Ştiam
că o să tâşnesc de nebună spre Grădina Botanică atunci când verdele va înlocui
cenuşiul şi pustiul iernii.
Zilele
alea friguroase de martie (bune
de mers la munte, în gaşcă mare sau în
gaşcă foarte mare ☺) mi-au testat răbdarea. M-am trezit amânând şi
răs-amânând vizita. Voiam să pun din nou ochii la încercare în adevăratul regat al plantelor, nu al celor atârnate într-o glastră, de orice tip ar
fi ea. V-am povestit eu odată cum e, pentru mine, cu
florile rupte pentru a fi oferite în dar – aici
e mica... revoltă.
În
Grădina Botanică de primăvară am sorbit natura tot în compania bunicii mele, aşa
cum se întâmpla şi în acel noiembrie de... primăvară.
