Adrenalina pe Brana Mare a Costilei. Bonus: Abruptul Bucegilor intre Caraiman si Costila; Valea Priponului si Valea Cerbului

Traseu:

*Piatra Arsă – Cabana Babele – Vârful Caraiman – Releul/Vârful Coştila – Hornul lui Gelepeanu – Brâna Mare a Coştilei – Valea Priponului – Valea Cerbului – Buşteni

Cu o săptămână în urmă am încercat poteca... prin apă, în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului. Distracţie maximă!!!

Weekend-ul acesta ne presară-n cale vreme extra-super la munte. De ratat?! Nu cred! ☺ Aaadică, sigur nu!

Hai, Adi, să ne plimbăm pe munte...!

„Ce zici de partea de BMC pe care n-ai făcut-o?”

„Super!”

Mai avem nevoie şi de adrenalină. ☺

Brâna Mare a Coştilei (BMC) este una dintre cele mai lungi din Bucegi, dar şi una dintre cele mai solicitante din punct de vedere al concentrării – una dintre cele mai periculoase brâne, pe şleau.

Prima parte a sus-numitei am prezentat-o AICI, la întoarcerea de pe Brâna Aeriană... cu adrenalina ei cu tot!

Prin sălbăticia Morarului: Brâna Mare a Morarului, Creasta Ascuţită şi Brâna Acelor

Traseu:

*(Buşteni) – Poiana Coştilei – Valea Cerbului – Brâna Mare a Morarului – Creasta Ascuţită – Brâna Acelor – în apropiere de Cabana Omu – Valea Cerbului – Poiana Coştilei – (Buşteni)

Dedicaţie pentru Bogdan (ştie el de ce ☺)

Ce mai zi...!

Ce mai brâne şi senzaţii tari! Ce mai oameni!

Ce mai vreme! Un senin de poveste a mângâiat Bucegii într-o zi de sâmbătă care va rămâne încrustată în Memoria celor mai frumoase şi spectaculoase momente de Munte.

Am revenit la turele „clasice”, nebune, în compania braşovenilor – după evadările „cu grămada” din Ceahlău şi de pe Moldoveanu, care mi-au ocupat toată luna august.

Fiecare cu farmecul ei.

Bucegi: Valea Cerbului, Valea Caldarile, Valea Priponului

Traseu:

*Cabana Gura Diham – Valea Cerbului – Valea Căldările – Valea Priponului – Valea Cerbului – Cabana Gura Diham

Data: 18 octombrie 2015

Acum fix jumătate de an nu-mi puteam desprinde ochii de la explozia de verde a primăverii.

Acum verdele se pregăteşte să primească învelişul alb al iernii.

Dar nu se poate ascunde înainte ca natura să îşi tureze toate motoraşele şi să îşi răspândească lumina desupra pădurilor, a munţilor, a aleilor de parc.

Când natura începe să arunce culori, când nunaţele se amestecă într-o nebunie, când soarele te ameţeşte cu parfumul său, când ai oameni dragi împrejur... când ai în faţă şi sub picioare văi de Bucegi la dispoziţia ta, când Morarul îţi zâmbeşte dulce numai ţie... când cuvintele par mici şi urâte pe lângă tablourile surprinse în mijloc de toamnă – atunci, da, simţi că TRĂIEŞTI!