Clipa – Douglas Kennedy. Între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est, în Războiul Rece

Editura: Trei

Anul apariţiei în România: 2014

Titlul original: The Moment (cartea a fost publicată în premieră în 2011)

Intenţionam să fac un grupaj al celor trei cărţi pe care le-am citit de Douglas Kennedy în ultima vreme, dar m-am oprit strict asupra acesteia fiindcă e mai specială. Cel puţin pentru mine.

M-a impresionat prea tare ca să nu îi dedic un articol separat.

Ca să înţelegeţi cum „funcţionează" scrierile lui Douglas Kennedy vă invit în această Cameră a Hanului meu - mic manual de utilizare Douglas Kennedy. ☺

Ca orice scriere a americanului (cunoscut şi recunoscut mai mult în Europa, unde locuieşte în mari perioade de timp), şi Clipa se înscrie în genul DRAMĂ PSIHOLOGICĂ.

Şi, ca orice creaţie a lui Kennedy, avem de-a face cu un bestseller internaţional.

La fel ca Jocurile destinului, Clipa este un roman cu accente istorice.

Tratează aspecte socio-politice. Cu accent pe social.

Dacă Visul lui Joy prezintă comunismul în China Marelui Salt Înainte al lui Mao, Clipa ajunge în Berlinul divizat al anilor '80, în plin Război Rece.

Care-i treaba cu FILMELE „VECHI” (clasice)?

Dacă aţi observat, în ultima vreme v-am „bombardat” cu filme pe care mulţi le consideră „VECHI” şi poate nedemne de o VIZIONARE. Am încercat să-mi exprim nişte consideraţii pe baza acestei situaţii aici, aici  şi aici.

Spuneam, ca să recapitulez, următoarele:

Nu am urmărit dintotdeauna astfel de producţii (filme „vechi”), nu urmăresc preponderent astfel de producţii, caut ÎN PERMANENŢĂ ceva care să mă IMPRESIONEZE, să mă atragă şi prin SUBIECT, şi prin INTENSITATE. Să mă surprindă cumva. Iar în ultima perioadă - cam doi ani -, filmele vechi au avut o contribuţie de seamă la a-mi stârni o anumită EMOŢIE.

Nu, n-am 100 de ani şi jumătate!

Filmele vechi nu beneficiază de tehnologia de azi, DAR au marea calitate de a te face să te implici în poveste, iar povestea să aibă un impact asupra ta. Filmele vechi (alea bune) spun poveşti simple - neîncărcate de acţiune inutilă - cu mijloace puţine. Emoţie şi mesaj cât cuprinde.

Există, desigur, excepţii, aşa cum există şi cu producţiile recente.

Brief Encounter/Scurtă întâlnire (1945). Iubire subtilă şi profundă

Ştiu puţine despre cinematografia antică. Dar învăţ. Sincer, prefer s-o învăţ pe asta decât să mă delectez cu „divele” vremii actuale.

CE N-AM ŞTIUT ŞI AM ÎNVĂŢAT: că cinematografia din Marea Britanie era avansată în perioada aceea - a celui de-al doilea război mondial.

Hitchcock era englez, desigur, Charlie Chaplin la fel, însă ei s-au afirmat peste Ocean.

Brief Encounter este un film britanic 100%.

Brief Encounter e subtil şi profund, complex (ca realizare) şi simplu (ca acţiune), romantic şi dramatic în egală măsură. EMOŢIONANT.

Brief Encounter ne aduce UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE POVEŞTI DE DRAGOSTE, fără a exagera cu scenele romantice pure... Aproape tot filmul este construit... din priviri.

Brief Encounter e luminos şi trist. Dragostea e luminoasă pentru două persoane, dar societatea o face să fie tristă în final. Regulile societăţii. Propria conştiinţă a protagoniştilor.

Erau alte vremuri, în The Oranges se întâmplă lucruri mult mai grave decât nişte săruturi fugare.

Laura (Celia Johnson) şi dr. Alec Harvey (Trevor Howard) nu sunt nişte tineri extra-super-frumoşi şi entuziaşti. Sunt maturi, căsătoriţi, au copii, însă nu cară după ei o nefericire care să-i determine să facă oricând un pas greşit.

Laura şi Alec se întâlnesc în cafeneaua (refreshment room) din gara de tren a unui orăşel, în care ambii aveau treabă - cumpărături, un film, respectiv serviciu. Fiecare ia trenul într-o altă direcţie decât celălalt. În debutul Brief Encounter, cei doi se cunosc deja şi au unul pentru altul priviri ce denotă afecţiune.

Relaţia dintre ei îşi are ca punct-cheie cafeneaua din gară.

 

Mărturisirile imaginare pe care Laura i le face soţului ei accentuează în fapt toate frământările ei legate de familie şi relaţia pe care o trăieşte, în fiecare zi de joi a săptămânii, în afara căsniciei.