Gimnastica romaneasca supravietuieste prin „veterani”: Catalina Ponor si Marian Dragulescu, pe tabloul de onoare al Europenelor 2016

Când au revenit în gimnastică în acest ciclu olimpic, în 2015, destulă lume s-a îndoit că Marian Drăgulescu şi Cătălina Ponor vor putea atinge forma care i-a consacrat.

Tripla campioană olimpică (2004, Atena) şi multiplul laureat mondial şi european au încercat marea cu degetul şi în 2011-2012.

El nu a reuşit, în anumite circumstanţe, să prindă echipa pentru Jocurile Olimpice de la Londra, în timp ce Cătălina s-a întors în arena olimpică după 8 ani, stârnind admiraţie după admiraţie, adunând un bronz cu echipa, un argint la sol şi un aproape bronz la bârnă – unde s-au trezit americanii cu contestaţiile lor!

În ciuda previziunilor pesimiştilor, cei doi super-campioni au câştigat din nou. Chiar dacă nu aurul efectiv, aurul din inima oricărui iubitor de gimnastică.

Marian Dragulescu redivivus si recordurile Mondialelor de gimnastica 2015

Campionul s-a întors!

Cu medalie! Direct! Ca o repetiţie pentru Jocurile Olimpice de la Rio.

În ultima zi a Campionatelor Mondiale Glasgow 2015 a fost argint la sărituri, pentru Marian Drăgulescu şi pentru România. Şi calificare directă la Rio, pentru „Marocan”!

Şi o bucurie maximă, pe care o puteţi (re)vedea în clipul de mai jos.

Mondialele de gimnastica fara echipa feminina a României

Astăzi ar fi trebuit să aibă loc finala pe echipe feminin la Campionatele Mondiale Glasgow 2015 cu echipa României bătându-se pentru o medalie.

E doar finala pe echipe. Fără România.

Pentru că gimnastele din România nu s-au calificat între primele 8 din lume.

Campioana mondială de cinci ori consecutiv (1994-2001) priveşte azi finala din faţa televizorului.

„Ia uite ce au făcut gimnastele – ai văzut? Dezastru!”

Asta s-a auzit neîntrerupt în ultimele zile.

Gimnastica Larisei Iordache, Parcul Tineretului, ALERGARE - Retrospectiva sportiva 2014

În retrospectivele 2014 o să sar peste CĂLĂTORII fiindcă mai am restanţe din 2014 şi nu ar fi chiar o... recapitulare, cu cele niscaiva goluri.

Vă „ameninţ" însă cu unele capitole dedicate filmelor şi cărţilor, cu producţiile şi volumele de anul acesta pe care nu am apucat să le prind într-un material individual.

Încep retrospectivele 2014 cu Secţiunea/Camera Despre SPORT şi altele.

De ce?

Pentru că m-a inspirat din nou... Larisa Iordache.

Mondialele de gimnastica – Larisa de argint

Bârna cea rea şi argintul de la sol - aşa poate fi caracterizată ultima zi a Campionatelor Mondiale de gimnastică 2014 pentru Larisa Iordache şi, implicit, pentru România.

Singura reprezentantă a ţării noastre în finalele pe aparate s-a întristat, apoi a zâmbit din nou.

C-aşa-i în gimnastică, în sport, în viaţă...

Să o luăm cronologic.

Mondialele de gimnastica – Larisa, mulţumim şi te iubim!

...pentru zâmbetul pe care ni l-ai transmis, pentru bucuria pe care ai strecurat-o în sufletele noastre!

Larisa, ai fost superbă!

Mulţumim că ne-ai dăruit şi nouă o părticică din magia ta!

Te iubim şi îţi suntem recunoscători pentru tot ce ai dăruit gimnasticii româneşti!

Larisa, ai reuşit! După momentul 2012, când durerile ţi-au tăiat aripile, şi 2013, când... nu s-a putut mai mult (locul 4), a venit împlinirea medaliei atât de aşteptate în concursul complet al gimnasticii mondiale!

Mondialele de gimnastica – Echipa feminina aproape de bronz. Dar...

E bun sau rău locul 4 în finala feminină pe echipe a Campionatelor Mondiale de gimnastică 2014?

Ce s-a întâmplat cu Larisa Iordache (18 ani), Andreea Munteanu (16 ani), Ştefania Stănilă (17 ani în decembrie), Anamaria Ocolişan (17 ani în decembrie), Paula Tudorache (16 ani în decembrie) şi Silvia Zarzu (16 ani în decembrie)?

Mondialele de gimnastica – Succes in finala pe echipe!

Luni 6 octombrie 2014, la Nanning, China.

Probabil ştiţi deja. A fost cea mai neagră zi a gimnasticii feminine româneşti de peste 30 de ani încoace. Cu excepţia numită Larisa Iordache.

O POVESTE tristă.

Mi-e greu să scriu asta...

Locul 7 în calificările Mondialelor de gimnastică şi o mulţime de ratări.

România, campioană europeană în luna mai, a evoluat mult sub aşteptări.

Recomandarea lunii – Mondialele de gimnastica

Luni (6 octombrie) dimineaţă, în sudul Chinei, la Nanning, gimnastele din România - campioane europene în 2014 - îşi încep parcursul la Campionatele Mondiale de gimnastică 2014.

Fără antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang în sală (aceştia le oferă sfaturi telefonice de acasă!), cu Diana Bulimar spulberată, din nou, de o accidentare, şi cu mai multe noutăţi în echipă, drumul e greu...

Europenele de gimnastică. Epilog

Am început cu prologul, e musai să închei cu... epilogul.

Duminică 18 mai 2014 a fost incontestabil ZIUA Larisei Iordache.

Dacă în calificări (care nu au contat azi) a strălucit, în ultima zi a întrecerilor europene de la Sofia, Larisa nu s-a lăsat mai prejos.

A debutat cu bronzul la sărituri. Rezultat valoros, având în vedere că nu a pornit cu o dificultate sporită, cum a fost cazul altor sportive, pe care... le-a lăsat în urmă în clasament.

Execuţia de la paralele, a doua finală a zilei pentru Larisa, a fost bună, însă lupta la vârf a fost aprigă pentru ea. Aici, nu s-a putut pune cu dificultatea britanicelor şi rusoiacelor.

Europenele de gimnastică. AUR!

 Săptămâna aceasta am dedicat-o gimnasticii.

 În aşteptarea finalei pe echipe, am făcut o mică incursiune în gimnastica anilor ’90, când s-au şi obţinut trei titluri europene pe echipe, dar şi o avancronică a finalei de sâmbătă.

Iar ziua cea mare a venit!

Cu binemeritatul AUR!

POVESTEA de aur a gimnasticii româneşti continuă...

De sâmbătă 17 mai 2014, numele LARISA IORDACHE, DIANA BULIMAR, ANDREEA (Eugenia) MUNTEANU, ŞTEFANIA (Alina) STĂNILĂ şi SILVIA ZARZU vor sta alături de celelalte fete care şi-au trecut în palmares titlul de campioane ale Europei cu ECHIPA ROMÂNIEI:

Lavinia Miloşovici (1994, 1996), Gina Gogean (1994, 1996), Simona Amânar (1994, 1996, 1998), Nadia Hăţăgan (1994), Claudia Presăcan (1998), Corina Ungureanu (1998), Maria Olaru (1998), Cătălina Ponor (2004, 2012), Monica Roşu (2004), Daniela Sofronie (2004), Alexandra Eremia (2004), Silvia Stroescu (2004), Steliana Nistor (2008), Sandra Izbaşa (2008, 2012), Anamaria Tămîrjan (2008), Gabriela Drăgoi (2008), Cerasela Pătraşcu (2008), Raluca Haidu (2012); Larisa Iordache şi Diana Bulimar au fost şi în echipa laureată în 2012.

Europenele de gimnastică. Calificări senioare, echipe junioare. Şansele României

După ce am trecut de prolog – plus o scurtă incursiune în gimnastica anilor ’90 – a început cu adevărat întrecerea!

La Campionatele Europene 2014 s-au consumat deja două zile de întreceri, dintre care una cu medalii.

Titlul pe echipe la Campionatele Europene de la Sofia se va disputa în trei.

Da, vor fi tradiţionalele România şi Rusia, la care se adaugă... Marea Britanie. Care nu numai că a fost aproape de marile naţiuni ale Europei în materie de gimnastică, dar a CÂŞTIGAT calificările pentru finala pe echipe şi finalele pe aparate, desfăşurate în cursul zilei de joi!

PREMIERĂ BRITANICĂ

La începutul anilor 2000, gimnastica feminină din Marea Britanie abia scotea capul în lumea mare, prin Elisabeth Tweddle, care a obţinut de-a lungul carierei încheiate în 2012 numeroase trofee la Mondiale, Jocuri Olimpice ori Europene, în special la paralele.

Acum, surprinzător pentru mulţi – dar nu şi pentru specialişti, care anticipau întrucâtva acest lucru! – Marea Britanie bate România şi Rusia în calificări!

Europenele de gimnastică. Prolog. Cu drag, despre gimnastică

Să vă POVESTESC despre cum a început pasiunea mea pentru gimnastică?

Am amintiri vagi cu Mondialele din 1987 – victorie UNICĂ, atât pentru echipa României (a doua în total în istorie, pe atunci), cât şi la individual compus, prin Aurelia Dobre. Plus alte trei medalii de aur (două Daniela Silivaş!), una de argint şi patru de bronz (una Ecaterina Szabo).

De aici, ţin perfect minte o ratare la bârnă a LEGENDEI Svetlana Boghinskaia – nu de alta, dar am şi acum în minte reacţiile: cum mama s-a bucurat, iar cel de lângă ea a criticat-o atrăgându-i atenţia că sovietica s-a antrenat sute de ore pentru acel exerciţiu şi că nu e bine să râzi de eşecul altuia.