Ciucas – Poveste senina de iarna

Traseu:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur

O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.

Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!

Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...

Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! ☺ Baaaa... cam da!

Ciucaşul fără moţuri

 

*Traseu:

Cheia - Cabana Vârful Ciucaş (prin Valea Berii) şi retur

Plus 30 de minute până la Cabana Muntele Roşu/Cabana Silva, pe drumul auto şi turistic Cheia - Muntele Roşu şi retur

Data: 8 noiembrie 2015

Cât îmi doream să văd Ciucaşul toamna...!

Am trecut deja la catastif Bucegii de toamnă şi un Crai mai Mic de final de octombrie.

Refuzam să mă gândesc la o şansă cât de mică să nu fiu în Vârful Ciucaşului şi de data asta.

Am luat la puricat toate site-urile meteo. Întâi am văzut soare pe linie; apoi, au apărut şi nişte nori – s-au amestecat cu razele de mai sus.

Nu-i bai, numai să nu plouă! Cică nu.

☺ În Ciucaş am avut parte de 100% vreme bună în cele trei popasuri.

Recomandarea lunii – Bucuria de a fi in Ciucas

Trasee:

*Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Gropşoarele - „La lanţuri” - Vârful Zăganu şi retur

*Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş - plimbare Culmea Bratocea - Cabana Vârful Ciucaş (prin Şaua Ţigăilor)

Perioada: 22-24 mai 2015

Cazare: la Cabana Vârful Ciucaş din Munţii Ciucaş (1595 m altitudine)

Plouă de rupe în Bucureşti în momentul când mă apuc să redactez materialul de faţă. În cele trei zile din Ciucaş, abia s-a zărit vreun nor...

(La Satu Mare vijelia a făcut ravagii luni 25 mai.)

Uite-aşa ne-am adunat iară şi am scris (eu transcriu) a treia filă de poveste din grupul nostru... de poveste, după întâlnirea de la Babele şi tura de la Padina.

A patra filă, dacă punem la socoteală şi „bucăţica” de la Vânturiş. Sau Omu, de pe 16 mai.

Am mai fost în Ciucaş... însă e inutil să spun că niciodată nu a fost ca în acest sfârşit de mai.

Am revăzut mulţi oameni din trecut – eu una rămân super-ataşată de trupa din Ardeal, chiar dacă ne despart sute de kilometri ca distanţă fizică. Mircea a plecat din Satu Mare încă de joi după-amiază (21 mai), pentru popasurile la Halmeu, Târgu Mureş şi Mediaş. Arpi a făcut el cum făcut şi ne-a făcut o surpriză, prin prezenţă.

La toate se adaugă energia copiilor veniţi cu noi... şi a celor doi câini, Maya şi Hachi.

Atmosfera? De nota 120 plus!