă, în Gara de Nord a Bucureştiului.

Ne-am dat jos din tren în Timişu de Jos şi ne-am întâlnit cu braşovenii, care ne promiseseră o scurtătură până în Dâmbu Morii.