Sus, în aer: Am zburat peste creasta Pietrei Craiului şi deasupra Bucegilor!

...şi a venit ziua în care!

Bine zicea Alex, acum nişte luni, când survola crestele încă lăcuite în alb ale Pietrei Craiului şi ale Bucegilor.

Ochii mari, adrenalină acumulată, o poftă nebună.

... şi surpriza lui Alex, dintr-o sâmbătă după-amiază: Zburăm!

Eu, care nici cu avionul ăla mare nu mă ridicasem de la sol până acu’!

O mică experienţă zburătăcită aveam la activ, în cele 10-15 minute deasupra Poienii Braşov, acum peste 15 ani, cu un elicopter. Şi-atât.

Acolo, sus, în aer, nu ştiam ce să fac mai întâi: să mă entuziasmez - verbal sau nu - cu „wow” infinit, să filmez, să pozez, să rămân cu gura căscată şi cu wow-urile pe interior la siluetele crestei Pietrei Craiului şi ale Bucegilor, să-mi întipăresc bine-bine în memorie TOTUL...

TOTUL, în cele puţin peste 30 de minute.

Sigur sunteţi curioşi ce şi cum. Nu? ☺

Piatra Craiului: Satul Peştera – Şaua Joaca – La Table – Refugiul Grind

(un fel de continuare de AICI)

Traseu:

*Sat Peştera (din apropierea Casei Folea) – Şaua Joaca – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Refugiul Grind şi retur

Povestea celor două zile în două masive continuă cu Măria Sa, Craiul.

Avem vedere întâi la Munţii Bucegi, apoi ne cufundăm de-a dreptul în Piatra Craiului.

V-am spus că ne-am teleportat de la Mălăieşti direct la Peştera? V-am zis, da’ vă mai zic o dată.

Peştera, „satul prăvălit la poalele Craiului”, cum îl alintă Viorel.

Clipe de Bucegi: Valea Morarului – Creasta La Balaur. Spec-ta-cool!

Traseu:

*Complex Gura Diham – Valea Morarului – Creasta La Balaur – Complex Gura Diham

Care munţoman rezistă trei luni întregi fără să atingă muntele?!

Eeee-heeeei, ce vă pasă vouă, cei din „lumea de rând”?

Anul trecut, după o lună fără înălţimi, picioarele începuseră să o ia singure spre poteci, de m-a durut sufletul să le pun piedică. Lasă, că a venit ea relaxarea în Bucegi, aia cu Jepii Mici, Crucea şi cele 10 ore din care am tot halit făr’ să mă satur.

Anul ăsta, noroc cu vremea dată peste cap a verii şi cu starea mea fizică întoarsă şi ea cum nu trebuie.

Deci: după ce am luat apă la bord şi pe sus, şi pe jos în Cheile Glodului în mai, mă pregătesc să ating norii la 2000 de metri, în primul weekend anunţat însorit, şi la propriu, şi la figurat. Sau pe-aproape...

Postăvarul cu poveşti colorate

Traseu:

*Timişu de Sus – Valea Calului – Şaua Calului – Poiana Trei Fetiţe (pe Spinarea Calului) – Vârful Postăvaru – Cabana Postăvaru – Poiana Braşov

De la Azuga în Buşteni, prin Cabana Diham, v-am plimbat printre misterele ceţii.

A venit rândul culorilor ameţitoare ale toamnei, cu aromă puternică de iarnă.

Joi, Adi vine cu o propunere de munte. Postăvaru. Lasă el Bucegii pentru un alt masiv, fie el învecinat? Îi lasă! ☺

La mine-s aproape zece ani de când m-am desfătat cu un apus magic în zona Cabanei Postăvaru şi de când n-am mai cutreierat zona.

In sfarsit, la Malaiesti! Iarna. De Revelion

  

Traseu:

*Râşnov-Glăjerie – Cabana Mălăieşti şi retur

Asta ar fi trebuit să intre la Anul călător 2015.

Dar, mă rog, fiindcă vacanţa de faţă a început în 2015 şi s-a încheiat în 2016 – merită o excepţie.

Perioada: 31 decembrie 2015 - 2 ianuarie 2016

Cazare: la Cabana Mălăieşti din Munţii Bucegi (1720 m altitudine)

Mălăieşti!!!! În sfârşit!

Nu oricum. Iarna. Şi la trecerea dintre ani.

Cu Mălăieştiul (Căldarea/Valea Mălăieşti şi ale sale hornuri) am făcut cunoştinţă relativ recent, de la depărtare, la ieşirea din Valea Gaura, în apropiere de Vârful Scara.

Vali râdea de mine (las’, că râd şi eu) că m-am executat pe Brâna Aeriană şi pe BMC şi încă pe multe altele, gen Valea Albă, şi nu am ajuns la Mălăieşti până acum. Ha-ha!

Distractie de weekend: Brana Aeriana si Brana Mare a Costilei

Traseu:

*Buşteni (Căminul Alpin) – Brâna Aeriană – Creasta Văii Albe – Brâna Mare a Coştilei – trecere scurtă prin Valea Albă – Brâna Văii Albe – Crucea Eroilor (Caraiman) – Babele – Piatra Arsă

*Traseul celorlalţi, de la Cruce: Crucea Eroilor (Caraiman) – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Jepii Mici – Buşteni

Data: 3 octombrie 2015

V-a spus cineva vreodată că oamenii care respiră munte au toate ţiglele pe casă, toate doagele prinse în siguranţe sau că normalitatea dansează în jurul lor? Sigur v-a păcălit...

Aşa se face că, în primul weekend de octombrie 2015, 10 persoane un pic plecate de-acasă – doar din Bucureşti, Braşov şi Câmpina, nu vă gândiţi la alt plecat ☺ – s-au avântat pe trei dintre cele mai spectaculoase (şi periculoase) brâne ale Bucegilor! Plus o creastă de Bucegi.

Plus o reîntâlnire scurtă cu Valea Albă.

Plus o vreme extra-super-excelentă!

Coborarea de la Omu in Bran, pe Tiganesti - Clincea

 

Traseu:

*Cabana Omu – Vârful Scara – Hornul Ţigăneşti – Culmea Ţigăneşti – Valea Clincea – Bran

Data: 14 iunie 2015

Omu’ urcă până la Omu, dar tre’ să mai şi coboare, nu?

*Povestea primei zile, în Valea Gaura, o găsiţi AICI.

Raiul la el acasa: Valea Gaura (traseul Bran – Omu)

Traseu:

*Bran-Poarta – Şaua La Poliţe – Valea Gaura (Cascada Moara Dracului) – Cabana Omu

Data: 13 iunie 2015

Partea transilvăneană a Bucegilor ne-a tentat, la mijloc de iunie, cu două dintre cele mai frumoase, impresionante trasee ale acestor munţi.

Trasee sălbatice, cu ziduri de calcar modelate maiestuos de natură, cu poteci împodobite cu flori.

Raiul la el acasă? Daaaaa!!!