Lacul ascuns din Iezer

Traseu:

*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)

*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)

Nu-i despre vreo nemarcată în povestea asta. Ori despre un loc numai de noi ştiut. Sau descoperit.

E despre A doua ţintă în Iezer-Păpuşa. Cea de anul trecut, după cucerirea Păpuşii. Cea în care am... inaugurat ieşirile cu Mihai şi Cornelia.

Căci tura noastră s-a petrecut la fix un an de la cea tocmai pomenită – fireşte, în compania munţomanilor de serviciu de mai sus.

Pe timp de iarnă, „lacul ascuns din Iezer” stă bine ferecat, ferit de priviri indiscrete, sub mantii de gheaţă şi vânt, care-i tot modelează forma.

☺ Ştiţi ce înseamnă, de fapt, termenul „iezer”? Lac adânc, de munte. „Iezer” provine din limba slovacă – originalul e „jezerŭ”.

Aşa că: ştiţi de câte ori folosim pleonasmul „Lacul Iezer”? Numărăm?

Cu copilu’ in Valea lui Stan (zona Fagaras)

 

Traseu:

*Transfăgărăşan – Valea lui Stan – Barajul Vidraru

Abia întoarsă din duşul din Horoabe, m-am gândit la încă un traseu-spectacol. Pe care să-l transportăm şi pe Andrei, nepotul meu. Care Andrei are acum 9 ani şi jumătate.

☺ Îl puteţi vedea AICI în prima lui tură montană.

Cu o săptămână înainte, pe 11 iunie, îl dusesem pe Andrei până la Cabana Piatra Mare, prin Canionul 7 Scări. O să povestesc eu ce şi cum, în viitorul apropiat.

Bine, ideea de încă un canion îmi tot dădea târcoale. Ce să fie, ce să fie?!

Valea lui Stan a rămas fără salut din partea mea din septembrie 2014.

Adjudecat!

La drum cu noi!

Muntele de Sare şi Canionul de Sare Praid

Din fotografiile afişate în muzeul din Salina Praid m-am îndrăgostit pe loc de Muntele de Sare.

Muntele de Sare acoperă cel mai mare zăcământ de sare din România – rădăcinile lui sunt îngropate la 2,7 - 3 kilometri sub pământ, cea mai mare adâncime din Europa.

☺ Masivul de sare atinge 580 de metri înălțime.

 

Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) în asfinţit

Până la ora cinci după-amiaza, ziua noastră a fost aşa: Împachetează – dezpachetează – împachetează!

Am răscolit bagajelele de trei ori şi am plutit printre incertitudinile asupra maşinii. O primim azi înapoi ori ba?
(Povestea cu maşina buclucaşă o găsiţi AICI.)

Vanatarea lui Buteanu, la 2507 m altitudine in Fagaras

Traseu:

Bâlea Lac – Vârful Vânătarea lui Buteanu şi retur

Vizita la Bâlea Lac – Hotelul de gheaţă 2015 a re-dezlănţuit în mine dorul de ducă prin munţii României.

Adică nu doar de o plimbărică de o oră, cum a fost în mini-vacanţa de acum două săptămâni, cu Fântâna lui Botorog – Măgura...

De fapt, nu prea stă el dorul în lanţuri, îmi vine mereu să sar de pe scaun, să mă sui în maşină şi să nu mă opresc decât în dreptul Crucii de pe Caraiman! Sau la Omu!

Ciucasul plin de soare

Traseu:

Cabana Muntele Roşu - Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş şi retur

Dincolo de tot concediul 2014 (mai am o săptămână de POVESTIT) şi de toate locurile pe care le-am vizitat de atunci - mai am un Făgăraş care se leagă de Valea lui Stan, un loc istoric şi un... Bucegi...

Dincolo de toate astea, mi-e dor de Ciucaş!

Dor nebun, ce mai...!

Şi, ca să îmi potolesc puţin nostalgiile astea periculoase, am dat iama printre amintiri şi am extras de acolo o POVESTE care se petrecea acum un an, pe la altitudinile unde mă simt eu cel mai bine, de la 1500 m în sus. ☺

Piatra Craiului: Cabana Curmatura, Prapastiile Zarnestilor si satul Magura

După două canioane cu privelişti ameţitoare, scări, cabluri şi tot tacâmul (Valea lui Stan, respectiv 7 Scări), zic să coborâm cu picioarele pe pământ.

Dar nu oricum, ci din nou la... înălţime! ☺

POVESTEA concediului 2014 al meu şi al colegului de apartament îşi derulează un nou capitol.

Enjoy!

ZIUA 4 – 21 AUGUST 2014 (joi)

Traseu:

Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura (prin Poiana Zănoaga) - Fântâna lui Botorog (prin Prăpăstiile Zărneştilor)

Joi 21 august ne-am trezit cu Ceahlăul în minte, cu gândul la Durău, Cascada Duruitoarea şi Cabana Dochia. 

Canionul 7 Scari şi Varful Piatra Mare după patru ani

Fiindcă înaintez în vârstă ☺, simt din când în când nevoia să îmi revizitez amintirile.

Să merg în locuri care m-au cucerit prin măreţia lor.

Aşa s-a întâmplat în concediul 2014, prima dată cu Peştera Ialomicioarei, apoi cu cele 7 Scări ale Canionului omonim şi cu vârful cel mai de sus din Masivul Piatra Mare.

Aşa s-a întâmplat cu Valea lui Stan din Făgăraş (tot un canion!), despre care v-am POVESTIT zilele trecute.

☺ Canionul 7 Scări reprezintă una dintre destinaţiile mele de vis din România - pe celelalte le găsiţi în materialul Călătorii de poveste.

Dar să derulăm mai departe POVEŞTI de concediu...

Recomandarea lunii – Spectacol şi adrenalină în Valea lui Stan

Încă de astă-vară visam să mă întorc aici...!

A fost dragoste la prima vedere.

De altfel, şi fotografia de deschidere a materialului despre concediul pe 2013 este din Valea lui Stan!

Unul dintre cele mai extra-super trasee din România!

„Frumos”, „splendid”, „superb” s-au epuizat, nu mai sunt pe stoc.

Vă invit la o mică porţie de adrenalină, pe care o puteţi sorbi pe îndelete într-o ieşire de weekend sau într-un viitor concediu prin România.

Bucegi: Am urcat pe Jepii Mici şi am coborât pe Jepii Mari

Traseu:

Buşteni - Cabana Babele (prin Valea Jepilor Mici)

Cabana Babele - Crucea Eroilor (pe Brâna Caraimanului) - Cabana Babele (pe drumul comun) - Cabana Piatra Arsă - Buşteni (pe Jepii Mari)

Am început cu un mic-mare ghinion: în afara faptului că jumătate dintr-o bretea de la rucsac era desprinsă pe jumătate - ceea ce nu am observat de acasă -, când să-l trântesc în spate, să o luăm la sănătoasa, s-a rupt fermoarul de la compartimentul de sus. Şi nu era burduşită gentuţa mea. ☺

A fost şi noroc: puteam păţi asta pe munte, iar lucrurile să alunece eventual în prăpastie.

Aşadar, ia şi pierde vro’ juma’ de oră în căutări de rucsac nou!

Aaaa...! Şi ceaţa!

Ce acoperea mare parte din creste. Un punct de reper e că nu se zărea nici urmă de Cruce.

Precaut, Ion îmi zice să abordăm telecabina ori un traseu mai uşor. I-auzi!!! Pentru ce am venit??? JEPII MICI!!!

Am parcurs cei 100 de metri până la Salvamont-Pompieri, pentru... un sfat. Poate-poate ne zic ăia ceva... prăpăstios şi scapă el de nebuna cu nebunia ei de excursie.

Călătorii de poveste

Materialul acesta a aşteptat destul până să îi vină rândul. Încă de la cele două postări de SUFLET despre Apuseni (prima parte şi a doua parte ☺) v-am promis că voi reveni cu un articol despre locurile cele mai dragi pe care le-am străbătut în România.

Ce înseamnă pentru mine a CĂLĂTORI

...Un film îl „simţi” cu adevărat doar la puţin timp după vizionare. Un serial, tot aşa.

Dar nimic nu se compară cu mirosul aerului de la 1500-2000 m ori mai sus, cu senzaţia pe care ţi-o conferă mersul pe o cărare de MUNTE, totul mirosind a VERDE.

Concediu prin țărișoara noastră, ediţia 2013

În momentul când scriu rândurile acestea, afară e o vreme câinoasă.

Pare ocazia nimerită de a-mi aminti de vară şi de concediu. Care a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am petrecut vreodată. Şi, mda, a fost în România, ţara unde găseşti mereu ceva surprinzător (lăsaţi reclama, că nu e ea de vină pentru ce avem aici), unde te poţi bucura de o nouă descoperire, chiar şi acolo unde nu te aştepţi, dacă ai răbdare să faci respectiva descoperire.

Îmi plac locurile izolate, sălbatice, neatinse de om prea mult (mă atrag muuult prea puţin oraşele, mai ales cele mari), îmi place libertatea pe care ţi-o dă muntele, liniştea, verdele ierbii, brazii, stâncile cu toate formele posibile, aerul tare, răcoarea, oamenii care trăiesc în zonele respective (calmul, ritmul în care li se desfăşoară viaţa, comuniunea cu natura).

Iar în România sunt destule locuri din astea, dacă mă întrebaţi.