Filme pe paine - Istoria Angliei

Istoria nu poate fi schimbată, oricât ne-am dori noi, din faţa ecranelor.

Istoria poate fi doar un pic... romanţată, pentru a fi încadrată într-un film non-documentar la care să aibă acces o categorie largă de spectatori.

(Acest grupaj este despre producţiile pe care le-am vizionat recent; nu îşi propune să treacă în revistă toate lungmetrajele care s-au realizat în ultimii 20 de ani despre istoria Angliei/Marii Britanii.)

Regina Victoria, Regina Elisabeta a II-a şi Henric al VIII-lea sunt figuri reprezentative ale istoriei Angliei.

Haideţi să vedem cum a fost ficţionalizată povestea lor, în câteva filme producţie britanică (cu mici colabărări ale SUA şi Irlandei).

Filme pe paine - Emotie si sensibilitate

Grupajul de astăzi este dedicat filmelor britanice sau... cu tentă britanică.

Realiste, cu emoţie, cu umor. Naturale, cum îmi place mie să spun.

Câteva poveşti adevărate.

Nici nu ştiu care m-a atins mai tare.

O să încep, totuşi, cu un film despre SPORT şi oameni. E cel mai aproape de suflet.

Frumoasele ruine de Jess Walter. Cu Liz Taylor si Dick Burton in Italia

Editura: Polirom

Anul apariţiei: 2014

Titlul original: Beautiful Ruins (cartea a apărut pentru prima dată în SUA, în 2012)

Biiine, acum să nu credeţi că toată cartea Frumoasele ruine este centrată pe celebrii actori Elizabeth Taylor şi Richard Burton.

Sunt şi ei pe acolo. Ca decor. ☺

Să vedem despre ce este vorba.

În 1962, Pasquale Tursi deţine o pensiune într-un sătuc de pe coasta stâncoasă a Rivierei Italiene, pe ţărmul Mării Ligurice (Cinque Terre). Aici ajunge actriţa americană Dee Moray, căreia i se pusese un diagnostic necruţător: cancer.

Numai că...

Prin Gradina Botanica din Bucuresti

Data: 7 iunie 2015

La fel ca domeniul Mogoşoaia, şi Grădina Botanică din Bucureşti reprezintă o alternativă la parcurile bucureştene binecunoscute – despre Parcul Circului, Parcul Cişmigiu, Parcul Herăstrău, IOR („Alexandru Ioan Cuza”) şi, bineînţeles, Parcul Tineretului, am scris de câteva ori aici, pe blog (link-uri către TOATE materialele găsiţi mai jos).

În Grădina Botanică din Bucureşti vă aşteaptă alei înţesate cu flori, un lac, VERDE, verde şi iar verde! Mai aveţi nevoie de ceva pentru relaxare?

Păi... mda... doar prezentaţi-vă la poartă... şi intraţi!

La fille du puisatier/Fiica fantanarului (2011, cu Daniel Auteuil). Dragoste si familie

  

„O căsătorie nu înseamnă că o familie acceptă un copil.

Ci că un bărbat vrea o femeie.”

De ce mi-a plăcut La fille du puisatier (în engleză The Well-Digger's Daughter)?

Pentru că sună ca un film vechi – clasic. Prin inocenţă, emoţie, jocul actorilor.

Un film construit simplu, care te lasă la final cu zâmbet cald – aşa cum e şi la What We Did on Our Holiday.

Plus Provence-ul scăldat în VERDE...

Traseul de legenda pana la Cabana Dochia

O singură dată paşii ni s-au mai oprit în Munţii Ceahlău, în 2006. Şi, de atunci, tot visam la Dochia...

Cu opt ani în urmă, ne-am îndreptat spre Dochia, de la Cascada Duruitoarea. Numai că, după vreo trei sferturi de oră, colegul de apartament a invocat un „nu mai pot!” şi timpul scurt la dispoziţie.

Iar eu probabil că nu aveam chef să trag de el (sau de mine ☺), ori să mă încumet singură la traseu. Aşa că ne-am întors...

Recomandarea lunii - Trei comedii clasice (cu Cary Grant, Katharine Hepburn)

O să risc un pic prin postarea asta – mă voi referi, din nou, după mai bine de un an, la FILME CLASICE - de data aceasta din perioada 1938-1944.

Aşa cum am tot zis, filmele clasice (vechi, aşa cum le spun unii) sunt pentru mine o comoară – sunt destule care (îmi) transmit mai mult decât producţiile actuale.

Dar... lumea e plină de prejudecăţi...!

„Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay - Drama care te cucereşte

Editura: Litera

Anul apariţiei: 2010

Titlul original: Elle s'appelait Sarah (cartea a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2006)

Nu am mai scris de mult despre o CARTE. M-a dezamăgit „interesul" arătat lui Isabel Allende şi al său Caietul Mayei... O scriitoare de top (nu numai pentru mine) şi o carte alertă, cu umor, ironie şi personaje pitoreşti...

Nu înseamnă că nu am citit în timpul ăsta - chiar şi în recenta incursiune în Bucegi am cărat cu mine o carte, pe care am deschis-o noaptea, după ore şi ore de înotat prin zăpadă.

Acum, îmi deschid din nou BIBLIOTECA, fiindcă nu pot să trec peste Se numea Sarah, oricât m-aş abţine. ☺

Recomandarea lunii - In padurile Siberiei de Sylvain Tesson

Editura: Philobia

Anul apariţiei: 2014

Titlul original: Dans le forêts de Sibérie (cartea a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2011)

Libertate. Linişte. Frumuseţe. Fericire.

„Am respirat miresmele pădurii şi m-am căţărat pe curbura lunii. M-am luptat cu troienele şi am uitat de orice rană când am ajuns în vârful muntelui. (...) mi-am dat seama de zădărnicia tuturor lucrurilor al căror sens nu este frumuseţea. Săptămâni la rând, n-am cunoscut decât liniştea zăpezii.”

„Omul liber e stăpânul timpului.”

Asta spune francezul Sylvain Tesson, autorul cărţii-jurnal (bestseller) În pădurile Siberiei – ce relatează experienţa acestuia din 2010.

Piatra Craiului: La Zaplaz sau stânca găurită

O dată încheiate Mondialele de gimnastică 2014 - cu locul 4 pe echipe al fetelor şi cu performanţele de argint ale Larisei Iordache - , reiau POVEŞTILE din concediul pe 2014.

Dacă mai ţineţi minte, înainte de iureşul Campionatelor eram în Piatra Craiului.

Cartea mea de vacanţă: Visul lui Joy – Lisa See

Editura: All

Anul apariţiei: 2012

Titlul original: Dreams of Joy (cartea a fost publicată în SUA în 2011)

În concediul ce s-a încheiat recent, am luat cu mine două cărţi.

Prima era Portocaliul este noul negru - Orange is the New Black în original, care a inspirat serialul început în 2013 şi nominalizat la Emmy - câteva cuvinte AICI.

A doua carte de vacanţă, Visul lui Joy de Lisa See.

(doar pe aceasta am terminat-o... după ce am ajuns acasă)

Cum am precizat şi în jurnalul de vacanţă 2014, nu am prea avut timp să citesc – oboseală de la efort, de la aerul de munte. Nici nu puteam să stau noaptea, aşa cum fac acasă, până la două noaptea, că a doua zi cine mai hălăduia prin munţişorii noştri şi pe la obiectivele din România?!

DESPRE VISUL LUI JOY

După ce în Fetele din Shanghai (plasată în preajma celui de-al Doilea Război Mondial şi în timpul invaziei japoneze din China), personajele principale au fost Pearl şi May, acum este rândul altei generaţii să iasă în faţă.

Recomandarea lunii - Robot & Frank (2012, cu Frank Langella)

Începem ca în filmele apocaliptice: Într-un viitor nu foarte îndepărtat...

Continuăm cu ceva semi-pământean: Un fiu îi aduce tatălui său, SINGUR şi înaintat în vârstă, un obiect care să îl ajute să trăiască şi fără prezenţa lui săptămânală. Un ROBOT, model nou.

...Şi ceva foarte pământean: Frank, respectivul tată bătrân, e un (fost) hoţ de profesie, cu închisoare la activ. Sedentar, cu obiceiuri alimentare nesănătoase. Cu numeroase momente de dezorientare. Şi pierderi de memorie.

Frank locuieşte într-o casă izolată, undeva în apropierea unui orăşel.

E înconjurat de pădure, de VERDE.

Hope Springs 2003. Colin Firth e un drăguţ ☺

În primul şi-n primul rând, nu am înţeles de ce majoritatea sinopsisurilor de pe site-urile internaţionale încep cu „filmul nu e o continuare a Hope Floats”.

Filmul din 1998 menţionat, cu Sandra Bullock şi Mae Whitman, nu are NICIO legătură cu vreo localitate numită HOPE, aşa cum se petrece în Hope Springs 2003.

A nu se confunda cu o altă producţie care poartă acelaşi nume, Hope Springs/Terapie de cuplu, 2012 (cu Meryl Streep), tot fără nicio legătură cu varianta cu englezul Colin Firth.

Hope Springs 2003 a fost tradus la noi cam pompos, „Speranţa regăsirii”.

Cine nu îşi doreşte să locuiască într-un mic oraş liniştit, în care oamenii sunt atât de mărinimoşi şi dedicaţi? Dedicaţi şi dedicaţi... frumosului.

Şi dacă localitatea respectivă se cheamă şi Hope (Speranţă), eu una chiar acum mă duc să cer rezidenţă permanentă acolo!

Ca să îl pot întâlni pe Colin Firth în tot farmecul lui, să îl privesc un pic de aproape. Şi poate...

Recomandarea lunii - Cerere în călătorie. 6.000 km pe jos până la Ierusalim, fără niciun ban

Editura: Philobia

Anul apariţiei: 2014

Titlul original: Un chemin de promesses (cartea a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2008)

*Recomandarea lunii nu e musai un serial, aşa cum a fost cazul în aprilie, cu Shameless.

Cerere în călătorie este a doua carte pe care o citesc despre o călătorie lungă până la Ierusalim fără a folosi mijloacele tradiţionale de transport de azi.

Prima carte despre care vorbesc este Drumul spre Ierusalim de Genevieve Duboscq. Aceasta a promis în faţa lui Dumnezeu că, în cazul în care copilul ei se însănătoşeşte, va face o călătorie, PE JOS, până la Ierusalim. Genevieve avea probleme la ambele picioare, în urma celui de-al doilea război mondial.

Subiectul „nebun” din Cerere în călătorie

Doi oameni s-au căsătorit. Apoi, au decis să plece în călătorie, pentru a celebra - aşa cum se obişnuieşte - evenimentul.

Numai că aceşti doi francezi au intenţionat să facă CEVA MAI SPECIAL. Şi ce-şi zic ei?

Hai să mergem până la Ierusalim.

Hai să mergem pe jos!

Hai să mergem fără bani! intervine celălalt.

Hoţul de cărţi - Markus Zusak. SUPRAVIEŢUITOAREA LIESEL

Editura: Rao

Anul apariţiei: 2011 (prima ediţie)

Titlul original: The Book Thief (cartea a apărut pentru prima dată în Australia, în 2005)

Am citit cartea aceasta înainte ca toată lumea să înceapă să vorbească despre ea. Am amânat să scriu, pentru ca ideile să se aşeze un pic.

Toată frenezia a pornit de la apropierea LANSĂRII CINEMATOGRAFICE a Hoţului de cărţi ÎN ROMÂNIA (28 februarie 2013).

În ciuda dimensiunii (peste 500 de pagini), Hoţul de cărţi se citeşte uşor.

Autorul foloseşte propoziţii scurte şi o mulţime de paragrafe.

Stilul este cel care l-a consacrat pe autor (în cele patru volume publicate anterior) - poetic, în care metaforele au locul lor bine stabilit.

Dar nici asta nu înseamnă că lectura este greoaie.

CE VREA SĂ ZICĂ AUTORUL

Markus Zusak a declarat într-un interviu că a intenţionat să arate şi o ALTĂ LATURĂ A GERMANIEI NAZISTE: „... existau şi copii rebeli care nu respectau regulile şi oameni care îi ascundeau pe evrei în casele lor” - pentru „Sydney Morning Herald”.

Acţiunea începe în 1939, în Germania nazistă. Într-un oraş fictiv din apropierea München-ului, Molching. Pe Strada Himmel - care înseamnă Rai (Cer) în limba germană.

Se ard cărţi, evreii sunt persecutaţi, miroase a război.