Magie în Piatra Craiului – Prăpăstiile Zărneştilor, Cheile Pisicii, La Table, Şaua Joaca, Peştera-Măgura

 

Traseu:

*Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Poiana Vlăduşca – zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Şaua Joaca – satele Peştera-Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor

 

Am pornit cu ţintă clară: vânătoare de brânduşe.

Anul acesta e întârziat destul de mult în ceea ce priveşte florile de primăvară pe munte, fiindcă a nins în cantităţi apreciabile, mai ales în martie (muuult de tot!) şi aprilie (moderat). Cu Adi, primii ghiocei şi primele brânduşe le-am văzut cu exact două luni în urmă, la început de primăvară, la poalele Baiului, fix înainte de zăpezile cele mari. Acu-s vestitorii verii. ☺ ☺ ☺

Ce bine-i când mă agăţ de o maşină ☺ să nu mai trebuiască să stau 3 zile prin Zărneşti, pentru o tură de-o zi.

(Mulţumesc, Adriana şi Ben!)

Traseu-i tras la indigo cu cel din urmă cu cinci ani (aaaaaaauuuuu, cât a trecut!), în condiţii de iarnă, şi-i o parte din tura de primăvară-iarnă, un pic mai proaspătă.

 

Notă: Ca o noutate pe blog, fotografiile îmi aparţin în totalitate şi-s realizate cu un aparat antic – aşa că fie-vă milă! ☺

(Mulţumesc, Adi, pentru editare!)

Piatra Craiului: Valea Crăpăturii – Piatra Mică

(continuare de AICI)

 

Traseu:

*Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică –Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Cabana Gura Râului – Zărneşti

Munţii Piatra Craiului sunt împărţiţi în Piatra Mică, Piatra Piatra Craiului Mare (cu creasta sudică şi creasta nordică, separate de Vârful La Om) şi Pietricica – creasta ultimelor două e continuă.

Piatra Mică reprezintă baza pentru ascensiunile pe creasta sudică a Pietrei Craiului şi pe creasta nordică a Pietrei Craiului.

Noi ne facem încălzirea pentru nordica de mâine.

Piatra Craiului: Spre Piatra Mica, prin poieni

(prolog la traseul La Lanţuri - creasta nordică)

Traseu:

*Zărneşti – intrare pe Valea Crăpăturii

(a urmat: Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii - Vârful Piatra Mică – Crucea Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Cabana Gura Râului – Zărneşti)

Mini-vacanţa ne era cu ţintă precisă: traseul La Lanţuri din Piatra Craiului şi o porţiune însemnată de creastă.

Zic să nu lăsăm să treacă o zi de relaş. Am venit la munte ca să mergem pe munte!

Ziua a trecut într-un antrenament de Crai de 17 kilometri, cu căţărări prin Crăpătură şi pe Piatra Mică. Şi numai o mie de metri pe verticală. ☺

De când cu păţania mai puţin fericită de la poalele Pietrei Mici, mi-am propus să revin (măcar) o dată pe an aici.

☺ Am reuşit peste câteva luni de la „evenimente”, într-o toamnă în culori mii şi mii;

☺ Împreună cu un copil de 9 ani+;

☺ Şi... acum.

Sus, în aer: Am zburat peste creasta Pietrei Craiului şi deasupra Bucegilor!

...şi a venit ziua în care!

Bine zicea Alex, acum nişte luni, când survola crestele încă lăcuite în alb ale Pietrei Craiului şi ale Bucegilor.

Ochii mari, adrenalină acumulată, o poftă nebună.

... şi surpriza lui Alex, dintr-o sâmbătă după-amiază: Zburăm!

Eu, care nici cu avionul ăla mare nu mă ridicasem de la sol până acu’!

O mică experienţă zburătăcită aveam la activ, în cele 10-15 minute deasupra Poienii Braşov, acum peste 15 ani, cu un elicopter. Şi-atât.

Acolo, sus, în aer, nu ştiam ce să fac mai întâi: să mă entuziasmez - verbal sau nu - cu „wow” infinit, să filmez, să pozez, să rămân cu gura căscată şi cu wow-urile pe interior la siluetele crestei Pietrei Craiului şi ale Bucegilor, să-mi întipăresc bine-bine în memorie TOTUL...

TOTUL, în cele puţin peste 30 de minute.

Sigur sunteţi curioşi ce şi cum. Nu? ☺

Piatra Craiului: Satul Peştera – Şaua Joaca – La Table – Refugiul Grind

(un fel de continuare de AICI)

Traseu:

*Sat Peştera (din apropierea Casei Folea) – Şaua Joaca – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Refugiul Grind şi retur

Povestea celor două zile în două masive continuă cu Măria Sa, Craiul.

Avem vedere întâi la Munţii Bucegi, apoi ne cufundăm de-a dreptul în Piatra Craiului.

V-am spus că ne-am teleportat de la Mălăieşti direct la Peştera? V-am zis, da’ vă mai zic o dată.

Peştera, „satul prăvălit la poalele Craiului”, cum îl alintă Viorel.

Mălăieşti... ca-n poveşti! (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti – prima căldare a Văii Mălăieşti şi retur

Povestea celor două zile în două masive a început aşa:

Mariana voia neapărat la munte încă de săptămâna trecută. Ştia ea de ce. ☺ (La mulţi ani!) Cum primăvara asta dă cu virgulă, am zis „pas”. Mariana şi Benone s-au plimbat atunci pe la poale, printre ceţuri, stropi de ploaie şi bucăţele de nea.

Marţea următoare primesc un alt mesaj de la Mariana – e stabilit: prima zi Malăieşti, a doua zi brânduşe la Grind, în Piatra Craiului. Trag nădejde să nu mai fie ţeapa de la Diham cu vestitorii primăverii.

...Ar fi doar a treia oară pentru mine la Cabana Mălăieşti – premiera, îngheţată şi înstelată, o găsiţi AICI; a doua incursiune am povestit-o AICI. După iarnă şi toamnă, e de „bifat” primăvara. Care a fost tot iarnă, în ultimă instanţă.

Ce diferenţă între copacii înfloriţi, care de care mai colorat, printre care m-am plimbat vineri, şi iarna adevarată de pe munte din această perioadă!

Parcă nici nu-mi vine să mai dau nas în nas cu zăpada acum... Dac-ar fi numai zăpadă, da’ ştiu că nu ne va lăsa în pace nici gheaţa.

Piatra Mare clasică: Canionul 7 Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare

Traseu:

*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare

Se pare că o dată la doi ani vine rândul să o întrebăm de sănătate pe Domnia Sa Piatra Mare.

Ultima oară a fost cu o bălăureală desăvârşită, apoi cu Andrei şi ploaie amară. Iar în 2014 noile scări cereau o verificare precisă; şi vârful, după mulţi ani.

Iarna cuminţică s-a găsit să se dezlănţuie în plină primăvară. A căzut zăpadă zdravănă zilele trecute.

Acu’ nici o săptămână înotam / alunecam pe zăpada din Parcul Herăstrău, în hainele cele mai de iarnă. Venisem, deci, în Piatra Mare chitită să mă încotoşmănesc şi să-mi folosesc din plin parazăpezile, mănuşile cele mai groase şi toate cele.

Ia ghiciţi! ☺ Până la cabană, am funcţionat cu un tricou şi cu un polărel, de control.

Aventurariţa! Creasta Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii), mini-Piatra Craiului

Traseu:

Cabana Cheia – Curmătura Comarnice – Curmătura Oale – creasta Buila-Vânturariţa (în apropiere de Vârful Vioreanu) şi retur

Sub deviza „Să descoperim munţii (ascunşi ai) României”, am purces în Buila-Vânturariţa, cel mai mic şi cel mai nou (2005) parc naţional. Suntem în judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii.

Cum bine grăieşte Monica: Cel mai mic parc, cea mai mare surpriză!

În Buila-Vânturariţa veţi întâlni sălbăticia în persoană. Brânuţe şi abrupturi cât cuprinde – atât în urcare, cât şi în coborâre.

Şi sălbatic, şi aventuros (expus), deopotrivă!

Mai staţi pe gânduri?

Cum sa (nu) mergi cu CFR la munte

Cuvânt înainte

Am tot scris, pe unde m-a apucat oful, despre nebunia la propriu de la CFR.

Am mai aruncat nişte ţâfnoşenii la finalul materialelor.

Dar paharul dă de mult pe dinafară şi face poc-poc-poc. Şi nicio secundă a bine.
A ajuns la os şi dincolo de el.

Din an în an, situaţiunea se înrăutăţeşte weekend de weekend – nu  am habar ce-i în cursul săptămânii.

Şi dă semne că o va mai lua la vale muuult timp.

Mda... atâta timp cât ai nevoie de un mijloc de transport să te ducă acasă, înduri, nu? Da’ de ce?!?!?!

Muntii Garbova (Baiului): Azuga – Cabana Garbova – Clabucet – Predeal, cu ochii pe Bucegi si Piatra Craiului

 Traseu:

*Azuga – Plaiul lui Şoş Mihai – Cabana Gârbova – Clăbucet Plecare – Predeal

Sfântul Internet zice aşa:

Munţii Gârbova sunt denumiţi şi Munţii Baiului. Nu invers ☺

De o lună, din Cozia, nu mai văzusem pădure de munte. Şi tooot vedeam – în ecranul calculatorului – fotografii înzăpezite. Eu ce păzesc?!? Acuş fac rucsacul şi profit de ziua duminicală liberă a lui Adi.

Nu ne-au ieşit în cale decât peticele de zăpadă, n-a fost nici foarte soare (ba a dat şi un pic de ceaţă, cât să iasă bine cadrele foto ☺), de temperatură n-am ce să mă plâng.

Ne-a ieşit însă o întâlnire-surpriză la Cabana Gârbova.

Deci...

Bălăceală în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului (Munţii Leaota)

*Traseu:

Rucăr – Cheile Mari ale Dâmboviţei – Cheile Ghimbavului – Cheile Cheii – Podu Dâmboviţei – Rucăr

Atâta vreme cât te simţi bine cu prietenii, nu-ţi trebuie să te caţeri neapărat la 2000 de metri – apropo, în weekend-ul acela era programată o tură pe Vârful Negoiu şi la Vânătarea lui Buteanu, însă Natura ne-a programat nişte furtuni şi am amânat cei 2500 de metri.

Aşa că am re-pus la cale tura amânată anul trecut pe vremea asta, când i-am condus pe Cornelia şi Mihai pe Brâna Portiţei şi la Portiţa Caraimanului.

Super-Crai: Creasta nordică (Vârful La Om – Vârful Ascuţit) – Cabana Curmătura – Zărneşti

*Traseu:

Vârful La Om (Piscul Baciului) – Vârful (Claia) Căldării Ocolite – Vârful Zbirii – Vârful Ţimbalul Mic – Şaua Văii Podurilor – Vârful dintre Ţimbale – Şaua Călineţului – Vârful Ţimbalul Mare – Vârful Ascuţit (Vârful Lehmann) – Refugiul Ascuţit (Lehmann) – Padinile Frumoase – Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Zărneşti

(continuare de aici)

Şiiii... am ajuns în creastă!

Am trecut de emoţiile Lanţurilor!

Super-Crai: La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

*Traseu:

Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om

De trei ani coc tura pe Lanţurile din Piatra Craiului. Cam de la semi-traseul La Zaplaz.

Era o promisiune făcută mie însămi, o dorinţă „în flăcări”, un final al suspinelor prelungi (aka înghiţit în gol) la fiecare fotografie şi video înLănţuite.

După unii, La Lanţuri e cel mai dificil traseu marcat din ţara noastră.

Cel mai dificil traseu în cei mai dificili munţi ai României – Piatra Craiului.

Concurează cu Făgăraşul şi a sa Custură a Sărăţii.

Ştiam că e căţărare, scrambling, d-astea. După care mă dau în vânt, dar tot mă zvârcoleam în emoţii! Cu vagi inserţii de agitaţie. Cum tensiunea la cap nu face defel casă bună cu muntele...

Am tot citit că multă lume abandonează la primul lanţ – care ar fi, de fapt, un cablu.

Antrenament de Piatra Craiului: Cabana Brusturet – Vârful La Om (creasta Pietrei Craiului)

*Traseu:

Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Poiana Grind – Refugiul Grind – Vârful La Om (Piscul Baciului) şi retur

A fost odată ca niciodată o zi amarnică de joi. În ea erau prizonieri doi oameni supăraţi.

Ce zic eu?! Furioşi de-a binelea, pe vreme/condiţiile meteo.

Tocmai citisem pe Facebook o maximă: „Weekend = acea perioadă din săptămână când se strică vremea”.

Discutam la telefon cu Cornelia şi ne mai amăram reciproc. Aceşti doi oameni chiar n-au stare când vine vorba de munte! ☺ Căutaţi-i, vă rog, pe creste!

Vineri, deja cei doi oameni încropeau planul de Piatra Craiului. Căci vremea se îndreptase, cel puţin pentru duminică. Nu douăj’ de grade, da’ nici ploaia veşnică de sâmbătă din acest an.

Iar în sâmbăta noastră chiar a dat cu grindină – am imagini de la câţiva companioni de drumeţie, chiar de la Refugiul Grind.

Duminică, Munţomana de mai sus şi Adi s-au suit în tren spre Titu, apoi în maşina lui Mihai şi a Munţomanei de mai sus, pentru un scurt popas în cei mai dificili munţi ai României.

Piatra Craiului, veeeeniiiimmmm!!!

Ciucas – Poveste senina de iarna

Traseu:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur

O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.

Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!

Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...

Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! ☺ Baaaa... cam da!

Anul călător 2016

Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.

Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.

Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.

Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?

În 2016:

☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

☺ Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cheile Pisicii, La Table, Pestera - Magura

Traseu:

*Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Şaua Joaca – satele Peştera şi Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor

Ultima zi a minivacanţei de 1 decembrie - ziua 3:

Tura de astăzi se datorează prezenţei lui Alex şi a Laurei. Altfel, nu mă prindea nimeni pe ditai traseul de lung, ştiindu-mă cu mâinile lemn de frig.

Alex a venit la pachet cu toată energia pozitivă din lume!

Wow-ul ardelelenesc a răsunat din plin în jurul crestei Craiului. Omul nostru drag s-a bucurat încontinuu de peisaje. Cu soare sau fără.

„Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!! Ioooooooiii!!!”

Şi nu o dată sau de două ori, de zeci.

„A fost o tură de vis, drumeţind prin paradis”.

Haideţi şi voi!

Pe zapada, in Piatra Craiului – Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor, Plaiul Foii, Umerii Pietrei Craiului

Trasee:

*Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Fântâna lui Botorog

*Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – Umerii Pietrei Craiului – Şaua Tămaş – Plaiul Foii

Profitând de weekend-ul (super)prelungit de 1 Decembrie, am refăcut gaşca clasică (sau măcar o parte din ea, mai ales că domnul Nedelcu era ocupat), cu oameni pe care nu i-am mai văzut de nouă luni.

Am trecut de la zăpada abia vizibilă la miliardele de fulgi de a doua zi şi la marea de alb prin care ne-am bălăcit în finalul vacanţei de Crai.

Ne-am combinat cu braşovenii în două zile pline şi... cam un sfert, în tura de acomodare până la Curmătura.

Cu copilu’ în Piatra Mică (Piatra Craiului)

Traseu:

*Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneştilor – Cabana Curmătura – Şaua Crăpăturii – Vârful Piatra Mică – Monumentul Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog

V-am tot pomenit pe blog de taberele organizate de entuziasta mea învăţătoare, ulterior a surorii mele.

Ne-am revăzut, la început de septembrie, după 20 de ani şi mai bine.

Doamna Emilia mi-a insuflat cea mai frumoasă pasiune: MUNTELE.

Am mers împreună în tabere de neuitat la Babele, Poiana Secuilor – şi nu doar o dată! – plus atâtea altele.

Pentru nişte prichindei de 8-10 ani, traseele pe platoul Bucegilor ori prin Postăvarul păreau luuuungi, în unele zile se derulau şi de câte două ori. Iar focul de tabără şi cântecele de munte... o savoare!

Aventuri prin apă muuuuultă în Valea Horoabei. Bonus: Grădina cu flori a Bucegilor

Traseu:

*Cabana Padina – Valea Horoabei – Şaua Bătrâna – Valea Doamnei – Cabana Padina

Pe la mijlocul săptămânii, Cornelia îmi dezvăluie traseul ei de sâmbătă: Horoabe.

☺ Denumirea mai exactă: Valea Horoabei (Cheile Horoabei / Canionul Horoabei).

Lăsând detaliile tehnice la o parte, Horoabele erau programate pentru pentru duminica trecută, după ieşirea noastră cu Andrei în Canionul 7 Scări şi la Cabana Piatra Mare de sâmbătă, tot trecută (11 iunie).

Numai că meteo ăsta nărăvaş arăta duminică ploaie peste ploaie – nu doar la munte, ci şi pe la câmpie, mare şi cam peste toată ţărişoara.

Deci:

Vreme spendidă pentru sâmbătă 18 iunie.

Deci:

Cum să refuz invitaţia de Horoabe?!

Deci:

Cum să ratez ceva ce aştept de multă vreme? Şi, uite-aşa, continuă seria premierelor de anul acesta – am început cu Mălăieştiul de Revelion, am continuat cu Şaua Caprei iarna (o bucăţică), cu Dihamul pe nemarcate, cu Iezerul (de două ori!) şi... cu Bulgaria.