Înc-o dat' la Mălăieşti! Cu premiera Padina Crucii

Traseu:

*Râşnov, Valea Glăjeriei – Cabana Mălăieşti – Crucea de pe Padina Crucii şi retur

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc că sunt abia a patra oară la Mălăieşti în toată cariera mea munţomărească...

Măi, să fie! Prima dată a fost DUPĂ Brâna Aeriană, chiar şi după Valea Albă. Aşa, pe dos. ☺

Uite că vin şi c-o noutate: Padina Crucii, pe care am ratat-o la mustaţă în cele trei rânduri mălăieştiene.

Intenţiile de Padina Crucii sună aşa:

☺ După Revelionul 2016, doar m-am urnit pe traseu, din cauza unor încălţări cu poveste de râsu-plânsu’;

☺ În martie anul trecut, m-am supus majorităţii, care a poftit la prima căldare a Văii Mălăieşti.

Mălăieşti... ca-n poveşti! (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti – prima căldare a Văii Mălăieşti şi retur

Povestea celor două zile în două masive a început aşa:

Mariana voia neapărat la munte încă de săptămâna trecută. Ştia ea de ce. ☺ (La mulţi ani!) Cum primăvara asta dă cu virgulă, am zis „pas”. Mariana şi Benone s-au plimbat atunci pe la poale, printre ceţuri, stropi de ploaie şi bucăţele de nea.

Marţea următoare primesc un alt mesaj de la Mariana – e stabilit: prima zi Malăieşti, a doua zi brânduşe la Grind, în Piatra Craiului. Trag nădejde să nu mai fie ţeapa de la Diham cu vestitorii primăverii.

...Ar fi doar a treia oară pentru mine la Cabana Mălăieşti – premiera, îngheţată şi înstelată, o găsiţi AICI; a doua incursiune am povestit-o AICI. După iarnă şi toamnă, e de „bifat” primăvara. Care a fost tot iarnă, în ultimă instanţă.

Ce diferenţă între copacii înfloriţi, care de care mai colorat, printre care m-am plimbat vineri, şi iarna adevarată de pe munte din această perioadă!

Parcă nici nu-mi vine să mai dau nas în nas cu zăpada acum... Dac-ar fi numai zăpadă, da’ ştiu că nu ne va lăsa în pace nici gheaţa.

Postăvarul cu poveşti colorate

Traseu:

*Timişu de Sus – Valea Calului – Şaua Calului – Poiana Trei Fetiţe (pe Spinarea Calului) – Vârful Postăvaru – Cabana Postăvaru – Poiana Braşov

De la Azuga în Buşteni, prin Cabana Diham, v-am plimbat printre misterele ceţii.

A venit rândul culorilor ameţitoare ale toamnei, cu aromă puternică de iarnă.

Joi, Adi vine cu o propunere de munte. Postăvaru. Lasă el Bucegii pentru un alt masiv, fie el învecinat? Îi lasă! ☺

La mine-s aproape zece ani de când m-am desfătat cu un apus magic în zona Cabanei Postăvaru şi de când n-am mai cutreierat zona.

Splendoare de Bucegi: De la Omu pan’ la Malaiesti si pe „Take Ionescu”

Traseu:

*Cabana Babele – Cabana/Vârful Omu – Vârful Bucşoiu – Cabana Mălăieşti (pe Brâna Caprelor) – Traseul „Take Ionescu” – Pichetul Roşu – Cabana Poiana Izvoarelor – Complex Gura Diham

Am ales exclusiv trasee marcate, după toate nebuniile de pe Morar din urmă cu o săptămână.

Am absorbit muntele în patru, în linişte şi fără presiunea timpului. Aş putea să-i zic plimbare – dar, cum eu nu mă dau eu în vânt după coborâre... ☺

De ce aşa, atunci? Fiindcă tura asta a fost gândită pentru o singură zi – cum Adi nu avea la dispoziţie decât ziua de sâmbătă şi cum îl „prind” rar-rar pe munte, nu-l puteam lăsa să scape.

Totul a fost în premieră pentru mine, mai puţin bucata Babele – Cabana/Vârful Omu (2507 m).

Adi şi Andreea, fata lui, mai umblaseră de niscaiva ori pe la Bucşoiu şi pe „Take Ionescu”.

Eu şi Adi tot parlamentasem pentru o tură în Crai, care să cuprindă şi Lanţurile (Drumul lui Deubel). Telefoanele mobile şi Facebook-ul ne-au fost prietene la cataramă de marţi încoace.

In sfarsit, la Malaiesti! Iarna. De Revelion

  

Traseu:

*Râşnov-Glăjerie – Cabana Mălăieşti şi retur

Asta ar fi trebuit să intre la Anul călător 2015.

Dar, mă rog, fiindcă vacanţa de faţă a început în 2015 şi s-a încheiat în 2016 – merită o excepţie.

Perioada: 31 decembrie 2015 - 2 ianuarie 2016

Cazare: la Cabana Mălăieşti din Munţii Bucegi (1720 m altitudine)

Mălăieşti!!!! În sfârşit!

Nu oricum. Iarna. Şi la trecerea dintre ani.

Cu Mălăieştiul (Căldarea/Valea Mălăieşti şi ale sale hornuri) am făcut cunoştinţă relativ recent, de la depărtare, la ieşirea din Valea Gaura, în apropiere de Vârful Scara.

Vali râdea de mine (las’, că râd şi eu) că m-am executat pe Brâna Aeriană şi pe BMC şi încă pe multe altele, gen Valea Albă, şi nu am ajuns la Mălăieşti până acum. Ha-ha!

Coborarea de la Omu in Bran, pe Tiganesti - Clincea

 

Traseu:

*Cabana Omu – Vârful Scara – Hornul Ţigăneşti – Culmea Ţigăneşti – Valea Clincea – Bran

Data: 14 iunie 2015

Omu’ urcă până la Omu, dar tre’ să mai şi coboare, nu?

*Povestea primei zile, în Valea Gaura, o găsiţi AICI.

Raiul la el acasa: Valea Gaura (traseul Bran – Omu)

Traseu:

*Bran-Poarta – Şaua La Poliţe – Valea Gaura (Cascada Moara Dracului) – Cabana Omu

Data: 13 iunie 2015

Partea transilvăneană a Bucegilor ne-a tentat, la mijloc de iunie, cu două dintre cele mai frumoase, impresionante trasee ale acestor munţi.

Trasee sălbatice, cu ziduri de calcar modelate maiestuos de natură, cu poteci împodobite cu flori.

Raiul la el acasă? Daaaaa!!!