Trei poveşti despre reality show, Zidul Berlinului şi Cronicile din Narnia - Shadowlands (1993, cu Anthony Hopkins), Good Bye Lenin! (2003) şi Cinema Verite (2011)

Am spus-o şi cu alte ocazii: îmi plac poveştile adevărate, ilustrate în cărţi, filme, seriale – am detaliat în Secţiunea consacrată filmelor.

Cele trei producţii pe care le-am ales astăzi pentru a ilustra această pasiune a mea pentru realitate în filme sunt foarte diferite ca subiect, dar şi ca perioade de desfăşurare a acţiunii.

SHADOWLANDS/Ţinutul umbrelor (1993) – Niciodată nu e prea târziu...

Expresia aceasta îi vine la fix scriitorului născut la Belfast C.S. Lewis (Clive Staples Lewis, 1898-1963), a cărui capodoperă rămâne seria „Cronicile din Narnia”.

Nu am citit cărţile lui C.S. Lewis, pentru că nu savurez literatura fantastică; îmi plac, în schimb, producţiile cu personaje reale şi POVEŞTILE spuse cu suflet.

Top cărţi 2014 - Biblioteca bloggerului român

De obicei, nu-mi plac topurile – cărţile le citeşti într-o anumită stare de spirit, poţi să vezi altceva peste o anumită perioadă de timp, ceea ce vezi tu bun, „de suflet”, poate să fie „varză” pentru altul. Din „n” motive.

Pentru mine, ideea de carte (film, serial) valoroasă (valoros) este aceea (acela) care îţi transmite ţie ceva, care te relaxează, te face să te simţi bine şi te pune pe gânduri – nu pot să citesc doar ca să fiu „în ton cu lumea” şi să mă îmbăt numai cu scrieri considerate valoroase fiindcă dacă nu fac asta risc să pic de fraieră şi ne-intelectuală.

O să încerc, de dragul campaniei iniţiate de Chinezu, la care am participat şi anul trecut, să dau punctaje cărţilor.

Asta în ciuda faptului că nu suntem la gimnastică sau la patinaj artistic, unde fiecare element este cotat EXACT, iar punctajul final este calculat ca o sumă a acestor elemente prezentate.

Cărţile anului 2014

Am ajuns la a patra retrospectivă pe 2014 – primele au fost dedicate gimnasticii româneşti şi Larisei Iordache (sportului), cea de-a doua a avut ca subiect serialele, apoi v-am POVESTIT despre câteva filme numa’ bune pentru vacanţă.

În 2014 nu mă pot lăuda cu un morman de cărţi. Nu mi-am propus să citesc X cărţi şi să alerg după ţintă.

Mi-am propus, aşa cum îmi propun cu toate – că e film, carte, serial -, SĂ SIMT.

„Farmecul discret al vietii conjugale" şi „Cinci zile" - Douglas Kennedy

De ce din nou Douglas Kennedy?

Pentru că am citit „la foc automat" trei cărţi ale lui - una, Clipa, v-am prezentat-o zilele trecute.

Pentru că Douglas Kennedy este unul dintre scriitorii de care mă simt cel mai apropiată - pentru că vorbeşte despre chestiuni care sunt prezente în viaţa fiecăruia: relaţii interpersonale, decizii, iluzii, deziluzii. Capcanele vieţii. Consecinţe.

Are suspans măsurat, care te ţine în priză fără să dea în clocot.

Scrierile lui Douglas Kennedy te determină să reacţionezi, în interior.

Dincolo de POVESTE, dincolo de cadrul în care şi-a plasat acţiunea, Douglas Kennedy ştie să fie aproape de sufletul uman. De profunzimea lui. De profunzimea vieţii.

Clipa – Douglas Kennedy. Între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est, în Războiul Rece

Editura: Trei

Anul apariţiei în România: 2014

Titlul original: The Moment (cartea a fost publicată în premieră în 2011)

Intenţionam să fac un grupaj al celor trei cărţi pe care le-am citit de Douglas Kennedy în ultima vreme, dar m-am oprit strict asupra acesteia fiindcă e mai specială. Cel puţin pentru mine.

M-a impresionat prea tare ca să nu îi dedic un articol separat.

Ca să înţelegeţi cum „funcţionează" scrierile lui Douglas Kennedy vă invit în această Cameră a Hanului meu - mic manual de utilizare Douglas Kennedy. ☺

Ca orice scriere a americanului (cunoscut şi recunoscut mai mult în Europa, unde locuieşte în mari perioade de timp), şi Clipa se înscrie în genul DRAMĂ PSIHOLOGICĂ.

Şi, ca orice creaţie a lui Kennedy, avem de-a face cu un bestseller internaţional.

La fel ca Jocurile destinului, Clipa este un roman cu accente istorice.

Tratează aspecte socio-politice. Cu accent pe social.

Dacă Visul lui Joy prezintă comunismul în China Marelui Salt Înainte al lui Mao, Clipa ajunge în Berlinul divizat al anilor '80, în plin Război Rece.

Poveşti despre cărţi

Am nevoie să citesc pentru a mă scutura de cât mai multă realitate. Citesc pentru a împrumuta un pic de magie din pagini mirosind a... carte. În parte, citesc şi pentru a atinge magia din personaje, acţiune, autor. Ca şi cu filmele.

Doar că la cărţi TOTUL ţine de IMAGINAŢIA fiecăruia.

Într-o librărie mă cufund în altă lume, fermecată. Parcă ies hipnotizată de acolo. Mai ales dacă e aranjată cu stil - chiar dacă am văzut unele volume şi în altă parte, MAGIA vine şi din decor.

Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe

Nu mai ţin minte cum l-am descoperit pe Douglas Kennedy.

Cert e că, în timp - din 2008 încoace, de la prima traducere a unei creaţii de-a lui în limba română -, m-am îndrăgostit de el.

Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte” în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie, femeie-bărbat. 

Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.

Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.

Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.

Nu rămâi indiferent.

Douglas Kennedy te pune pe gânduri.

Ai noduri în gât de multe ori.

Ai mereu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă mi s-ar fi întâmplat mie?!”. Cel mai adesea, eu mi-am răspuns: „(Aproape că) ... nici nu vreau să mă gândesc...”.

Subiectele/temele atinse sunt REALE - maternitatea, „vânătoarea de vrăjitoare” din America anilor ’50-’60, faima.

Douglas Kennedy ne prezintă oameni realişti, cu picioarele pe pământ.

În general, personajele din prim-plan ai lui Douglas Kennedy trec prin crize existenţiale majore.

Cărţi 2013 - Topul meu. Biblioteca bloggerului român

Cărţi în aşteptare...

Prima dată m-am apucat de chestia asta cu cele mai cu serialele.

Aşa cum spuneam şi în articolul cu pricina, nu mă dau în vânt după topuri, pentru că fiecare creaţie de acelaşi tip (fie ea carte, film sau serial, în cazul meu) îţi atinge o coardă, nu aceeaşi mereu.

Important e să îţi rămână CEVA... ca să ai cu ce completa spaţiile din... top.

Fiind nouă în blogosferă, nu am intenţionat să iau la „puricat” cărţile din 2013. Mai ales că nu am apucat să scriu decât despre o singură carte în perioada de când am deschis porţile.

În anii trecuţi, nu treceau două săptămâni fără să bifez un volum de beletristică - nu înghit cărţile de auto-educare sau cum le-o mai zice.

Citesc în schimb (auto)biografii, căci mă interesează viaţa unor oameni interesanţi.

Ei... În 2013, m-am lăsat furată de filme şi seriale, de o tură-două-trei de alergare prin parc, iar cărţile au căzut într-un plan secundar. Plus munca... Am reuşit, totuşi, să strecor câte o carte printre. Seara, târziu în noapte şi - în fiecare zi lucrătoare - în metrou, în care îmi petrec circa 45 de minute.

Însă, în 2013, vizitele în librării (ce bine că există Cărtureşti-ul din centrul Bucureştiului!) şi la târgurile de carte au fost la fel de frecvente ca în anii precedenţi. Aşa că... am acumulat... pentru zile negre. Adică ploioase, noroase şi oricât de urât ar fi afară.

Zilele acestea, am dat, sărind din blog în blog, peste o idee care pe mine m-a atras din prima: Biblioteca bloggerului român, iniţiativă în care Chinezu îi îndeamnă pe bloggerii români să raporteze cărţile pe care le-au citit în anul de graţie 2013, din care să-şi extragă preferinţele.