Apuseni: Cetatile Ponorului - pestera, lanturi, cabluri si unul dintre cele mai inalte portaluri din Europa

Traseu:

*Camping Glăvoi – Cetăţile Ponorului şi retur

Că tot l-am pomenit şi răspomenit pe Fane într-un material anterior, haideţi să mai drumeţim prin Padiş, varianta 2015.

Apuseni: Pietrele Galbenei, Ghetarul de la Focul Viu, Cheile Galbenei, Avenul Bortig, Balcoanele Ponorului (Circuitul Galbenei)

Traseu:

*Camping Glăvoi – Pietrele Galbenei – Gheţarul Focul Viu – Poiana Florilor – Cheile Galbenei –  Izbucul Galbenei – Avenul Borţig – Balcoanele Ponorului – Camping Glăvoi

Data: 23 iulie 2015 (Concediu 2015)

Cazare: la Cabana Scăriţa, zona Padiş

Mircea e cu entuziasmul dat la maximum: „Să vedem şi aia, şi aia...! Să vedeţi pe unde vă duc...! O să fie tare fain! Super!”.

Nu că noi am fi lăsat entuziasmul sub pernă, pe la cabană ori în corturi – el pur şi simplu explodează la munte.

Şi eu sunt la fel, dar azi m-a întrecut. ☺

Circuitul Galbenei, pe care îl avem în plan azi, este considerat cel mai dificil şi mai lung traseu din zona Padiş, Munţii Bihorului.

Vacanta in Maramures si Apuseni

E-hei!!! Dragii Moşului,

V-am spus că am fost în concediu?

Ca de obicei, nu pot sta locului prin vacanţe, aşa că am bifat iar mai multe destinaţii.

Să nu vă mire dacă veţi da peste poze înverzite şi în decembrie ☺ aşa multe am de povestit! Şi-atunci asta cu Moşu’ o să pice la marele fix... acum doar vă pregătesc!

Weekend in Vrancea - Cascada Putnei

Ajung la finalul weekend-ului petrecut în Vrancea (8-9 noiembrie 2014).

Au fost Focul Viu de la Andreiaşu şi staţiunea Lepşa, a venit rândul perlei Coroanei.

Este vorba despre Cascada Putnei - multă lume îi zice, mai simplu, Cascada Putna.

Cu dragoste, despre Apuseni (I)

*Acest articol este un preambul la un material despre călătoriile mele în general.

Există în România o zonă care îmi taie respiraţia la propriu.

Nu ştiu cum să încep să vorbesc despre APUSENI şi nici când am să termin de vorbit la superlativ despre Apuseni.

Zona e un monument de linişte, peisaje în care predomină dealurile înverzite, împodobite cu multe căpiţe de fân şi cu locuinţe răzleţe. Iar oamenii sunt de nota zece plus infinit.

Zona Apusenilor este locul pe care nu l-am ratat în niciun concediu de cel puţin şapte ani încoace. E locul unde mereu „mai stăm o zi”.

Peste tot, Arieşul se ţine scai de tine.

Concediu prin țărișoara noastră, ediţia 2013

În momentul când scriu rândurile acestea, afară e o vreme câinoasă.

Pare ocazia nimerită de a-mi aminti de vară şi de concediu. Care a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am petrecut vreodată. Şi, mda, a fost în România, ţara unde găseşti mereu ceva surprinzător (lăsaţi reclama, că nu e ea de vină pentru ce avem aici), unde te poţi bucura de o nouă descoperire, chiar şi acolo unde nu te aştepţi, dacă ai răbdare să faci respectiva descoperire.

Îmi plac locurile izolate, sălbatice, neatinse de om prea mult (mă atrag muuult prea puţin oraşele, mai ales cele mari), îmi place libertatea pe care ţi-o dă muntele, liniştea, verdele ierbii, brazii, stâncile cu toate formele posibile, aerul tare, răcoarea, oamenii care trăiesc în zonele respective (calmul, ritmul în care li se desfăşoară viaţa, comuniunea cu natura).

Iar în România sunt destule locuri din astea, dacă mă întrebaţi.