Am făcut o mică
referire aici, unde vorbesc despre pasiuni şi... iritări: TURUL FRANŢEI
reprezintă una dintre permanenţele în viaţa mea. Din vara mea.
Evenimentul sportiv are notorietatea
apropiată unei mari competiţii
fotbalistice – că tot abia s-a încheiat Cupa
Mondială.
Uitaţi-vă numai la spectatorii împrăştiaţi
pe marginea şoselelor. La ENTUZIASMUL lor.
Ciclismul de şosea se trăieşte lângă
ciclişti. În strigăte de încurajare. În aplauze. Deopotrivă pentru lider şi
pentru cei care abia îşi târăsc
bicicletele în ascensiuni periculoase.
Ciclismul de şosea se trăieşte cu emoţie, chiar la sursă. Lângă sursă.
Pe ploaie, vânt, ceaţă. Zăpadă.
E bucuria nemăsurată de a fi ACOLO, de a agita pentru câteva minute
drapelul ţării tale. Călătoreşti sute de kilometri, parchezi rulota printe
altele zeci ale celor la fel de entuziaşti ca tine şi aştepţi să vină
caravana.
