Dragoste la Balea Lac

 

Din ciclul mai bine mai târziu decât niciodată, vă invit la continuarea evenimentului meu, „Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac”.

Mai devreme, eram sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei, în traseul imaculat de Cabana Sâmbăta.

Sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei (Feerie de iarnă în Făgăraş)

 

Traseu:

*Sâmbăta de Sus, păstrăvărie – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus

Da, ştiu, nu-s originală cu enunţul din titlu. Dacă-i sâmbătă, eu ce pot să fac?! Ia ziceţi! ☺

Şi pot eu să schimb denumirea la apa Sâmbetei? Nu?

Certaţi-vă cu responsabilii de nume din Făgăraş. ☺

În acelaşi registru: Mă trezesc eu că fac un eveniment feisbuchisto-entuziast, cu scopul de a vizita în gaşcă Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. Plus eventual un traseu.

Totul pornise de la o postare a mea cu o ediţie trecută a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac şi cu ideea Zorinei şi a lui Vasile de a reîntregi gaşca (de la Geoagiu).

Dacă tot m-am făcut organizatoare de evenimente ☺, am zis să invit şi alţi câţiva amici de munte... să fim gaşcă în toată regula.

Refuz peste refuz – no comment, că mă ia cu altele. În final, pe luni-marţi, ne-am strâns (virtual, momentan) cei din trupa de la Geoagiu. Numa’ bine aşa, că-s oameni faini din Banat şi Ardeal.

După trei luni şi jumătate de sechestru în Bucureşti din partea-mi, start la răsfăţ munţomăresc!

Hotelul de gheata numarul 13 de la Balea Lac (cu muzica)

  

Cum staţi cu frigul? ☺ Vă e dor de -10 grade? ☺

Nici mie. Doar de Bâlea Lac şi al său Hotel de gheaţă.

Din care hotel nu am gustat decât nişte camere zise muzicale. Fără biserică (biserica de gheaţă, of course!) şi igluuri, că ne-am cam grăbit cu vacanţa iernatică – în combinaţie cu Sibiul. Nici măcar o bucăţică de fundaţie de biserică şi/sau igluuri n-am distins.

...Dacă grăbit se poate numi finalul de decembrie – oricum, Hotelul de gheaţă de la Bâlea a fost inaugurat fix cu o săptămână înainte să-l acaparăm noi. Şi alţii ca noi. ☺

Huţa-huţa în Făgăraş: Vârful Negoiu (2535 m) de la Bâlea Lac, tur-retur într-o zi

Traseu:

Bâlea Lac – Curmătura Bâlei – Şaua Paltinului – Şaua Doamnei – Vârful Lăiţel – Lacul Călţun – Portiţa Călţunului – Strunga Doamnei – Vârful Negoiu şi retur

Joi seară se sună adunarea (re-întrunirea) pentru Negoiu, al doilea vârf ca înălţime din România (şi din Munţii Făgăraş) – 2535 m.

Întâi e vorba de cazare la cort în zona Piscu Negru. Luni plecam în concediu şi nu prea voiam să le aglomerez.

Dintr-un motiv sau altul, mă răzgândesc. Ce-am băut, cum să nu vreau eu la Negoiu?!? O sun pe Cornelia în clipita doi şi aflu că s-a modificat schimbarea. Nu iar plecarea ori traseul în sine. Doar locul de dormit: în aşternuturi, la o pensiune; Adi îmi promisese deja un cort, i-l dau înapoi.

Când e să trăieşti ceva, nu amâni momentul, că o să ajungă să te amâne el pe tine – şi eu am mai trăit senzaţia.

Fagaras: Varful Lespezi (2517 m) si o nemarcata

Traseu:

*Complex Piscu Negru – Piciorul Lespezilor – Vârful Lespezi – Complex Piscu Negru

Se făcea că era vineri după-amiază. Planuri de weekend – nema!

Cine mă salvează? Cornelia şi al ei plan de Făgăraş!

De fapt, ce visăm noi când plouă cu avertizări meteo – cod galben, cod portocaliu de furtuni, cu zona montană în prim-plan?

De fiecare dată când m-am căţărat pe un vârf de 2500 în Făgăraş numai peste ceaţă am dat. Sau a dat ea peste noi... Crestele s-au ascuns, care pe unde au putut, şi pe Vânătarea lui Buteanu, şi la Negoiu, că Moldoveanu încă mă aştepta... La Iezerul Caprei, în 2013, parcă norii ne-au lăsat în pace – da’ acolo nu-s decât 2417 metri!

Ia să sunăm noi la Salvamont, că prea mi-a stârnit pofta Cornelia!

Oi fi eu cel mai copil când aud de munte, da’ aş cam vrea să mă scald într-o minimă siguranţă, dacă tot e să-mi ridic fundul de pe scaun pentru 230 de kilometri pe drumurile patriei!

Pe poteci de Fagaras. Si un pic la Manastirea Sambata si in Brasov

 

Ne-am hotărât să ne petrecem weekendul în afara Bucureştiului pe ultima sută de metri, joi seară!

Era vorba să evadăm de vineri după-amiază, da’ ni s-au stricat nişte calculele.

Am plecat din Bucureşti pe ceaţă.

Perdeaua s-a ridicat pe la Azuga. La întoarcere, tot acolo a căzut o ninsoare ca-n poveşti.

Prin Europa, la Hotelul de gheata de la Balea

Tema Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac din (2015-)2016 este „Europa”.

Puneţi-vă bine ghetuţele în picioare, luaţi-vă mănuşile, înhăţaţi gecile cele mai groase şi... gata pentru spectacolul de la înălţime? La propriu şi la figurat.

Urmaţi-mă în fascinanta Europă, prin istorie şi cultură!

Călătorim de la Polul Nord până în Spania, din Irlanda şi Marea Britanie până în Austria şi Ungaria, din Suedia (cu Elsa, Anna şi omul de zăpadă Olaf) până-n Elveţia (cu Heidi, fetiţa munţilor).

Nu ocolim România... fiţi pe fază!

Anul călător 2015

 

Au fost multe călătorii în 2015, a fost mult munte, mai mult ca în oricare alt an.

Sunt trasee la care, unele, nici n-aş fi îndrăznit să visez. Unele în condiţii vitrege de vreme. Experienţe memorabile.

Cât de dragi îmi sunt toate... ahhh... ! opriţi-mă din nostalgii!

Anul 2015 a fost special – am întâlnit oameni speciali, care respiră munte la propriu, mulţi chiar în fiecare săptămână. Împreună am tăiat cărări de munte, împreună ne-am distrat pe la cabane (Mircea, Fane, să ne trăiţi!).

Tanara si nelinistita: Eu cu mine si doua rucsacuri prin muntii si orasele Romaniei

Da, domnu’ Marius, chiar am colindat ţara asta de una singură...

În anul de graţie 2003 mă săturasem să-mi plâng de milă singură în Bucureşti prin concediile de vară, aşa că am planificat o călătorie solo prin ţara noastră România.

Fără Internet, laptop şi... bani. Dar cu munte şi un munte de încăpăţânare ☺

Vacanta in Maramures si Apuseni

E-hei!!! Dragii Moşului,

V-am spus că am fost în concediu?

Ca de obicei, nu pot sta locului prin vacanţe, aşa că am bifat iar mai multe destinaţii.

Să nu vă mire dacă veţi da peste poze înverzite şi în decembrie ☺ aşa multe am de povestit! Şi-atunci asta cu Moşu’ o să pice la marele fix... acum doar vă pregătesc!

Vanatarea lui Buteanu, la 2507 m altitudine in Fagaras

Traseu:

Bâlea Lac – Vârful Vânătarea lui Buteanu şi retur

Vizita la Bâlea Lac – Hotelul de gheaţă 2015 a re-dezlănţuit în mine dorul de ducă prin munţii României.

Adică nu doar de o plimbărică de o oră, cum a fost în mini-vacanţa de acum două săptămâni, cu Fântâna lui Botorog – Măgura...

De fapt, nu prea stă el dorul în lanţuri, îmi vine mereu să sar de pe scaun, să mă sui în maşină şi să nu mă opresc decât în dreptul Crucii de pe Caraiman! Sau la Omu!

Cerul din Mândra

Mai sunt fotografii... daţi foaia ☺

 

Hotelul Zodiac de la Balea Lac

După vizita la Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina, de vineri 30 ianuarie 2015, ne-am îndreptat către Sâmbăta de Sus – despre cele două popasuri la Mănăstire, cu altă ocazie.

Sâmbătă, de la Sâmbăta (de Sus), aproape o oră a durat drumul până la Bâlea Cascadă (1.234 m altitudine) – pentru a sui în telecabina ce duce la Bâlea Lac şi la mult-aşteptatul Hotel de Gheaţă de acolo.

Călătorii de poveste

Materialul acesta a aşteptat destul până să îi vină rândul. Încă de la cele două postări de SUFLET despre Apuseni (prima parte şi a doua parte ☺) v-am promis că voi reveni cu un articol despre locurile cele mai dragi pe care le-am străbătut în România.

Ce înseamnă pentru mine a CĂLĂTORI

...Un film îl „simţi” cu adevărat doar la puţin timp după vizionare. Un serial, tot aşa.

Dar nimic nu se compară cu mirosul aerului de la 1500-2000 m ori mai sus, cu senzaţia pe care ţi-o conferă mersul pe o cărare de MUNTE, totul mirosind a VERDE.

Trei zile cu bunica pe la Cote, Balea Lac, Paltinis si Sibiu pe fuga

 

Aş sta la nesfârşit în zona Braşov - Sâmbăta de Sus - Sibiu...
La iarnă, dacă aveţi drum pe aici, vă recomand o mini-excursie care să includă şi un popas la celebrul Hotel de gheaţă de la Bâlea Lac, aflat la 2000 m altitudine, singura construcţie de gen din Europa de Sud-Est.

Din păcate, anul acesta Hotelul şi-a închis porţile.

Mai jos vă puteţi face o idee despre excursia noastră din 2014 – potrivită pentru TOATĂ FAMILIA!

Am plecat cel mai devreme dintre toate excursiile care au inclus şi o oprire la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac, pe 29 martie, ţi ne-am întors pe 31 martie, într-o zi de luni.

Am fost aşa: eu, Ion şi bunica mea.

ÎN EPISOADELE ANTERIOARE v-am povestit întâmplările din 2011 (patru generaţii au vizitat Sibiul, Bâlea şi Mănăstirea Sâmbăta!) şi 2013 (carnaval, apus şi... broaşte!) ce au însoţit vizita noastră la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.

Aşadar...

La Balea Lac a fost carnaval!

Sau... Vreme urâtă, hotel extra

Revin la POVEŞTILE cu Bâlea Lac iarna , după o pauză în două episoade cu Nick Hornby - priviţi  şi vă minunaţi  -, unul dintre autorii dragi sufletului meu, cu serialul Shameless  sau cu bucuria alergării şi a peisajelor din Parcul Tineretului din Bucureşti.

După ce în 2011 am vizitat PENTRU PRIMA OARĂ Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac, am făcut o pauză, în care am sărit peste un an.

În 2013, ne-am urnit ceva mai greu, cu vreo 15 zile mai târziu decât în 2011.

Iată-ne aşadar în perioada 12-14 aprilie, într-un miniconcediu ce a inclus din nou o oprire la boxele  Bâlea Lac iarna.

Am urmat în mare parte acelaşi traseu ca în 2011.

Am pornit într-o vineri din Bucureşti.

Cum ziua petrecută în maşină mi se părea aproape pierdută - până în Sâmbăta de Sus sunt aproximativ 250 km -, ne-am dezmorţit picioarele până la Cascada Urlătoarea din apropierea Buşteniului.

A fost o mică aventură.

Patru generatii catre Balea Lac iarna

Aşa cum am promis aici  (am adăugat câteva poze faţă de varianta originală), revin cu noi poveşti din mini-concediul din zona Bâlea - 2011, 2013 şi 2014, adică anii în care am ajuns la Bâlea Lac iarna.

Căci vara  pot merge în zonă cu ochii închişi.

E uimitor să vezi DE SUS Lacul şi Transfăgăraşanul în toată splendoarea, întinderea lui...!

Asta dacă nu vine rapid un nor să strice priveliştea. Nici nu ştii de unde te loveşte ceaţa, atât de rapid apare (şi dispare!... dacă ai noroc).

În 2011, perioada cu Bâlea Lac iarna a fost 1-3 aprilie.

După o mulţime de amânări, din cauza unor varii motive, am plecat în grup către prima vizită la Bâlea Lac iarna. OBIECTIV PRINCIPAL: Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.

GRUPUL era aşa: una bucată nepoţel, 4 ani, Andrei, mama mea, bunica mea, Buni (mama tatălui meu), eu şi domnul şofer, Ion.

Adică PATRU GENERAŢII!

Hotelul de gheata de la Balea Lac in 3 ipostaze

    

Bâlea Lac este unul dintre locurile mele preferate din România. Nu a trecut un an, în ultima perioadă, în care să nu ajungem acolo cel puţin o dată vara. Am respectat regula şi în 2013.

De naratat în mijlocul verii, pentru mine şi Ion, este Lacul Capra, aflat la vreo 200 de metri mai sus de clasicul şi superaglomeratul Bâlea Lac. E mai linişte la Capra, că nu toată lumea în papuci îşi permite să o ia la sănătoasa pe un traseu pe care e mai uşor să îl admiri de jos.

Iar în ultimii ani, obiceiul Bâlea s-a extins şi iarna.

De fapt, la începutul primăverii - dar sezonul la Bâlea tot IARNĂ înseamnă.   

De fiecare dată, a fost un concediu scurt, de trei zile.

De fiecare dată, începând din 2011 şi sărind peste 2012, ne-am cazat în Sâmbăta de Sus, mai precis la Academia de lângă Mănăstirea Sâmbăta - mai puţin anul acesta (29-31 martie).

Nu ştiu ce să zic, viaţa religioasă nu a făcut niciodată parte din repertoriul meu.

Însă la Mănăstirea Sâmbăta m-am încărcat întotdeauna cu energie sufletească şi cu o linişte infinită...

De la zborul rândunelelor dimineaţa până la minunăţiile de flori de acolo - totul e o poveste frumoasă.

Un vis pe care vreau să îl visez mereu - a se citi cât mai des posibil.

Aşadar, de când se construieşte Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac - sfârşitul anului 2005 -, am fost acolo de TREI ori.

La sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.

Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac este singura construcţie de gen din Europa de Sud-Est.

Aşa că România are cu ce se mândri.

Concediu prin țărișoara noastră, ediţia 2013

În momentul când scriu rândurile acestea, afară e o vreme câinoasă.

Pare ocazia nimerită de a-mi aminti de vară şi de concediu. Care a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am petrecut vreodată. Şi, mda, a fost în România, ţara unde găseşti mereu ceva surprinzător (lăsaţi reclama, că nu e ea de vină pentru ce avem aici), unde te poţi bucura de o nouă descoperire, chiar şi acolo unde nu te aştepţi, dacă ai răbdare să faci respectiva descoperire.

Îmi plac locurile izolate, sălbatice, neatinse de om prea mult (mă atrag muuult prea puţin oraşele, mai ales cele mari), îmi place libertatea pe care ţi-o dă muntele, liniştea, verdele ierbii, brazii, stâncile cu toate formele posibile, aerul tare, răcoarea, oamenii care trăiesc în zonele respective (calmul, ritmul în care li se desfăşoară viaţa, comuniunea cu natura).

Iar în România sunt destule locuri din astea, dacă mă întrebaţi.