Se afișează postările cu eticheta telegondola sinaia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta telegondola sinaia. Afișați toate postările

luni, 7 martie 2022

În imensitatea albului: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000



Traseu:

*Sinaia – Cota 1400; Cota 2000 – Sinaia

 

Vine, vine primăvara...

Da’ de unde?!

Ninge zilele-astea zdravăn, ca pentru toată iarna la un loc.

Cine putea rata tăvăleala prin zăpada proaspătă-proaspătă? Eu sigur nu!

Că n-o mai simţisem aşa de peste doi ani, din Valea Sâmbetei cea cu poveştile ei speciale.


Traseul de azi e mai mult decât simplu, e doar ca să facem muşchi la picioare.

vineri, 10 mai 2019

Şşşt... Vânturişşş! De pe Păduchiosu la Cota 1400 (Munţii Bucegi)





Traseu:
*Pasul Cota 1000 – Muntele Păduchiosu – Vârful Vânturiş – pe sub Colţii lui Barbeş – Cota 1400


Aşa că în 2019 Vânturişul a fost ca o reuniune de clasă pentru mine. Chiar dacă din tura de atunci s-au alăturat grupului numai câţiva, toţi ceilalţi îmi sunt astăzi parteneri dragi de drumeţie, din ture anterioare.
Avem un alt traseu faţă de 2015, mai lung, mai solicitant. Şi acelaşi organizator – Deni.
Ceva nu s-a schimbat deloc: precipitaţiile.

Prognoza meteo acum: optimistă – însă, de la ploicica anunţată pentru ora 14, am ajuns la câteva reprize de ploaie şi la două grindinări.
Şi când te gândeşti că pe mine şi pe Monica ne-au speriat stropii anunţaţi în Siriu şi am ratat Lacul Vulturilor în acest weekend... şi că a fost senin-uţ, din ce am văzut din pozele altora... Biiine, aventura de la Vânturiş nu-i deloc de lepădat!
Enjoy!


vineri, 16 februarie 2018

Platoul alb al Bucegilor şi „drumul de iarnă” versus „drumul de vară”




Traseu:
*Staţia telecabină Babele – Cabana Babele – Vârful Jepii Mici – Complex Piatra Arsă – sub Vârful Furnica – Cota 1400


După lupte seculare care au durat aşa, cam două luni, am pus la cale prima ieşire înaltă din iarna 2017/2018.
Adi, cu bocanci noi la purtător, decide că-i vremea de reînnoit colecţia de fotografii din Bucegi.

Cum tocmai am aflat că la Babele Cabana va mai fi închisă ceva vreme, am refăcut din mers planul cu o cazare acolo şi cu două (mini)ture în două zile.
Ne facem de cap într-o singură zi, care va să zică!

luni, 19 decembrie 2016

Un vis... o poveste... din Sinaia la Cotă, în vizită la Furnica





Traseu:
*Sinaia – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânei) – Piciorul Pietrei Arse – Vârful Furnica – Cota 2000 – Cota 1400


Ce-mi trimite mie Facebook-ul într-o zi în care munca era pe primul plan? Imagini-vederi cu soare şi zăpadă de la Cota 2000.
Mi s-a năzărit că trebuie să fiu acolo, în secunda aia. Că nu puteam fizic atunci... bine, amânăm pe altă dată! Care „dată” să nu întârzie prea mult.
Am avut eu grijă să sosească la timp. Timp în care îl recrutez şi pe Adi în misiune.

marți, 3 martie 2015

Drumeţii montane în Bucegi iarna



Trasee:
*Cabana Babele – Cabana Piatra Arsă
*Cabana Babele – peste Cerdac (drum de iarnă spre Omu) – Mecetul Turcesc – Valea Obârşia Ialomiţei – Peştera; Peştera – Cabana Babele
*Cabana Babele – Cota 1400


27 februarie – 1 martie 2015 a fost un weekend în natură, cu zăpadă imaculată scârţâind sub picioare, sus, în Bucegi. Cu soare mult şi multă voie bună. Pot să-i zic „soare de primăvară” în marea aceea de alb?
Am petrecut un weekend cu drumeţii de neuitat, câteodată la lumina lunii, pe cărări (teoretic) închise iarna, într-o gaşcă de oameni cu muntele în suflet şi... în picioare.

Printre căzături (nu cred să fi fost cineva care să fi ratat o trântă cu zăpada), cărări în pantă – pui un picior mai sus, unul mai jos... printre înotul constant prin zăpadă, ne-a fericit întinderea de alb şi o vreme excelentă, fără vântul specific şi cu soare din plin (faţa mea e roşie, de foc).

luni, 12 ianuarie 2015

Cota 2000 – Cum mi-am făcut faţa franjuri




După ce am respirat splendidul apus de sâmbătă 10 ianuarie, duminică 11 am tras adânc aer din natură şi m-am îmbătat, prima oară în 2015, cu MUNTE.
Ca să nu mai spun de Munţii Bucegi – prima vizită deja pe anul ăsta! ☺

Duminică 11 ianuarie 2015 destinaţia era Sinaia - Castelul Peleş. Nu m-am mai plimbat în grădina din exteriorul Complexului Peleş de vreo zece ani, iar înăuntrul Castelului am intrat o sigură dată, la începutul anilor ’90, într-un concediu cu mama şi cu sora mea.