Piatra Craiului: Spre Piatra Mica, prin poieni

(prolog la traseul La Lanţuri - creasta nordică)

Traseu:

*Zărneşti – intrare pe Valea Crăpăturii

(a urmat: Valea Crăpăturii – Şaua Crăpăturii - Vârful Piatra Mică – Crucea Eroilor – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Cabana Gura Râului – Zărneşti)

Mini-vacanţa ne era cu ţintă precisă: traseul La Lanţuri din Piatra Craiului şi o porţiune însemnată de creastă.

Zic să nu lăsăm să treacă o zi de relaş. Am venit la munte ca să mergem pe munte!

Ziua a trecut într-un antrenament de Crai de 17 kilometri, cu căţărări prin Crăpătură şi pe Piatra Mică. Şi numai o mie de metri pe verticală. ☺

De când cu păţania mai puţin fericită de la poalele Pietrei Mici, mi-am propus să revin (măcar) o dată pe an aici.

☺ Am reuşit peste câteva luni de la „evenimente”, într-o toamnă în culori mii şi mii;

☺ Împreună cu un copil de 9 ani+;

☺ Şi... acum.

Clipe de Bucegi: Valea Morarului – Creasta La Balaur. Spec-ta-cool!

Traseu:

*Complex Gura Diham – Valea Morarului – Creasta La Balaur – Complex Gura Diham

Care munţoman rezistă trei luni întregi fără să atingă muntele?!

Eeee-heeeei, ce vă pasă vouă, cei din „lumea de rând”?

Anul trecut, după o lună fără înălţimi, picioarele începuseră să o ia singure spre poteci, de m-a durut sufletul să le pun piedică. Lasă, că a venit ea relaxarea în Bucegi, aia cu Jepii Mici, Crucea şi cele 10 ore din care am tot halit făr’ să mă satur.

Anul ăsta, noroc cu vremea dată peste cap a verii şi cu starea mea fizică întoarsă şi ea cum nu trebuie.

Deci: după ce am luat apă la bord şi pe sus, şi pe jos în Cheile Glodului în mai, mă pregătesc să ating norii la 2000 de metri, în primul weekend anunţat însorit, şi la propriu, şi la figurat. Sau pe-aproape...

Cum sa (nu) mergi cu CFR la munte

Cuvânt înainte

Am tot scris, pe unde m-a apucat oful, despre nebunia la propriu de la CFR.

Am mai aruncat nişte ţâfnoşenii la finalul materialelor.

Dar paharul dă de mult pe dinafară şi face poc-poc-poc. Şi nicio secundă a bine.
A ajuns la os şi dincolo de el.

Din an în an, situaţiunea se înrăutăţeşte weekend de weekend – nu  am habar ce-i în cursul săptămânii.

Şi dă semne că o va mai lua la vale muuult timp.

Mda... atâta timp cât ai nevoie de un mijloc de transport să te ducă acasă, înduri, nu? Da’ de ce?!?!?!

Pe Valea Prahovei, la castele: Cantacuzino Busteni

 

Cum e să te plimbi pe Valea Prahovei şi să mergi doar LA munte, nu PE munte?

La mine, cu mâncărimi infinite în tălpi.

De la începutul anului mă lupt cu o bubă de călcâi, şi până acum a câştigat ea. Detaşat. Aşa că mă mişc pe asfalt ca melcul beat.

Dar nici poalele munţilor nu-s de lăsat deoparte, mai ales într-o zi în care soarele-şi coboară razele dulci.

Aşa că am săltat rucsacul şi am lăsat paşii să cutreiere prin castelele de pe Valea Prahovei.

Am călcat după mai bine de 20 de ani la şi în Castelul Peleş al Sinaiei, iar check in-ul următor l-am dat la Cantacuzino-ul de Buşteni.

La cinematograful Bucegilor: Valea Alba, Brana Vaii Albe si Valea Jepilor

Traseu:

*Buşteni (Căminul Alpin) – Poiana „La Verdeaţă” – Valea Albă – Brâna Văii Albe – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Buşteni

Tot anul am visat la Valea Albă a Bucegilor – traseul drag parcurs în 2015, la finele lunii august.

Vorbisem cu Adi pentru o zi de vineri, puţin înainte de concediu, însă planurile ne-au fost sucite, din diferite motive.

La un moment dat, la final de august curent, ca o coincidenţă, Mădă are o propunere: chiar ea, Valea Albă! Nu-o refuz nici eu, n-o refuză nici Adi. Şi nici Mircea. (Adi nu se mai avântase pe nemarcatul ăsta.)

Al cincilea membru al echipajului este Andrei, un coleg de serviciu de-al lui Adi – printre altele, un alpinist (utilitar) de nădejde.

Adrenalina pe Brana Mare a Costilei. Bonus: Abruptul Bucegilor intre Caraiman si Costila; Valea Priponului si Valea Cerbului

Traseu:

*Piatra Arsă – Cabana Babele – Vârful Caraiman – Releul/Vârful Coştila – Hornul lui Gelepeanu – Brâna Mare a Coştilei – Valea Priponului – Valea Cerbului – Buşteni

Cu o săptămână în urmă am încercat poteca... prin apă, în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului. Distracţie maximă!!!

Weekend-ul acesta ne presară-n cale vreme extra-super la munte. De ratat?! Nu cred! ☺ Aaadică, sigur nu!

Hai, Adi, să ne plimbăm pe munte...!

„Ce zici de partea de BMC pe care n-ai făcut-o?”

„Super!”

Mai avem nevoie şi de adrenalină. ☺

Brâna Mare a Coştilei (BMC) este una dintre cele mai lungi din Bucegi, dar şi una dintre cele mai solicitante din punct de vedere al concentrării – una dintre cele mai periculoase brâne, pe şleau.

Prima parte a sus-numitei am prezentat-o AICI, la întoarcerea de pe Brâna Aeriană... cu adrenalina ei cu tot!

Tura cu de toate: Valea Morarului si Creasta Balaurului

Traseu:

*Cabana Gura Diham – Poiana cu urzici – Valea Morarului – Creasta Balaurului (Creasta La Balaur) – Poiana cu urzici – Cabana  Gura Diham

Soare, tunete, reprize de ploaie. Ceaţă.

Capre negre, flori-de-colţ, petale de toate culorile, în combinaţii felurite, amestecate prin iarba verde-crud.

Stâncă, iarbă, abrupt (şi jumătate de coborâre urâţică).

Natură. Fericire. Oameni lângă care ţi-e mai mare dragul să drumeţeşti.

Trasee în cea mai mare parte nemarcate, presărate doar cu bucăţele de marcaj, de tranziţie.

Un meniu complet, „cu de toate”.

Văile de abrupt ale Bucegilor te întâmpină cu peisaje impunătoare şi surprinzătoare. Sunt un regal al priveliştilor, din care nu îţi mai vine să ieşi! Ai tendinţa să te opreşti la infinit şi să visezi încontinuu. Cu ochii deschişi!

In sfarsit, la Malaiesti! Iarna. De Revelion

  

Traseu:

*Râşnov-Glăjerie – Cabana Mălăieşti şi retur

Asta ar fi trebuit să intre la Anul călător 2015.

Dar, mă rog, fiindcă vacanţa de faţă a început în 2015 şi s-a încheiat în 2016 – merită o excepţie.

Perioada: 31 decembrie 2015 - 2 ianuarie 2016

Cazare: la Cabana Mălăieşti din Munţii Bucegi (1720 m altitudine)

Mălăieşti!!!! În sfârşit!

Nu oricum. Iarna. Şi la trecerea dintre ani.

Cu Mălăieştiul (Căldarea/Valea Mălăieşti şi ale sale hornuri) am făcut cunoştinţă relativ recent, de la depărtare, la ieşirea din Valea Gaura, în apropiere de Vârful Scara.

Vali râdea de mine (las’, că râd şi eu) că m-am executat pe Brâna Aeriană şi pe BMC şi încă pe multe altele, gen Valea Albă, şi nu am ajuns la Mălăieşti până acum. Ha-ha!

Prima tura (pe zapada) in Baiului

Traseu:

*Azuga – Culmea Sorica – Vârful Băiuţu (Vârful Zamora) – Vârful Baiul Mic – Culmea Zamora – Buşteni

Data: 12 decembrie 2015

Până acum, doar mângâiasem Munţii Baiului (Munţii Gârbova), la Clăbucet pe sus, la Cabana Gârbova şi la Susai.

Am tot admirat Baiul din Bucegi, de vizavi.

Acum facem invers, iar tabloul Coştilei şi Crucii de pe Caraiman şi a Văii Albe dintre ele e deplin.

La tranta cu bolovanii din Valea Alba

Traseu:

*Buşteni (Căminul Alpin) – Poiana „La Verdeaţă” – Valea Albă – Brâna Văii Albe – Crucea Eroilor (Caraiman) – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Jepii Mari – Buşteni

Data: 29 august 2015

3+3. Sau trei bărbaţi, trei femei în această expediţie. Trei care cunosc Valea Albă, trei care nu.

Îmi ardeau picioarele după un traseu montan. În ultima săptămână din concediul meu (încheiat acum o lună) am avut alte obiective decât Măria Sa Muntele.

Am mai ajuns în Bucegi scurt pe doi acu’ două săptămâni, pe la Cruce, Sfinx şi Babele, cu copilu’ Andrei.

Mădălina începe cu... o căzătură. Direct pe burtă. În gară. Din graba de a-i întâlni pe Gică şi pe Bogdan (care ne aşteptau deja, sosiţi de la Braşov).