Philomena (2013, cu Judi Dench). Care PACAT e mai MARE?

Philomena este una dintre cele mai emoţionante POVEŞTI DE VIAŢĂ pe care le-am urmărit (citite sau transpuse într-un film) în viaţa mea.

Cine a păcătuit mai mult? Care păcat e mai mare, în fond şi la urma-urmei?

O fată nemăritată care a rămas însărcinată ori BISERICA (Catolică), prin slujitoarele sale, călugăriţele de la mănăstire, care au forţat, în anii ’50, în Irlanda, o mulţime de fete (numărul lor ar fi 60.000) aflate în situaţia celei de mai sus - eroina filmului - să trăiască (a se citi „muncească pe brânci”) la mănăstire, să îşi vadă copilul o singură oră pe zi, ca apoi să le fie smuls pentru a fi dat unei familii bogate?

Iar când, peste ani, mama întreba de copil, când copilul (matur) ajungea până la mănăstire să întrebe de originile sale, călugăriţele păstrau secretul... Fiecăruia i se spunea că actele au dispărut într-un incendiu. Ori că persoanei respective i s-a pierdut urma - copilului sau mamei, depinde de situaţie...

Ne pare rău, nu te putem ajuta; nu vrei nişte ceai şi nişte prăjiturele, dacă tot ai bătut drumul până aici?

Totul TOCMAI pentru PĂCATUL de a se desfăta sexual în afara căsătoriei.

Cine pe cine TREBUIE SĂ IERTE?

Călugăriţele pe fete că nu au ascultat de Dumnezeu ori fetele (mature) pe slujitoarele Domnului că le-au furat copiii?

Din PĂCATE, toate evenimentele de mai sus s-au petrecut în realitate.

Femeia, Philomena Lee (interpretată magistral de Judi Dench) nu a purtat ranchiună Bisericii, a rămas o credincioasă practicantă.

Toată povestea a ieşit la suprafaţă atunci când Philomena i-a mărturisit fiicei sale că, în urmă cu fix 50 de ani, a dat naştere unui băiat. În afara căsătoriei. Că i-a fost ruşine de acest fapt. În tot acest timp... Şi că nu a încetat să îl caute...

Her/Ea (2013, cu Joaquin Phoenix, Scarlett Johansson). Cât de singur e omul modern?!

Pentru cei care vânează filme de Oscar în această perioadă (şi eu! şi eu!), povestea e cunoscută.

Într-un viitor în care tehnologia atinge cote ridicate - care îl ajută pe om în activităţile sale zi cu zi, lăsând sentimentele în plan secund-, un bărbat se îndrăgosteşte de sistemul lui de operare/inteligenţă artificială.

Și el/ea de el.

Cum e posibil? În lumea REALĂ nu e.

Dar în viitorul nu foarte îndepărtat din Her e.

La instalare, sistemul te întreabă dacă îl vrei cu voce de bărbat sau de femeie. Theodore (Joaquin Phoenix) doreşte o femeie. Şi ea vine prin vocea seducătoare a lui Scarlett Johansson.

Sistemul de operare conversează cu Theodore, dar nu numai tehnic (trimiterea de e-mail-uri, de exemplu), ci îl cunoaşte, ştie ce îl preocupă, ce îi place şi ce nu îi place. Îi dă sfaturi. Îi cere sfaturi. Îi oferă o mostră din creaţia muzicală proprie (sistemul are şi capacităţi creative ☺). Îi oferă, prin diferite mijloace, FERICIRE. Bucurie.

De care singuraticul Theo duce lipsă.

     Unul dintre rarele momente când Theo zâmbeşte

Samantha, aşa cum i-a ales Theo numele sistemului de operare, e lângă el, chiar dacă nu fizic, în mai toate momentele existenţei bărbatului, care „vorbeşte” mai tot timpul cu „ea”. Şi ea cu el.

Iar „ea” îl sună, la rându-i. Când se plictiseşte, când vrea să îi arate ceva... Când are chef, pur şi simplu, de conversaţie.

Samantha e mereu alături de Theo. Mai puţin partea sexuală. Pe care încearcă să o rezolve într-un fel.

Samantha îl ajută să iasă, cât de cât, din starea de DEPRIMARE.

Tot ce lipseşte e căldura umană.