Traseu (în circuit)
*Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Izvorul Fântâna de leac
– Vârful Caramalău – Vârful Vraju – Şaua Şerparu – Vârful Piatra Râioasă – Vârful Sulucul (Suluk) Mic – Vârful Sulucul
(Suluk) Mare – Mânăstirea Izvorul Tămăduirii
C-aşa-i stă bine omului
dus cu mintea pe coclauri: o să încep relatarea din (mini)concediul de mai cu
ultimele zile. Nu că în celelalte ne-am fi scutit de trasee montane, dar am
aşteptat atâta să pun piciorul în Măcin! În 2016, am tot amânat şi m-am trezit
la final de mai, în cea mai călduroasă zi din
cele zece departe de Bucureşti.
De nişte timp destul, m-a apucat „obsesia” cu
Munţii Măcin.
Bineînţeles că, atunci când mi s-a pomenit prima dată
de ei (în afara manualelor de geografie), a funcţionat Marea
Prejudecată şi am strâmbat din nas mult şi bine. Ce să caut eu la
altitudinile alea?! Ce-i de văzut? Eu vreau „munte adevărat”, aer tare,
eventual stâncă dură. Cam aşa am procedat şi cu Apusenii,
cu înălţimile lor – nici nu m-am sinchisit de ei; o-ho!! da’ şi când mi-au ieşit în cale (să fie 10 ani)!!! A
trecut un singur an în care nu am călcat pe acolo!
Sper să trăiesc şi cu Măcinul aceeaşi
dragoste la prima vedere!
